Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Miercuri, săptămâna a 26-a după Rusalii

I Timotei 5, 22 – 6, 11

22. Mâinile degrab să nu’ţi pui pre nimeni, nici te face pârâş în păcate streine; pre line curat te pă­zeşte. 23. De acum nu mai bea apă, ci puţin vin primeşte pentru stomacul tău, şi pentru cele dese slăbiciunile tale 24. Ale unor oameni păcatele suni arătate, mergând mai ‘nainte la ju­decată, iar ale unora şi în urmă vin. 25. Aşijderea şi faptele cele bune arătate sunt, şi cele ce sunt într’alt chip a se ascunde nu pot. 1. Câţi sunt supt jug robi, pre stă­pânii lor de toată cinstea vred­nici să’i socotiască, ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu şi învăţătura. 2. Şi cari au stăpâni credincioşi, să nu’i defaime, căci fraţi sunt; ci mai vârtos să le slujească, căci cre­dincioşi sunt şi iubiţi, cei ce face­rea de bine primesc. Acestea învaţă şi îndeamnă. 3. Iar de învaţă cineva într’alt chip şi nu se apropie de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după bunacredinţă, 4. Acela s’a trufii, neştiind nimic, ci bolnăvindu-se întru întrebări şi în cuvinte de prigonire, dintru care se face pisma, pricirea, hulele, pre­pusurile cele viclene, 5. Cuvintele cele deşarte ale oame­nilor celor stricaţi de minte şi lip­siţi de adevăr, cari socotesc a fi câştig creştinătatea; depărtează-te dela unii ca aceia. 6. Însă câştig mare este bunacredinţă cu îndestulare.

Luca 18, 15; 17, 26-30

15. Şi aduceau la el şi pruncii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii văzând, i-au certat pre dânşii.  26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. 27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până la ziua în care a in­trat Noe în corabie, şi a venit po­topul şi a pierdut pre toţi. 28. Aşijderea şi precum a fost în .zilele lui Lot, mâncau, beau, cum­părau, vindeau, sădiau, zidiau; 29. Iar în care zi a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi piatră pu­cioasă din cer, şi a pierdut pre toţi. 30. Într’acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta.

Tâlcuire

„Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.” Cum vine asta, s-o primeşti ca un prunc? Iată cum: întru curăţie, cu toată inima, fără a sta pe gânduri. Analiza raţională nu este aplicabilă în domeniul credinţei: ea nu poate avea loc decât în anticamera ei. Anatomistul disecă în amănunţime corpul, dar nu vede viaţa; nici raţiunea, oricât ar analiza ea, nu poate să pătrundă puterea credinţei. Credinţa însăşi ne dă vederi duhovniceşti care ne-o înfăţişează în întregimea ei ca fiind pe deplin îndestulătoare pentru trebuinţele firii noastre şi îndatorează mintea, conştiinţa, inima să o primească. Acestea o şi primesc; şi odată ce au primit-o, nu vor să se mai despartă de ea. Se întâmplă aici acelaşi lucru ca atunci când gustăm dintr-o mâncare gustoasă şi sănătoasă. Cel ce gustă o dată dintr-o astfel de mâncare cunoaşte că ea este bună şi o trece în rândul lucrurilor hrănitoare. Chimia nu i-a dat aici nici un ajutor. Încredinţarea lui este întemeiată pe experienţă personală, nemijlocită. Şi credinciosul cunoaşte nemijlocit adevărul credinţei: însăşi credinţa înrădăcinează în el încredinţarea nezdruncinată că este adevărată. Dar cum va fi atunci raţională credinţa? Raţionalitatea credinţei stă tocmai în a cunoaşte nemijlocit că în ea este adevărul. Raţiunea nu face decât să încurce lucrurile, răcind credinţa şi slăbind viaţa în credinţă; pe deasupra – şi acesta e lucrul ce mai însemnat – se trufeşte, alungând astfel harul lui Dumnezeu, iar în creştinism acesta este un lucru de cea mai mare gravitate.

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură  a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, pp. 222-223