Sfântul Iustinian, Împăratul Bizanţului – 14 noiembrie

El a fost de neam slav, probabil sârb din ţinutul Skopiie. Numele lui slavon a fost Upravda, care însemnează „dreptate, adevăr”. El i-a urmat la tron unchiului lui, Iustin, la anul 527. Măreţia acestui împărat constă în legătura lui inseparabilă cu evlavia ortodoxă. El a fost un bărbat adânc credincios, şi toată viaţa lui a trăit-o în conformitate cu credinţa. În timpul Sfântului şi Marelui Post el nu gusta nici pâine, nici vin, ci se mulţumea doar cu legume şi cu apă, o dată la două zile. El a dat război nemilos barbarilor de la Dunăre, care aveau drăcescul obicei de a castra pe cei care le cădeau prizonieri. Acest singur detaliu e de natură să arate nobleţea umană a acestui împărat. Domnia Împăratului Iustinian a fost binecuvântată de Dumnezeu, care l-a încununat cu biruinţă în războaie şi cu slavă în toate lucrările pe care l-a întreprins. El a zidit nenumărate biserici slăvite, între care ca un diamant de mult preţ străluceşte Aghia Sofia de la Constantinopol [Biserica închinată lui Hristos, Dumnezeiasca înţelepciune a lui Dumnezeu]. El a dispus compilarea şi îndreptarea Legilor Romane [faimosul Cod al lui Iustinian], adăugând acestui corpus legi stricte împotriva imoralităţii şi desfrâului, alcătuite de el însuşi. El a urmărit şi a verificat personal acest Cod. El a alcătuit cântarea liturgică Unule Născut Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, care se cântă în Biserică la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie fără întrerupere din vremea lui, de la anul 536. El a convocat Sinodul al Cincilea a Toată Lumea de la Constantinopol, la anul 533. El a adormit cu pace la vârsta de optzeci de ani, strămutându-se la locaşurile Împărăţiei Cereşti a lui Hristos Domnul nostru.

sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 643