Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea – 23 noiembrie

23 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

 

Icoană pictată de măicuţele de la mănăstirea Diaconeşti

Este cel mai renumit sihastru al Olteniei din perioada sfârşitului sec. al XVII-lea, şi începutul sec. al XVIII-lea. Numele şi nevoinţa lui ne aduc aminte de Sfântul Daniil Sihastrul.

S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. În copilărie a primit o solidă educaţie creştină, având o viaţă aleasă şi multă evlavie pentru nevoinţa călugărească. Astfel, este tuns călugăr în schitul Iezeru-Vâlcea, un schit retras departe de lume, primind numele de Antonie. Dorind să urmeze sihaştrilor de demult va cere binecuvântare şi se va retrage, prin anul 1690, în muntele Iezeru, la câţiva kilometri de schitul său de metanie, unde va găsi o peşteră mică, alături de care va construi, cu propriile sale mâini, timp de 3 ani, un paraclis. Acest paraclis va fi sfinţit de episcopul Râmnicului de la acea dată, Ilarion. Aici va petrece în nevoinţe îndelungate, în posturi şi privegheri, în lupte cu nevăzuţii vrăjmaşi, până la sfârşitul vieţii sale.

Pentru multele sale osteneli, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării. Oricine venea la peştera sa şi cerea cuvânt de folos şi rugăciune, îndată i se împlinea cererea. Cuviosul avea şi câţiva ucenici de la schit, care îl cercetau în zile de sărbători şi îi aduceau cele de care avea nevoie. Însă nu numai în acest schit avea ucenici, ci începuse să aibă ucenici şi în alte schituri şi mânăstiri, şi chiar şi prin oraşe şi sate, numele lui ajungând vestit până şi dincolo de Carpaţi, în Transilvania. Unul dintre aceşti ucenici a fost şi duhovnicul Nicolae Ierei, care cunoştea cel mai bine viaţa şi nevoinţa Cuviosului. Acest ucenic, după săvârşirea sa din trup, i-a scris viaţa.

Prin anul 1700, schitul Iezeru, care era ctitoria voievodului Mircea Ciobanu (1553) era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Atunci, episcopul Ilarion, împreună cu credincioşii din satul Cheia, la îndemnul şi cu ajutorul Cuviosului, au refăcut atât biserica cât şi chiliile, între anii 1700-1705, aşa cum citim şi în pisania bisericii: „Iar mai pre urmă s-au prefăcut de iubitoriul de Dumnezeu chir Ilarion, episcop, ajutând şi Antonie schimonahul”.

După 28 ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Cuviosul Antonie şi-a dat viaţa în mâinile Domnului, înainte de anul 1714. A fost înmormântat de egumenul schitului Iezeru, împreună cu toată obştea, lângă uşa paraclisului săpat de el însuşi în stâncă. Mult timp, fii săi duhovniceşti l-au cinstit în acest loc, transformând peştera şi paraclisul Cuviosului în loc de pelerinaj. Astăzi se mai păstrează chilia Cuviosului, denumită de toţi localnicii „Peştera Sfântului Antonie”, precum şi micul paraclis săpat în piatră, dar care se află într-o stare improprie.

Pentru faptele lui deosebite, Biserica Ortodoxa l-a trecut in randul sfintilor in anul 1992, ca zi de pomenire fiind fixata data de 23 noiembrie.

 

sursa: Agnos.ro

Tagged: ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea – 23 noiembrie at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: