Spovedania unui păcătos 13

Creştinul adevărat nu judecă pe aproapele său, după porunca Domnului: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7,1), iar când este nevoit să vorbească despre aceasta, atunci el judecă păcatul sau patima, şi nu pe păcătos.

Dar eu le pun altora în cârcă patimi, chiar dacă nu ştiu că aceştia le-ar avea; judec slăbiciunile altoca, fără a le vedea pe ale mele şi uitând că cel pe care îl judec poate să s-a pocăut, s-a îndreptat între timp şi a fost iertat de Mântuitorul. Doar Dumnezeu are dreptul să-l judece pe păcătos, dar eu, fără minte, Îl iau acest drept Domnului. O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi iartă-mi vorba cea rea care îmi îngreunează conştiinţa şi binecuvântează-mă ca să iubesc pe toţi oamenii cu neajunsurile lor.