Spovedania unui păcătos 17

25 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Creştinul adevărat nu jigneşte pe nimeni, iar jignirile care îi sunt adresate le iartă, fără a le lua în seamă sau a se supăra, chiar dacă a fost de faţă.

Dar eu jignesc şi supăr pe mulţi oameni, iar când cineva mă jigneşte pe mine, mă supăr foarte tare şi ameninţ cu răzbunarea, dacă se poate, iar de nu, mă prefac a răbda în societate, iar în sinea mea ţin minte toate cuvintele rele, zâmbetul ironic, expresia cu înţelesuri ascunse şi altele. O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului, judec în faţa Ta aprinderea mea, răzbunarea, făţarnica mărinimie şi ţinerea de minte a răului, rugându-Te ca prin harul Tău să imprimi în mine chipul Mântuitorului Atotmilostiv, Care S-a rugat pentru vrăjmaşii Săi, şi dăruieşte robului tău bunătate şi mărinimie sinceră, pentru a putea trece peste jigniri.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Spovedania unui păcătos 17 at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: