Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul – 27 noiembrie

Sfântul Iacob s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinţi creştini, a fost crescut întru Sfânta Credinţă Creştină şi s-a căsătorit cu o femeie creştină. Regele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacov pentru aleasa lui ţinută, educaţia strălucită şi marile lui calităţi diplomatice şi personale şi l-a făcut curtean al palatului său. Înşelat de măgulirile regelui, Iacov a uitat de sine şi a început să aducă necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era păgân. Aflând aceasta mama lui şi soţia lui, i-au trimis o scrisoare lungă şi îndurerată în care îl plângeau ca pe un apostat, ca pe un om care duhovniceşte este deja mort. Cu toate acestea, încheind scrisoarea, ele îl implorau să se întoarcă la Hristos, cât încă mai are suflare în trup. Mişcat profund de această scrisoare, Iacov s-a pocăit cu amar, apoi a mers înaintea regelui şi întregii curţi, s-a lepădat de idolatrie, şi şi-a mărturisit cu vitejie credinţa creştină întru care a fost născut şi cu dragoste crescut, de care el nu vrea să se mai lepede pentru nimic în lume. Înfuriat, regele l-a osândit la moarte prin chinuri cumplite. El urma să fie tăiat cu încetul în bucăţele, până când avea să moară lent. Călăii au executat porunca păgânescului rege, începând să taie mădularele sfântului, cu încetul: mai întâi degetele de la mâini şi picioare, apoi gambele şi braţele, apoi umerii, iar la urmă capul. La fiecare mutilare, sfântul mulţumea cu lacrimi Domnului că îi primeşte pocăinţa lui, dăruindu-i astfel de mucenicească moarte. Din rănile lui ieşea bună mireasmă de chiparos. Astfel şi-a spălat acest minunat sfânt păcatul lepădării, înfăţişându-se cu sufletul înaintea Domnului Hristos Dumnezeu, întru Împărăţia Cerurilor. Sfântul Iacov Persul a luat mucenicia cam pe la anul 400. Capul lui se află la Roma, iar parte a sfintelor lui moaşte sunt în Portugalia, unde este prăznuit în douăzeci şi nouă de zile ale lunii mai.

sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 700