Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Luni, săptămâna a 30-a după Rusalii

1 Decembrie, 2008 § 1 comentariu

Evrei 11, 17-23, 27-31

„17. Prin credinţă a adus Avraam pre lsaac când a fost ispitit şi pre cel unul născut îl aducea jertfă, cel ce luase făgăduinţele. 18. Către care s’au zis: că întru lsaac se va numi ţie sămânţă. 19. Socotind că şi din morţi a’l învia puternic este Dumnezeu, drept aceea pre acela şi întru pildă l-a luat. 20. Prin credinţă pentru cele vii­toare a binecuvântat lsaac pre lacov şi pre Isav. 21. Prin credinţă Iacov murind, pre fiecare din fiii lui losif a bine­cuvântat, şi s’a închinat pre vârful toiagului lui. 22. Prin credinţă losif, murind, a făcut pomenire pentru ieşirea fiilor iui lsrail, şi pentru oasele sale a poruncii.23. Prin credinţă Moisi când s’a născut, trei luni a fost ascuns de părinţii săi, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s’au temut de porunca împăratului. 27. Prin credinţă a lăsat Eghipetul, netemându-se de urgia împăra­tului, că pre cel nevăzut ca şi cum l-ar fi văzut îl aşteptă. 28. Prin credinţă a făcut pastele, şi vărsarea sângelui, ca nu cel ce pierdea pre cei întâiu născuţi sase atingă de dânşii, 29. Prin credinţă au trecut marea Roşie ca pre uscat, a cărei ispitire luând Eghipfenii s’au înnecat. 30. Prin credinţă zidurile Ierihonului au căzut, cu încunjurarea în şapte zile. 31. Prin credinţă Raav curva n’a pierii împreună cu cei neascultători, primind iscoadele cu pace.”

Marcu 9, 42 – 10, 1

„42. Şi ori cine va sminti pre u-nul dintr’aceşti mici, cari cred în­tru mine, mai bine ar ii lui des’ar lega o piatră de moară împrejurul grumazului lui şi să se arunce în mare 43. Şi de te sminteşte pre (ine mâna la, taie-o pre ea; că mai bine îţi este ţie ciung să intri în vieaţă, decât două mâini având, să intri în gheena, în focul nestins, 44. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte pre tine piciorul tău, taie’l pre el; că mai bine îţi este ţie să intri în vieaţă şchiop, decât două picioare având, să fii aruncai în gheena, în focul nestins, 46. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte pre tine o-chiul tău, scoate’l pre el; că mai bine îţi este fie cu un ochiu să in­tri întru împărăţia lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în focul gheenei, 48. Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 49. Că fieştecine cu foc se va săra, şi toată jertfa cu sare se va sără. 50. Bună este sarea; iar deva fi sarea nesărată, cu ce o veţi îndulci pre aceasta? Aveţi întru voi sare, şi pace aveţi între voi! 50. Şi de acolo sculându-se, au venii în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; şi iarăş s’au adunat no­roadele la dânsul; şi precum îi era obiceiul, iarăş îi învăţa pre ei.”

Tâlcuire

sf-teofan-zavoratul„”Fiecare va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare.” Mai înainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul că fiecare trebuie să fie gata la toate felurile de jertfe şi lepădare de sine, pentru a rămâne pe calea cea dreaptă. Chiar dacă ceea ce jertfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mâna dreaptă, jertfa trebuie adusă fără nici o şovăială; căci dacă îşi va părea rău că faci jertfă, şi ca urmare te vei abate de la calea dreaptă la cea nedreaptă, vei fi silit să pătimeşti veşnic în viaţa viitoare. Aşadar, fă jertfa care te întristează aici, ca să scapi de chinurile de dincolo. Fără a fi curăţit aici prin foc, este cu neputinţă a te mântui de focul veşnic. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să fie sărat cu foc, să treacă prin curăţirea cu foc. Cu toţii suntem datori, prin legea zidirii noastre, să ne aducem jertfă lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Aşadar, trebuie să ne curăţim, pentru a face din noi înşine jertfe plăcute lui Dumnezeu. Dar când începi să te curăţeşti, să smulgi patimile din suflet, te doare ca şi cum ai fi ars cu foc. Această lucrare a curăţirii de sine lăuntrice seamănă cu lucrarea focului ce curăţă metalul. Metalul este nesimţitor. Dar ar fi să capete simţire, ar simţi şi curăţirea şi arderea în acelaşi timp; aşa se întâmplă şi cu omul care se curăţă pe sine. Trecând prin asta, se simte ca şi cum ar fi mistuit cu totul de flăcări. Focul curăţitor trece prin toate mădularele lui, aşa cum sarea pătrunde ceea ce se sărează; şi numai cel ce se supune acestei lucrări devine jertfă adevărată, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neapărată nevoie să fie sărat cu foc, aşa cum în Vechiul Testament orice jertfă se săra mai înainte de a fi adusă ca ardere de tot.”

sursa: Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură  a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 şi Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, pp. 243-244

Anunțuri

Tagged:

§ One Response to Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Luni, săptămâna a 30-a după Rusalii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Luni, săptămâna a 30-a după Rusalii at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: