Spovedania unui păcătos 11

Creştinul adevărat este curat cu inima şi cu sufletul. Curăţia inimii sau a sufletului este deprinderea de a vorbi şi a acţiona sincer, fără prefacere şi minciună, fără un gând ascuns şi răutăcios.

Dar eu nu am o astfel de deprindere, ci, dimpotrivă, nu spun ceea ce simt, mint, mă prefac, sunt făţarnic, linguşitor, mă prefac a fi bun, dar în sufletul meu nutresc gânduri rele. Laud pe unii pentru a-i îndepărta de mine şi a-i da pe mâna altora; vorbesc despre oameni în diferite feluri pentru a le luat locul pe care îl râvnesc. O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului. Judec în faţa Ta prefăcătoria mea, făţărnicia, înşelătoria şi răutatea, rugându-te să mă cureţi de toată această răutate şi să mă faci ca pe un prunc faţă de cele rele.