Spovedania unui păcătos

31 Octombrie, 2008 § 3 comentarii

Pe lumea cealaltă fiecare va primi răsplata pentru faptele sale. Acest adevăr este vestit de Evanghelie, este primit de raţiunea mea şi întărit de conştiinţă.

Dumnezeu mă va judeca şi mă va pedepsi după dreptatea Lui. El m-a făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, însă eu m-am făcut asemenea dobitoacelor necuvântătoare. El mi-a dat tot ceea ce este necesar pentru luminarea şi sfinţirea mea: raţiunea şi conştiinţa, legea şi harul, pe Mântuitorul şi Biserica, conducătorii spirituali şi exemple de viaţă sfântă. Dar eu am dispreţuit toate acestea şi, iubind păcatul, am săvârşit fărădelegi şi am devenit întunecat la minte, ca îngerul căzut. Drept este Dumnezeu şi drept mă va judeca, iar eu nu voi fi nicidecum nedreptăţit de El, Cel ce este dătătorul tuturor lucrurilor bune. Dar eu, nemulţumitorul şi îndrăzneţul, L-am mâniat.

Când va începe Judecata cea înfricoşătoare şi nemitarnică, nimeni nu-L va mai putea îmbuna pe Dumnezeu pentru mine; nici cei care I-au bineplăcut, nici îngerii, nici Mijlocitoarea cea sârguincioasă, deoarece nu se va găsi faptă pentru care să merit să fiu miluit, eu, cel care nu sunt vrednic să locuiesc cu sfinţii în rai, ci capabil să păcătuiesc veşnic, chiar şi în iad. Nici Dreptul Judecător nu mai este înclinat să ierte atunci când trebuie să judece.

În lumea aceasta, cât timp Dumnezeu mai rabdă păcatele noastre şi cât timp, ca un părinte, este gata să-l ierte şi să-l primească pe oricare fiu risipitor, mai pot preveni judecata Lui viitoare şi să mă pregătesc de mântuirea veşnică. Din ochii mei nu au curs încă toate lacrimile, iar în sufletul meu încă nu s-a stins lumina conştiinţei, Legea dumnezeiască învaţă încă, Biserica iartă, Iisus mântuieşte, harul întăreşte, sfinţii luminează ca stelele călăuzitoare, imi este arătată calea spre mântuire, calea pocăinţei şi a faptelor bune. Este timpul să merg pe această cale, deoarece viaţa e scurtă şi moartea pândeşte în spate. Sufletul este îngreunat de păcate şi uşurarea este posibilă, începutul acesteia fiind spovedania.

Aşadar, mă voi spovedi, O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, şi primeşte pocăinţa mea cea din inimă curată şi-mi iartă păcatele mele cele grele.

§ 3 Responses to Spovedania unui păcătos

  • alina23i spune:

    trebuie sa avem nadejde in milostivirea lui Dumnezeu, indiferent de gandurile si starile noastre deznadajduitoare. trebuie sa pastram in noi, indiferent de conditii, scanteia nadejdii! trebuie sa avem rabdare in suparari. TREBUIE SA AVEM INCREDERE IN PRIETENI SI IN PRIETENIE!

  • alina23i spune:

    te rog sa ne talcuiesti denumirea Blogului matale: cidade de deus. este in limba portugheza?

  • silviucluci spune:

    Cidade de Deus? „Cetatea lui Dumnezeu”… numele e inspirat după filmul braziliano-american „City of God”, la fel ca şi motto-ul care este o replică din film. Însă, prin posturile de pe blog, încerc să dau un conţinut duhovnicesc acestor slove. Rămâne de văzut dacă voi şi reuşi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Spovedania unui păcătos at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: