Cuviosul Andrei Rubliov – 29 ianuarie

28 ianuarie, 2009 § Scrie un comentariu

Mulţi îl consideră pe Andrei Rubliov cel mai mare pictor de icoane din Rusia. Munca i-a fost recunoscută încă din timpul vieţii, iar în secolul al XVI-lea, Biserica Ortodoxă Rusă îl punea deja ca etalon, la nivel iconografic. Cu toate acestea, se cunoaşte foarte puţin despre viaţa lui Rubliov şi numai o mână de fapte pot fi descrise cu mai multă siguranţă.

Faima lui Andrei Rubliov depăşeşte cu mult numărul documentelor scrise care îl menţionează şi al operelor de artă rămase de la el. Cu toate acestea, se poate urmări un fir al vieţii şi al lucrărilor marelui artist rus.

Se crede că s-a născut între anii 1360-1370. Rubliov intră de tânăr ca monah la Lavra „Sfintei Treimi” de lângă Moscova, întemeiată de Sfântul Serghie din Radonej.

Din cauza lipsei documentelor scrise, specialiştii au stabilit cronologia operelor lui Rubliov pe baza analizei stilistice. Prima operă a lui Rubliov se consideră a fi frescele Catedralei ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Gorodeţ, în Zvienigorod, datate în jurul anului 1400 şi păstrate până în ziua de azi în mici fragmente. Zvienigorod este între anii 1388-1425 reşedinţa prinţului Gheorghe, fiul marelui prinţ moscovit Dimitri Donski. Prinţul Gheorghe era un mare admirator al Sfântului Serghie şi – putem bănui – tocmai din acest motiv a solicitat pentru pictarea frescelor un călugăr de la Lavra Sfintei Treimi. Călugărul care le va picta este Andrei Rubliov.

Ucenic al lui Teofan Grecul şi prieten cu Daniil Ciornîi

Pentru prima dată Rubliov este menţionat în cronici în anul 1405, când, împreună cu Teofan Grecul şi Prohor Gorodeţki, pictează frescele din Catedrala „Buna Vestire” din Kremlinul Moscovei. Pictura a fost distrusă, dar, conform părerii generale, acelaşi grup de pictori a executat şi iconostasul bisericii, astfel încât unele icoane îi sunt atribuite lui Rubliov. Cronicarul notează numele lui Rubliov, plasându-l pe al treilea şi ultimul loc, situaţie care denotă faptul că artistul trebuie să fi fost la aceea vreme încă tânăr şi cu mai puţină experienţă decât ceilalţi. Participarea lui la executarea frescelor din biserica unde erau îngropaţi membrii dinastiei aflate la putere în Moscova demonstrează că Rubliov se număra printre artiştii recunoscuţi.

Numele lui Rubliov este amintit în 1408, pentru a doua oară. Un cronicar scrie despre realizarea frescelor Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Vladimir. În această notă, Rubliov figurează al doilea, după călugărul Daniil Ciornîi. După cum dovedesc operele de mai târziu, pe cei doi pictori şi călugări îi lega nu numai munca în echipă, dar şi o adâncă prietenie. Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, construită în secolul al XII-lea în Vladimir, a fost reşedinţa episcopului şi una dintre marile biserici ale Rusiei. De-a lungul veacurilor, a fost de mai multe ori devastată de războaie civile. Nici operele lui Daniil şi ale lui Andrei Rubliov nu s-au păstrat în întregime, fiind distruse la numai doi ani după executarea lor, probabil în timpul invaziei tătare. Din frescele de la Vladimir se mai păstrează fragmente pe pereţii de vest ai bisericii cu scena Judecăţii de Apoi, precum şi două rânduri de icoane din iconostas.

În 1408, în timpul invaziei tătarilor, Lavra „Sfintei Treimi” a fost distrusă, dar reconstruită apoi din temelii de egumenul Nicon, discipolul şi urmaşul Sfântului Serghie.

În jurul anilor ’20 ai secolului al XV-lea, Daniil şi Rubliov au fost invitaţi împreună cu ucenicii lor să picteze frescele din biserica de piatră a Lavrei „Sfintei Treimi”. Picturile murale nu s-au păstrat, spre deosebire de iconostas care a rezistat aproape în întregime până în zilele noastre.

Curând după terminarea lucrărilor la Lavra „Sfintei Treimi”, Rubliov pleacă la Mănăstirea Andronikovski din Moscova, unde va victa ultima sa operă: frescele din Capela Mântuitorului. Documentele atestă faptul că Rubliov nu a executat doar picturile, păstrate în fragmente de dimensiuni nu prea mari, ci a contribuit şi la arhitectura acestui sfânt lăcaş. În această mănăstire a murit Andrei Rubliov la 29 ianuarie 1430 şi tot aici a fost înmormântat.

Icoane găsite în magazie

În 1918 au fost descoperite la Zvienigorod unele opere atribuite lui Rubliov: fragmente de frescă în Biserica Adormirii Maicii Domnului şi – în magazia de lemne de lângă biserică – trei icoane din ciclul Deisis, reprezentând pe Hristos Pantocrator, Arhanghelul Mihail şi Apostolul Pavel. Icoanele erau într-o stare deplorabilă: cu vopseaua exfoliată, lemnul crăpat, foarte murdare. Cel mai mult a avut de suferit chipul lui Hristos, dar, chiar şi aşa, fragmentul salvat produce o copleşitoare impresie asupra privitorului, transmiţându-i din liniştea, blândeţea şi prezenţa Celui zugrăvit. Icoanele de la Zvienigorod se numără printre cele mai frumoase portrete de sfinţi din acea perioadă. Punând accent pe dinamica siluetelor, pe plasticitatea atitudinilor şi a gesturilor, Rubliov introduce aici regulile unei noi estetici. Acest lucru este vizibil mai ales în icoana Arhanghelului Mihail, care este o prevestire măiestriei unei opere sublime: Sfânta Treime.

