Sfânta Ita, pustnica de la Killeady – 15 ianuarie

traducere de Marina Enachi

Sfanta Ita, “mama adoptivă a sfinţilor irlandezi” s-a născut în secolul al cincilea. Ca mulţi alţi sfinţi, ea a fost de viţă nobilă. Părinţii săi erau creştini şi locuiau în ţinutul Waterford. Ea a fondat o şcoală şi o mănăstire la Kiledy (Cille Ide) lîngă Newcastle West în ţinutul Limerick. Acestea încă îi poartă numele. Un izvor cu apă sfinţită încă marchează locul bisericii.

Cînd a hotărît să se stabilească în Kiledy, o căpetenie locală i-a cesionat o bucată de pămînt pentru a susţine mănăstirea. Sf. Ita a acceptat patru icoane. Mănăstirea a devenit un locaş de educaţie pentru băieţii tineri, mulţi dintrei ei devenind mai tîrziu clerici faimoşi.

Ea l-a primit pe Sf. Brendan Călătorul cînd avea doar un an şi l-a crescut pînă la vîrsta de şase ani. A avut grijă de asemenea de nepotul ei, Sf. Mochaemhoch. Ea îl numea Pulcherius deoarece era un copil foarte frumos.

Mulţi oameni îi cereau sfaturile sale duhovniceşti şi de asemenea se pare că practica şi medicina într-o oarecare măsură. Şi-a petrecut viaţa în pocăinţă şi asceză.

O dată Sf. Ita i-a spus Sfîntului Brendan că cele trei lucruri pe care Dumnezeu le dispreţuieşte cel mai mult sunt: o înfăţişare care arată ură faţă de Dumnezeu, o dorinţă de înfăptuire a răului şi nădejdea totală numai în bogăţie. Cele trei lucruri care sunt cele mai plăcute Domnului  erau: credinţa fermă în Dumnezeu a unei inimi curate, viaţa simplă religioasă şi generozitatea combinată cu milostenia.

Sf. Ita a adormit întru Domnul în anul 570. Hramul sfintei este o sărbătoare locală în cadrul districtului iar numele ei este popular printre numele purtate de femeile irlandeze.

sursa: oca.org