Proclamarea solemnă a canonizării Sf Ierarh Iachint de Vicina, a Sf Cuvios Dionisie Exiguul şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sf Neagoe Basarab – 26 octombrie 2008

4 Noiembrie, 2008 § 1 comentariu

La Sfânta Liturghie, săvârşită pe esplanada de lângă Catedrală Patriarhală, pe 26 a avut loc şi proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit), părintele erei creştine, şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), om de cultură isihastă şi „prinţ al păcii”.

După citirea Sfintei Evanghelii, a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, cu ziua de prăznuire la 28 octombrie, a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, cel Smerit, părintele erei creştine şi al dreptului bisericesc, pomenit la 1 septembrie, şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sfântul Neagoe Basarab, om de cultură isihastă şi „prinţ al păcii”, pe care-l vom cinsti de acum înainte în ziua de 26 septembrie.

Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a citit Tomosul de canonizare a Sfântului Iachint de Vicina, evidenţiind viaţa virtuoasă a acestuia şi importanţa lui pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române: „Nenumărate au fost faptele sale cele bune întru această cinste arhierească şi grija pentru fiii săi duhovniceşti, pentru propovăduirea Cuvântului în eparhia sa, el însuşi făcându-se tuturor pildă de viaţă cuvioasă, de bun rugător şi râvnitor în cele sfinte, de mărturisitor şi trăitor al dreptei credinţe şi de sprijinitor al libertăţii fraţilor de acelaşi neam”, s-a arătat în actul de proclamare a canonizării acestui sfânt.

Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a citit din Tomosul de proclamare a canonizării Sfântului Dionisie Exiguul că acesta „a ostenit întru sprijinirea monahismului dobrogean, pământ în care a odrăslit, luând aminte la erudiţia şi contribuţia sa, la cunoaşterea creştinismului răsăritean în apus, prin lucrări de cronologie, fiind recunoscut ca părinte al erei creştine, iar prin traducerea Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Canoane s-a arătat mare iubitor de sfinţenie şi unitate a Bisericii.”

Înalt Preasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, a reliefat pentru toţi cei prezenţi viaţa şi opera noului sfânt din calendarul nostru ortodox, Neagoe Basarab: „Sfântul Voievod Neagoe Basarab a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei ortodoxe prin opera sa intitulată «Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie», prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi enciclopedic”.

Sfântul Dionisie Exigul, care se tâlcuieşte Dionisie cel Mic sau cel Smerit – 1 septembrie

Troparul, glasul întâi

Ca o rază strălucitoare care luminează toată lumea te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Dionisie, cel ce ai socotit curgerea timpului mântuirii după Naşterea lui Hristos şi ai făcut cunoscute rânduielile Sfinţilor Părinţi în toate laturile creştinătăţii. Pentru aceasta, cu bucurie cântăm: Slavă Celui ce te-a binecuvântat; slavă Celui ce dăruieşte mântuire sufletelor noastre.

Condacul, glasul al III-lea

Din Dobrogea strămoşească ai mers către Apus, ca un apostol pe Hristos propovăduind şi următor Sfinţilor Părinţi făcându-te, Sfinte Cuvioase Dionisie. Lumina învăţăturilor tale, părinte înţelepte, preaslăveşte Dumnezeirea cea întreit strălucitoare; pentru aceasta cu dragoste cinstim sfântă pomenirea ta.

Acest Sfânt Dionisie Exiguul s-a născut în Scytia Mino, Dobrogea de astăzi, din prinţi binecredincioşi în jurul anului 460. De tânăr a ales a primi învăţătura cea duhovnicească în şcolile şi mănăstirile din Dobrogea, având ca îndrumători pe „înţelepţii călugări sciţi” şi pe vestitul episcop Petru, care păstorea turma cuvântătoare a lui Hristos în cetatea Tomisului, Constanţa de astăzi. Pentru a cunoaşte mai bine nevoinţele şi învăţăturile monahale, el a mers în Orient, unde nu a rămas multă vreme, din cauza răspândirii ereziei monofizite. După ce a vieţuit pentru un timp în cetatea împărătească a Constantinopolului, pe la anul 496, a fost chemat la Roma de către Papa Ghelasie, care căuta traducători din limba greacă în limba latină a numeroase lucrări ale Sfinţilor Părinţi, a canoanelor primelor patru sinoade ecumenice şi a canoanelor sinoadelor locale – fiind socotit părintele dreptului bisericesc. El a alcătuit vieţile unor mari sfinţi ai Bisericii creştine, precum şi alte lucrări care arătau frumuseţea şi lumina Evangheliei lui Hristos. Traducerile sale nu s-au mărginit la tâlcuirea textului dintr-o limbă într-alta, ci ele au fost deseori însoţite de prefeţe lămuritoare, noto şi comentarii sau tâlcuiri.

Întrucât avea cunoştinţe bune de astronomie, el a propus ca numărarea anilor să se facă de la naşterea Mântuitorului Hristos, nu de la întemeierea Romei sau de la împăratul prigonitor Diocleţian, cum se făcea de obicei până la el. Astfel, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul poate fi socotit părintele erei creştine.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul a predat Dialectica la Academia din Vivarium (Calabria) unde l-a cunoscut foarte bine pe Casiodor, primul ministru al regelui Teodoric cel Mare, care l-a descris în chip luminos arătând înţelepciunea şi viaţa sa sfântă.

Închinându-şi viaţa propovăduirii în cuvânt şi faptă Evangheliei lui Hristos, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul s-a mutat la Domnul într-o mănăstire din localitatea Vivarium din Italia, la anul 545.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab – 26 septembrie

Fericitul Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă de părinţi creştini. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, se trăgea din familia Craioveştilor. Neagoe, darul lui Dumnezeu al familiei dreptmări-toare, a fost unul din cei patru copii ai părinţilor. înrâurit de credinţa maicii sale, acest minunat copil a de­prins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi virtuţile credinţei ortodoxe. Pentru că a cunoscut viaţa îmbunătăţită a părinţilor de la mănăstirea Bistriţa Vâlcii, ctitorie a străbunicilor săi, tânărul Neagoe s-a străduit să adune ca o albină din nectarul şi dulceaţa Sfintelor Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi care-1 vor ajuta mai târziu la alcătuirea scrierilor sale şi la conducerea poporului dreptcredincios spre multe împliniri. Deci, această mănăstire a devenit şcoală duhovnicească pentru evlaviosul voievod. Providenţa a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistriţa să fie retras marele între patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat în Ţara Româneasca, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească. De la Sfântul Ierarh Nifon, mărinimosul şi bine-credinciosul Voievod Neagoe, a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia şi trezvia sufletului, învăţătura şi înţelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor sufletesc şi desluşind comorile duhovniceşti atât de viu prezente în obştea fraţilor acelei mănăstiri. înzestrat cu daruri intelectuale deosebite, prealuminatul Neagoe şi-a agonisit mai toată ştiinţa lumii şi cultura teologică a timpului său. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos, Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Voievod al Ţării Româneşti, deşi el a refuzat această cinste cu smerite cuvinte: „Puneţi altul pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi”. Poporul însă, cunoscând vrednicia lui, 1-a rugat să accepte dregătoria, şi numai după multe stăruinţe fericitul „Neagoe se plecă glasului lor şi luă coroana şi schiptrul a toată Ţara Românească. Si îndată făcu judecată şi dreptate între oameni”. Sfântul Voievod s-a arătat chibzuit şi bun organizator al ţării, drept aceea toţi mulţumeau lui Dumnezeu pentru domnia lui, căci s-au învrednicit a vedea şi a avea domn ca acesta. Astfel domnia Sfântului a fost un răstimp de linişte şi prosperitate, într-o vreme când greutăţile apăsau asupra Ţării şi Bisericii din Balcani. Pentru ca toate să fie lucrate după voia Domnului, Sfântul Neagoe a iubit pacea cum spuneau cei din timpul său „cu toţi vecinii a fost împăcat”.Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în credinţă şi iubire de Dumnezeu, în dreptate şi smerenie, cinstind amintirea învăţătorului său, Sfântul Ierarh Nifon, a adus în Ţara Românească sfintelor sale moaşte de la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, împăcându-1 în chip minunat cu prigonitorul său, Radu cel Mare.

Sfântul Neagoe a rămas în memoria poporului român şi a tradiţiei Ortodoxe prin opera sa intitulată „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Este prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament duhovnicesc, pedagogic, filozofic şi enciclopedic. În acelaşi timp învăţăturile sale sunt o adevărată lecţie de pedagogie morală şi spirituală, un adevărat cod de comportament fiinţial şi demnitate umană pentru toate timpurile.

Dar nu numai aceste învăţături ni le-a lăsat moştenire măritul voievod, ci şi multe mănăstiri, biserici şi aşezăminte în ţara peste care a domnit timp de nouă ani, între care cea mai strălucită este Mănăstirea Argeşului, pe care Gavriil, Protul Sfântului Munte din acea vreme, a numit-o pentru măreţia ci Sionul Românesc. În scurta sa viaţă pământească de domnitor, Voievodul Neagoe Basarab, a fost socotit de toată lumea moştenitorul de drept al tradiţiilor imperiale bizantine, iar, în această calitate a ajutat toate popoarele creştine ortodoxe aflate sub stăpânirea semilunei, plătindu-le datoriile, re­parând multe mănăstiri şi biserici şi înzestrându-le cu cele necesare.

În ziua de 15 ale lunii septembrie, anul mântuirii 1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat întru veşnicele locaşuri ale lui Dumnezeu, unde a primit cununa cea neveştejită a slavei Sale.

Sfântul Iachint de Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşti (1359-1372) – 28 octombrie

Troparul, glasul întâi

Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni şi întâiule între Mitropoliţii Ţării Româneşti, Sfinte Ierarh Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credinţe, lucrător al virtuţilor şi rugător pentru sufletele noastre.

Condacul, glasul al VIII-lea

Pe apărătorul dreptei credinţe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Ţării Româneşti şi a împlinit cele duhovniceşti ale păstoriţilor săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

Acest Sfânt Ierarh al Bisericii lui Hristos a păstorit în veacul al XIV-lea, mai întâi în cetatea Vicina, aflată în nordul Dobrogei şi apoi la Curtea de Argeş, capitala Ţării Româneşti.

Urmând mitropolitului Chiril la Vicina, el a întărit în dreapta credinţă pe credincioşii de aici. În timpul ocupaţiei genoveze s-a retras la curtea Domnitorului Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti şi a fiului său Nicolae Alexandru. Aceştia au cerut patriarhului Constantinopolului, Calist, să binecuvânteze mutarea scaunului de la Vicina la Curtea de Argeş şi să-l numească pe Iachint „arhiereu, păstor şi dascăl al locului”. În anul 1359, Patriarhul Calist l-a numit păstor legiuit al întregii Ţări Româneşti cu rang de mitropolit spre îndreptarea duhovnicească a domnitorului şi casei lui şi spre întărirea credincioşilor într-o vreme în care încerca atragerea ortodocşilor la alte credinţe.

Sfântul Ierarh Iachint a contribuit la unificarea şi centralizarea statului medieval românesc, adică Voievodatul sau Principatul Ţării Româneşti şi a aşezat pentru totdeauna creştinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului, fiind mărturisitor al dreptei credinţe şi lucrător al virtuţilor.

În anul 1372 cu pace s-a săvârşit, fiind încercat de suferinţe şi boli, pe care le-a primit cu pace, rugăciune şi multă răbdare.

Mulţumesc bunilor mei prieteni Silviu-Andrei Vlădareanu, Victor Larie şi Florentina Mardari ce s-au ostenit pentru a apărea acest articol.

Anunțuri

Tagged: , , ,

§ One Response to Proclamarea solemnă a canonizării Sf Ierarh Iachint de Vicina, a Sf Cuvios Dionisie Exiguul şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sf Neagoe Basarab – 26 octombrie 2008

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Proclamarea solemnă a canonizării Sf Ierarh Iachint de Vicina, a Sf Cuvios Dionisie Exiguul şi a domnitorului Ţării Româneşti, Sf Neagoe Basarab – 26 octombrie 2008 at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: