Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Marţi, săptămâna a 30-a după Rusalii

Evrei 12, 25-25; 13, 22-25

„25. Vedeţi să nu vă lepădaţi de cel ce grăeşte. Că de n’au scăpat aceia lepădându-se de cel ce grăia pre pământ, cu mult mai vârtos noi întorcându-ne dela cel ce gră­eşte din cer. 26. Al cărui glas atunci a cutremurat pământul; iar acum a făgă­duit, zicând: încă odată eu voiu clă­di nu numai pământul, ci şi cerul. 22. Şi vă rog pre voi fraţilor, pri­miţi cuvântul mângâerei; că pre scurt am scris vouă, 23. Să ştiţi că fratele Timofei este slobod; cu care de va veni mai cu­rând, voiu vedea pre voi. 24. Spuneţi închinăciune tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfin­ţilor. Închină-se vouă cei ce sunt din Italia. 25. Harul cu voi toţi, Amin.”

Marcu 10, 2-12

„2. Şi îndată s’au adunat mulţi, cât numai puteau încăpea nici pre lângă uşe, şi grăia lor cuvântul. 3. Şi au venit la el, aducând un slăbănog, care se purta de patru. 4. Şi neputând ei a se apropia de el, pentru norod, au descoperit casa unde era, şi spărgând, au pogorât patul în care zăcea slăbănogul. 5. Iar lisus văzând credinţa lor, au zis slăbănogului: fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 6. Şi erau acolo unii din cărtu­rari şezând şi cugetând întru ini­mile lor. 7. Ce acesta aşa grăeşte hule? Cine poate ierta păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că aşa cugetau aceia întru sine, le-au zis lor: ce cugetaţi acestea întru inimile voastre? 9. Ce este mai lesne: a zice slă­bănogului, iartă-ţi-se ţie păcatele, sau a zice: scoală şi’ţi ridică palul tău şi umblă? 10. Ci ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta pă­catele (au zis slăbănogului): 11. Ţie zic: scoală şi îţi ridică patul tău şi mergi la casa ta, 12. Şi s’a sculat îndată şi ridicându’şi patul, a ieşit înaintea tu­turor, cât se spăimântau toţi şi lă­udau pre Dumnezeu zicând, că nici odată n’am văzut aşa.”

Tâlcuire

„”Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu mai despartă”. Prin aceste cuvinte, Domnul a întărit căsătoria; singura pricină leguită de despărţire pe care o arată este adulterul. Dar ce să fac, dacă am neplăceri în căsătorie? Avem în toate împrejurările porunca: „Purtaţi-vă poverile unii alora”; cu atât mai mult ar trebui s-o împlinească nişte oameni atât de apropiaţi între ei, cum sunt soţul şi soţia. Nedorinţa de a suferi face ca neplăcerile să pară mai mari decât sunt de fapt, iar fleacurile se îngrămădesc până devin un zid despărţitor. Dar mintea pentru ce ne-a fost dată? Pentru a netezi cărarea vieţii. Înţelepciunea înlătură piedicile care apar în cale. Oamenii nu se despart din lipsa înţelepciunii lumeşti, ci mai mult din nedorinţa de a chibzui bine la starea de fapt a lucrurilor şi încă în mai mare măsură din lipsa unui alt ţel în viaţă în afară de desfătări. Încetează desfătările, oamenii nu mai sunt mulţumiţi unul de celălalt şi aşa mai departe, până la divorţ. Pe măsură ce ţelurile pe care le au oamenii în viaţă devin din ce în ce mai greşite, pe atât devin mai dese divorţurile, pe de altă parte, concubinajul vremelnic. Iar izvorul acestui rău trebuie căutat în concepţiile materialiste asupra lumii şi a vieţii.”

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, pp. 244-245