Sfântul Proroc Sofonie – 3 decembrie

El s-a născut la Muntele Sarabatha, din seminţia lui Simeon, şi a prorocit în veacul al şaptelea mai înainte de Hristos, pe când rege al Iudeei a fost evlaviosul Iosua. Prorocul Sofonie a fost contemporan cu Sfântul Proroc Ieremia. Având o inimă foarte smerită şi înfrântă şi o minte curată ridicată pururea la Domnul, el a fost aflat vrednic să i se descopere tainele viitorului. El a prorocit ziua mâniei Domnului şi a pedepselor care vor cădea peste Gaza, Aşkalon, Aşdod, Ekron, Ninive, Ierusalim şi Egipt. Despre Ierusalim, el a zis: „O cetatea cea luminată şi răscum­părată, porumbiţa n’a ascultat glasul, n’a primit învăţătura, spre Domnul n’a nădăj­duit, şi către Dumnezeul ei nu s’a apropiat. Boierii ei întru ea ca leii răc­nind, judecătorii ei ca lupii Araviei nu lăsau până dimineaţa. Prorocii ei purtători de duh, oamenii hulitori, preoţii ei spurcă sfintele şi fac păgânătate împrotiva legei” (Sofonie 3, 1-4). Prorocind venirea lui Mesia, el a strigat, plin de bucuria Duhului: „Bucură-te foarte fata Sionului, vesteşte fata Ierusalimului, veseleşte-te şi te mângâe din toată ini­ma fa lata Ierusalimului” (Sofonie 3, 15). Acest văzător al tainelor dumnezeieşti s-a săvârşit cu pace, aşteptând Învierea cea de Obşte şi cununa cea gătită de Domnul.

Prorocia lui Sofonie

Frescă din biserica mănăstirii Graceaniţa, Serbia (sec. XIV)

CAPITOLUL 1

Prorocie împrotiva ludei şi Ierusali­mului. Ziua mâniei Domnului.

1. Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Sofonie al lui Husi, al fi­ului lui Godolie, al fiului lui Amorie, al fiului lui Ezechie, în zilele lui Iosiea fiul lui Amon împăratul Iudei. 2. Cu sfârşire să se sfârşască de pre faţa pământului, zice Domnul. 3. Sfârşască-se omul şi dobitoa­cele, sfârşască-se pasările cerului şi peştii mării, şi vor slăbi necre­dincioşii, şi voiu pierde pre cei fără­delege de pre fa|a pământului, zice Domnul: 4. Şi voiu întinde mâna mea pre­ste Iuda şi preste toţi cei ce lâcuesc în Ierusalim, şi voiu lua din lo­cul acesta numele vaalimilor şi nu­mele popilor. 5. Şi pre cei ce se închină în po­durile caselor oştirei cerului, şi pre cei ce se închină şi pre cei ce se jură pre Domnul şi pre cei ce se jură pre împăratul lor. 6. Şi pre cei ce se abat dela Dom­nul şi pre cei ce nu caută pre Dom­nul şi pre cei ce nu se ţin de Dom­nul. 7. Temeţi-vă de faţa Domnului Dumnezeu, că aproape este ziua Domnului, că au gătit Domnul jert­fa sa, şi au sfinţit pre cei chemaţi ai săi. 8. Şi va fi în ziua jertfei Domnu­lui, şi voiu izbândi asupra domni­lor şi asupra casei împăratului şi asupra tuturor, cari s’au îmbrăcat cu îmbrăcăminte streină. 9. Şi voiu izbândi aevea asupra tuturor celor din porţi în ziua aceea, cari umplu casa Domnului Dumnezeului său de pâgânătate şi de viclenie. 10. Şi va fi în ziua aceea, zice Domnul: glas de strigare dela poar­ta împungătorilor, şi vaet dela a doua, şi zdrobire mare dela munţi. 11. Plângeţi cei ce lăcuiţi lumea, că s’a asemănat lot poporul cu Hanaan, şi au pierit toţi cei ce s’au înălţat cu argint. 12. Şi va fi în ziua aceea, cerca-voiu Ierusalimul cu lumină, şi voiu izbândi asupra oamenilor hulitori, asupra strejilor lor, cei ce zic întru inimile lor: nu va face bine Dom­nul, nici va face rău. 13. Şi va fi puterea lor de jaf, şi casele lor de stricare, şi vor zidi case, şi nu vor lacul într’însele, şi vor sădi vii, şi nu vor bea vinul lor. 14. Că aproape este ziua Domnu­lui cea mare, aproape şi grabnică foarte. Glasul zilei Domnului amar şi cumplit s’a rânduit tare. 15. Ziua mâniei este ziua aceea, ziua necazului şi a nevoii, ziua chi­nului şi a peririi, ziua ceţei şi a întunerecului, ziua norului şi a ne­gurii. 16. Ziua trâmbiţii şi a strigării preste cetăţile cele tari şi preste un­ghiurile cele înalte. 17. Şi voiu necăji pre oameni, şi vor umbla ca orbii, că au păcătuit Domnului, şi va vărsa sângele lor ca ţărâna, şi trupurile lor ca bali­gile de bou. 18. Şi argintul lor şi aurul lor nu’i va putea mântui pre ei în ziua mâniei Domnului, şi de focul râvnei lui se va topi tot pământul, că sfâr­şit şi grăbire va face preste toţi cei ce lăcuesc pre pământ.

CAPITOLUL 2

Îndemnare spre pocăinţă. Mustrarea neamurilor.

1. Adunaţi-vă şi vă legaţi neamul cel nepedepsit. 2. Mai nainte de ce veţi fi voi, ca o floare, care trece împreună cu ziua, mai ‘nainte de ce va veni pre­ste voi mâniea Domnului, mai na­inte de ce va veni preste voi ziua mâniei Domnului. 3. Căutaţi pre Domnul toţi sme­riţii pământului, faceţi judecată, şi căutaţi dreptatea şi le alegeţi pre ele, ca să vă acoperiţi în ziua mâniei Domnului. 4. Că Gaza se va jefui, şi Ascalonul se va pustii, şi Azotul la amiazăzi se va lepăda, şi Acaronul se va desrădăcina. 5. Vai celor ce lăcuiţi funiea mă­rii! Nemernicii Critenilor, cuvântul Domnului preste voi, Hanaan, pă­mântul celor de alt neam, şi vă voiu pierde pre voi din lăcaş. 6. Şi va fi Critul păşune turme­lor şi stână oilor. 7. Şi va fi funiea mării celor ră­maşi ai casei Iudei, preste ei se vor paşte în casele Ascalonului, în de­seară vor poposi de către faţa fi­ilor lui luda, că iau cercetat pre ei Domnul Dumnezeul lor, şi au în­tors robiea lor. 8. Auzil-am ocările lui Moav şi bătăile fiilor lui Amon, cu care au ocărît pre poporul meu, şi s’au mă­rit preste hotarele mele. 9. Pentru acea, viu sunt eu, zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil; că Moav ca Sodoma va fi, şi fiii lui Amon ca Gomora şi Dama­scul părăsit, ca stogul din arie şi pierit în veac; şi cei râmaşi ai po­porului meu îi vor jefui pre ei, şi cei rămaşi ai neamului meu îi vor moşteni pre ei. 10. Aceasta este lor pentru semeţia lor, pentrucă au ocărît şi s’au mărit asupra Domnului atotţiitorul. 11. Arăta-se-va Domnul preste ei şi va pierde pre toţi dumnezeii nea­murilor pământului, şi se vor în­china lui fiecare din locul său, toate ostroavele neamurilor. 12. Şi voi Etiopenilor răpiţi veţi fi de sabia mea. 13. Şi voiu întinde mâna mea preste miazănoapte şi voiu pierde pre Asirieni, şi voiu pune pre Ninevileni întru pustiire fără de apă ca o pustie. 14. Şi vor paşte în mijlocul ei tur­me, şi toate hiarele pământului, şi hamelii şi aricii în podurile ei vor zăcea, şi hiarele vor striga în gău­rile ei, şi corbii în porţile ei, că chedrul este ridicarea ei. 15. Aceasta este cetatea cea de­făimătoare, care lăcueşte întru nă­dejde, care zice întru inima sa: eu sunt, şi după mine nu este mai mult alta, cum s’a pustiit şi s’a fă­cut păşune hiarelor? Tot cel ce va trece prin ea, va şuera şi va mişca mâinile sale.

CAPITOLUL 3

Mustrarea Iudeilor Pentru fărădelegi. Făgăduinţa măntuirei

1. O cetatea cea luminată şi răscum­părată, porumbiţa 2. N’a ascultat glasul, n’a primit învăţătura, spre Domnul n’a nădăj­duit, şi către Dumnezeul ei nu s’a apropiat. 3. Boierii ei întru ea ca leii răc­nind, judecătorii ei ca lupii Araviei nu lăsau până dimineaţa. 4. Prorocii ei purtători de duh, oamenii hulitori, preoţii ei spurcă sfintele şi fac păgânătate împrotiva legei. 5. Iar Domnul drept este în mi­jlocul ei, şi nu va face strâmbătate, dimineaţa de dimineaţă va da ju­decata sa la lumină, şi nu s’a ascuns, şi nu ştie nedreptate în ce­rere, şi nu spre priciri strâmbătate. 6. Intru stricăciune am tras pre cei trufaşi, pierit-au întăriturile lor, pustii-voiu căile lor de tot, ca să nu călătorească, sfârşitu-s’au cetăţile lor, pentrucă nimenea nu era, care să stea, şi nici să lăcuiască. 7. Zis am: însă temeţi-vă de mine şi primiţi certarea, şi nu veţi pieri din ochii ei, toate câte am izbândit asupra ei, găteşte-te, mânecă, pie­rit-a fot poghircul lor. 8. Pentru aceea, aşteaptă-mă pre mine, zice Domnul: în ziua învierei mele spre mărturie. 9. Că judecata mea este spre adunarea neamurilor, ca să primesc pre împăraţi, ca să vărs preste ei toată iuţimea mâniei mele, că de focul râvnei mele se va topi lot pă­mântul. 10. Că atunci voiu întoarce la po­poare limbă în neamul ei, ca să cheme toţi numele Domnului, şi să’i slujască lui supt un jug. 11. Dela marginile rîurilor Etiopiei voiu lua dintru cei risipiţi ai mei, şi vor aduce mie jertfe. 12. In ziua aceea nu le vei ruşina de toate izvodirile fale, cu care ai făcut păgânătate asupra mea, că atunci voiu lepădă dela line ocările mândriei fale, şi mai mult nu vei adaoge a le mări în muntele cel sfânt al meu. 13. Şi voiu lăsa întru line popor blând şi smerit, şi se vor teme de numele Domnului rămăşiţele lui Israil. 14. Şi nu vor face, strâmbătate şi nu vor grăi deşarte, şi nu se va afla în gura ,lor limbă înşelătoare, pentrucă aceia se vor paşte şi vor dormi şi nu va fi cine să’i sperie. 15. Bucură-te foarte fata Sionului, vesteşte fata Ierusalimului, veseleşte-te şi te mângâe din toată ini­ma fa lata Ierusalimului. 16. Şters-au Domnul nedreptăţile fale, şi te-au izbăvit din mâna vrăj­maşilor tăi. împăratul lui Israil Dom­nul în mijlocul tău, şi nu vei mai vedea rele. 17. În vremea aceea zice-va Dom­nul Ierusalimului: îndrăzneşte Sioane, să nu slăbească mâinile tale. 18. Domnul Dumnezeul tău întru fine puternic este să te mântuiască, aduce-va preste line veselie, şi te va înnoi întru dragostea sa, şi seva veseli de tine întru mângâere, ca în zi de serbare. 19. Şi voiu aduna pre cei zdrobiţi ai tăi, vai de cel ce va ridica asupra ta ocară. 20. Iată eu fac întru tine pentru tine în vremea aceea zice Domnul; şi voiu mântui pre cea struncinată şi pre cea lepădată voiu primi, şi’i voiu pune pre ei întru mărire, şi numiţi în tot pământul. 21. Şi nu se vor ruşina în vre­mea aceea, când bine voiu face vouă, şi în vremea când vă voiu primi pre voi; cavă voiu dâ pre voi să aveţi nume vestit şi de laudă la toate po­poarele pământului, când voiu în­toarce eu robia voastră înaintea voastră, zice Domnul.

sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 728; Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914