Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Joi, săptămâna a 30-a după Rusalii

Iacov 19, 27

„19. Drept aceea, fraţii mei cei iu­biţi, să fie lot omul grabnic spre a auzi, şi zăbavnic spre a grâi, zăbavnic spre mânie; 20. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21. Pentru aceea lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţei, întru blândeţe primiţi cuvântul cel înlăuntru sădit, care poale să mân­tuiască sufletele voastre. 22. Şi făcători cuvântului, iar nu numai ascultători, amăgindu-vă înşivă pre voi. 23. Pentrucă de este cineva ascultător cuvântului, şi nu făcător, unul ca acesta asemenea este cu omul care îşi caută faţa sa trupea­scă în oglindă. 24. Pentrucă s’a căutat pre sine, şi s’a dus, şi îndată şi-a uitat în ce chip eră. 25. Iar cel ce priveşte în legea cea desăvârşit a slobozeniei, şi rămâne într’însa. acesta nu ascul­tător cu uitare fîcându se, ci făcă­tor lucrului, acesta fericit va fi în­tru fapta sa. 26. De se pare cuiva între voi că este binecredincios, şi nu îşi în­frânează limba sa, ci îşi înşală inima sa, acestuia în zadarnică este bunacredinţă. 27. Bunacredinţă cea curată şi nespurcată înaintea lui Dumnezeu şi Tatălui aceasta este: a cerceta pre cei sirimani şi pre văduve în­tru necazurile lor, şi a se păzi pre sine nespurcat de către lume.”

Marcu 10, 17-17

„17. Şi ieşind el în cale, a alergat oarecine, şi îngenunchind înaintea lui, îl întreba pre el zicând: Învăţătorule bune, ce voiu face ca să moştenesc vieaţa veşnică? 18. Iar lisus au zis lui: ce’mi zici bun? Nimeni nu este bun, fără nu­mai unul Dumnezeu. 19. Poruncile ştii? Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu măr­turiseşti mărturie mincinoasă, să nu răpeşti, cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta. 20. Iar el răspunzând a zis lui: Învăţătorule, toate acestea le-am pă­zit din tinereţele mele. 21. Iar lisus căutând spre el, l-au iubit pre dânsul, şi au zis lui: încă una îţi lipseşte: mergi, vinde’ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vei avea co­moară în cer, şi luând crucea, vino, urmează mie. 22. Iar el întristându-se de cu­vântul acesta, s’a dus mâhnit, pentrucă avea avuţii multe. 23. Şi căutând lisus, au zis uce­nicilor săi: cât de anevoie vor intra întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 24. Iar ucenicii se spăimântau de cuvintele lui. Dar lisus iarăş răspun­zând, Ie au zis lor: fiilor, cât dea-nevoie este să intre întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce se nădăjduesc întru avuţii 25. Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru împărăţia lui Dumnezeu. 26. Iar ei mai mult se îngroziau, zicând unul către altul: şi cine poate să se mântuiască? 27. Şi căutând lisus la dânşii, au zis: la oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; că la Dum­nezeu toate sunt cu putinţă.”

Tâlcuire

„Un oarecare a venit la Domnul cu întrebarea: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Ce l-a făcut să întrebe asta? Oare n-avea Scripturile? Oare nu citea în fiecare săptămână, pentru toţi, din Lege? Toate acestea erau, şi Scriptura, şi tâlcuitorii ei; însă în societate domnea deosebirea de păreri, care îi încurca pe oameni. Fariseii spuneau una, saducheii alta, esenienii aveau şi ei învăţătura lor; iar în Galileea se mai făceau auzite, pesemne, şi învăţăturile păgâneşti şi fiecare o ţinea pe a sa, cu multă încredinţare. Era firesc ca un om cu râvnă pentru mântuire să-şi pună întrebarea: „Ce să fac, cărei învăţături să-i urmez, pentru a nu-mi pierde sufletul?”. Situaţia noastră este foarte asemănătoare cu cea de atunci. Câte învăţături nu se strecoară la noi şi în şcoli, şi în societate, şi în literatură! Indiferentului nu-i pasă; dar cel căruia îi pasă, nu poate să nu-şi pună întrebarea: „Ce să fac?”. Aşadar, care este răspunsul la această întrebare? Acelaşi pe care l-a dat Mântuitorul: „Să crezi şi să trăieşti dup porunca lui Dumnezeu, iar la părerile omeneşti să nu iei seama; lasă-i să vorbească”. Şi părerile învăţătorilor noşti sunt la fel ca zvonurile şi moda: azi una, mâine alta; tu însă ia aminte doar la cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veac. Ceea ce a poruncit Domnul nu poate schimba nici o filozofare omenească. Totul este de neînlăturat şi trebuie împlinit: căci vom fi judecaşi după cuvântul Domnului, nu după filozofările noastre.”

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, p. 246