Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Duminica a XXX-a după Rusalii

Coloseni 3, 12-16

„12. Deci îmbrăcaţi-vă ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, întru milostivirile îndurărilor, întru bunătate, întru smerenie, în­tru blândeţe, întru îndelunga răb­dare; 13. Suferind unul pre altul, şi ier­tând unul altuia, de are cineva împrotiva cuiva pâră; precum şi Hri­stos a iertat vouă, aşa şi voi. 14. Iar preste toate acestea îm­brăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura săvârşirei. 15. Şi pacea lui Dumnezeu să se dăruiască întru inimele voastre, la care şi chemaţi sunteţi într’un trup; şi mulţămitori vă faceţi. 16. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi bogat întru toată înţelepciunea; învăţându-vă şi înţelepţindu-vă pre voi înşivă cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovni­ceşti, întru dar cântând intru inimile voastre Domnului.”

Luca 18-27

„18. Şi 1-a întrebat pre el un boier zicând: Învăţătorule bune, ce voiu face să moştenesc vieaţa veşnică? 19. Iar lisus i-au zis lui: căci îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. 20. Poruncile ştii: să nu curveşti. Să nu ucizi. Să nu furi Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma la. 21. Iar el a zis: acestea toate le-am păzit din tinerelele mele. 22. Iar lisus auzind acestea, i-au zis lui: încă una îţi lipseşte: toate câte ai vinde-le şi le împărţi săra­cilor şi vei avea comoară în cer, şi vino, urmează mie. 23. Iar el auzind acestea, s’a în­tristat, că era bogat foarte. 24. Şi văzându’l lisus că s’a în­tristat, au zis: cât de anevoe vor intra întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât bogatul a intra întru împărăţia lui Dumnezeu. 26. Iar cei ce au auzii acestea, au zis: şi cine poate să se mân­tuiască? 27. Iar el au zis: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu pu­tinţă la Dumnezeu.”

Tâlcuire

Sfinţii strămoşi – iată nişte oameni cu adevărat mari! Şi dacă generalizăm, va reieşi că, într-adevăr, mari sunt numai aceia care fac parte dintre plinitorii voinţei lui Dumnezeu cu privire la neamul omenesc, a voinţei lui Dumnezeu ca atare, fiind multe lucruri se întâmplă fără voia Lui. Ci numai cu îngăduinţa Lui sunt unii oameni care lucrează cu putere pe alături de voia lui Dumnezeu şi chiar împotriva ei. Şi aceştia pot părea mari, însă nu în sine, ci prin mărimea contramăsurilor pe care le ia dumnezeiasca Pronie pentru a şterge răul pricinuit de ei. Voia lui Dumnezeu cu privire la mântuirea oamenilor o ştim; dar planurile lui Dumnezeu care privesc petrecerea vremelnică a oamenilor pe pământ ne sunt ascunse. De aceea, ne este greu să ne dăm seama cine lucrează întocmai după voia lui Dumnezeu. Numai un criteriu negativ poate fi socotit ca potrivit: cine lucrează împotriva hotărârii dumnezeieşti privitoare la mântuirea veşnică a oamenilor, acela nu poate fi socotit mare, căci e vădit că el se împotriveşte voinţei cunoscute a lui Dumnezeu. Chiar dacă această voinţă cunoscută priveşte cele veşnice, nu cele vremelnice, este neîndoielnic faptul că o voie a lui Dumnezeu nu poate să se împotrivească celeilalte.

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură  a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, p. 243