Troiţa în stilul lui Rubliov

În anul 1551, la Sinodul „Celor o sută de Capitole” din Moscova, s-a recomandat ca pictorii să execute icoana Sfintei Treimi după modelele iconografice vechi, „aşa cum pictau artiştii greci şi Andrei Rubliov”. Celebra icoană a lui Rubliov nu este alta decât scena clasică din iconografia bizantină a „filoxeniei lui Avraam”, a celor trei îngeri primiţi de Avraam şi Sara la stejarul din Mamvri. Rubliov însă a simplificat la maximum scena de elementele istorice şi a conferit întregii reprezentări un caracter atemporal. Bizantinii n-ar fi făcut aceasta, fiindcă ştiau că icoana trebuie să înfăţişeze mereu ceea ce a fost văzut, istoria sacră a oamenilor. Totuşi, pentru a accentua „unitatea lui Dumnezeu în Treime”, Rubliov a ales mijloace artistice ideale. Răsucirile îngerilor, dispunerea picioarelor, felul în care-şi ţin capetele aplecate creează forma închisă a unui cerc, al cărui centru este marcat de un pocal cu capul Mielului – simbolul Euharistiei. În această dinamică circulară se înscriu chiar şi tronul, treptele mesei-altar, muntele „aplecat” şi ramura de stejar. Viziunea acestei unităţi care cuprinde toată lumea este atât de sugestivă, încât mai puţin esenţială devine identificarea îngerilor cu persoanele Sfintei Treimi, despre care specialiştii încă mai discută aprins. După unii comentatori, Îngerul din mijloc l-ar simboliza pe Hristos, care arată cu mâna pocalul euharistic. În favoarea acestei interpretări este culoarea veşmintelor, constând dintr-un chiton vişiniu cu brâu auriu şi cu himation albastru, tipice pentru reprezentările medievale ale lui Hristos.

Pavel Florenski scria despre icoana Sfintei Tremi a lui Rubliov: „Icoana este modelul acelei unităţi primare, edenice, pierdute prin păcat şi redobândite ulterior. Ea tinde să cuprindă păcatul primordial şi să înlăture ruptura produsă de păcat în lume şi în om”.

Arta ideală a lui Rubliov

Opera lui Rubliov este considerată o realizare grandioasă în pictura medievală rusească. Stilul lui va fi multă vreme o sursă de inspiraţie pentru creaţiile aşa-numitei şcoli moscovite, pe care o va ridica la un nivel foarte înalt. Rubliov creează o sinteză, integrând într-un singur întreg cele mai desăvârşite trăsături ale artei bizantine şi a celei naţionale. Respinge pictura severă şi plină de dramatism a lui Teofan, căreia îi opune o cu totul altă manieră de abordare a luminii, fluenţa contururilor, renunţarea la contraste şi claritatea paletei cromatice. Creaţia lui Rubliov încununează drumul pictorilor moscoviţi care, însuşindu-şi moştenirea bizantină, îşi vor câştiga un statut aparte în artă.

„Te cuprinde mirarea – scrie Mihail Alpatov – când te gândeşti că pictura plină de inspiraţie şi sublimă a lui Rubliov a apărut într-o perioadă când în jurul lui exista atâta rău, cruzime şi nefericire. Aceasta nu înseamnă că arta ideală a lui Rubliov este desprinsă de viaţă sau că operele lui făceau oamenii să uite de lume. Există în operele sale o armonie de o natură aparte: ea nu reflectă ceea ce este deja cunoscut, ci se naşte din nevoia de a învinge discordia din jur, violenţa şi cruzimea care domneau peste tot. Arta lui Rubliov a reprezentat începutul unei lungi evoluţii. A reprezentat abia zorii tragediei istorice a poporului. Scurta perioadă de libertate i-a permis lui Rubliov să dea glas celor mai valoroase gânduri despre lume şi om, precum şi despre frumuseţea idealurilor şi a aspiraţiilor lui”.

La dezvoltarea legendei lui Rubliov contribuie, de asemenea, mărturiile referitoare la caracterul său. Cronicile îl descriu ca pe un om de o mare înţelepciune şi cu o vastă experienţă, plin de smerenie şi blândeţe. De aceea, ca o recunoaştere a autorităţii sale artistice şi morale, în anul 1988 a fost trecut de Biserica Rusă în rândul sfinţilor. Este prăznuit în fiecare an, la 29 ianuarie.

Operele lui Andrei Rubliov pot fi admirate la Geleria de Stat „Tretiakov” din Moscova, la Biserica „Buna Vestire” din Kremlin, la Biblioteca Rusă de Stat din Moscova, la Biserica „Sfânta Treime” a Lavrei Serghieev-Posad, la Muzeul Rus de Stat din Sankt Petersburg şi la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Zvienigorod.

sursa: ziarullumina.ro

About these ads

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Cuviosul Andrei Rubliov – 29 ianuarie at Cidade de Deus.

meta

%d bloggers like this: