Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Sâmbătă, săptămâna a 26-a după Rusalii

Galateni 5, 22 – 6, 2

„22. Iar roadă Duhului este dra­gostea, bucuriea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţele, înfrânarea pof­telor. 23. Împrotiva acestora nu este lege. 24. Iar cari sunt ai lui Hristos, tru­pul şi-au răstignit împreună cu pa­timile şi cu poftele. 25. De trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm. 26. Să nu fim măreţi îndeşert, unul pre altul întărâtând, unul altuia pismuind. 1. Fraţilor, de va şi cădea vre un om în vre o greşală, voi cei duhov­niceşti, îndreptaţi pre unul ca acela cu duhul blândeţelor; păzindu’te pre tine, ca să nu cazi şi tu în ispită. 2. Purtaţi sarcinele unul altuia, şi aşa împliniţi legea lui Hristos.”

Luca 10, 19-21

„19. Iată dau vouă stăpânire să călcaţi preste şerpi şi preste scorpii şi preste toată puterea vrăjmaşului şi nimic pre voi nu vă va vătăma. 20. Insă pentru aceasta nu vă bu­curaţi, căci duhurile se pleacă vo­uă; ci vă bucuraţi mai vârtos, că numele voastre s’au scris în ceruri. 21. Intru acest ceas s’au bucurat cu duhul Iisus şi au zis: mărturisescu-mă ţie, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pre ele pruncilor, adevărat Părinte, că aşa a fost buna voinţă înaintea ta.”

Tâlcuire

„”Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor; aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta.” Iată cum au fost judecate înţelepciunea şi priceperea omenească; şi această judecată se împlineşte în chip vădit. Avem acum Descoperirea (Revelaţia) dumnezeiască înainte ochilor, în dumnezeieştile Scripturi, iar „deştepţii” o citesc dar nu o înţeleg. Lucrul e vrednic de minunare: totul este scris simplu, dar ei înţeleg totul altminteri de cum este scris, parcă ar fi orbit. Pruncii văd şi pricep; iar pentru aceştia Descoperirea este acoperită. Aşa I-a plăcut Părintelui Ceresc să rânduiască; aşadar, nu e nimic de zis. Dacă nu ni s-ar fi descoperit cele care ne sunt neapărat trebuincioase, „deştepţii” tot ar mai fi avut cu ce să se îndreptăţească; însă aceste lucruri ni s-au descoperit: vino şi ia. De aceea ţi s-a descoperit, ca să iei; nu trebuie decât să te faci prunc: „Cum, eu?… Pentru nimic în lume!” Bine, cum vrei; rămâi înţelept şi priceput în ochii tăi, fără a înţelege totuşi şi a băga la cap nimic din cele trebuincioase, rătăcind printre nălucirile şi iluziile zămislite de filozofarea ta îngâmfată, care te ţin într-o astfel de orbire, încât socoţi că vezi, deşi eşti „orbete” – adică vezi lucrurile ca printr-o ceaţă groasă; asta însă nu te face să afli calea adevărată şi nu te duce la ţel, ci numai te robeşte cercului vicios al înşelării de sine. Izbăveşte-ne, Doamne, de această cumplită stare!…”

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură  a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, p. 225