Spovedania unui păcătos 14

Creştinul adevărat este modest şi smerit. Acesta nu are nevoie de laude şi, chiar dacă este lăudat, nu spune tuturor despre aceasta, iar pentru înjosirile de care are parte nu se supără; de bucură în linişte; vorbeşte fără a jigni pe cineva prin vreo vorbă veninoasă; se poartă frumos întotdeauna şi cu toţi cei pe care îi întâlneşte; mânia celorlalţi o stinge prin tăcere sau prin tandreţe.

Dar eu, când sunt lăudat, trâmbitez despre aceasta tuturor, adăugând şi ceea ce nu a fost lăudat de mine, dar mie mi se pare că ar fi trebuit . Însă atunci când sunt preferaţi alţii în locul meu, mă supăr şi ţip nervos. Veselia mea este zgomotoasă, convorbirile bârfitoare, iar comportamentul faţă de ceilalţi este de cele mai multe ori răutăcios. Mânia celuilalt o aprind şi mai tare cu a mea şi, de multe ori, chiar mă bat din această cauză. O, Doamne, iartă-mi această mânie şi dăruieşte slugii Tale modestie, semerenie şi tăcere binecuvântată.