Sfântul Prooroc Naum – 1 decembrie

2 Decembrie, 2008 § Lasă un comentariu

El s-a născut din seminţia lui Simeon, la locul numit Elkoş, aflat în latura îndepărtată a Iordanului. El a tărit cam cu şapte sute de ani mai înainte de Hristos, şi a proorocit distrugerea cetăţii Ninive la aproximativ două sute de ani după proorocul Iona. Datorită propovăduirii Proorocului Iona, cetatea Ninive se pocăise, iar Dumnezeu nu a mai dat-o pieirii. Dar în timp ninivitenii au uitat de pocăinţă şi de milostivirea lui Dumnezeu şi s-au stricat din nou. De aceea Proorocul Naum a profeţit la rândul lui grabnica pieire a cetăţii dacă nu se voi întoarce şi nu se vor pocăi. De astă dată însă, ninivitenii nu l-au mai ascultat pe proroc, şi în consecinţă Domnul nu i-a mai cruţat. Întreaga cetate a pierit într-un cutremur cumplit, care a declanşat umflarea apelor lacului din jurul ei şi potopirea cetăţii, iar partea neintrată sub ape a ars cu foc venit din pustie. Aşa a pierit cu desăvârşire de pe pământ marele Ninive, de este cu neputinţă să se mai spună locul unde a fost. Sfântul Proroc Naum a trăit patruzeci şi cinci de ani pe pământ şi s-a săvârşit cu pace către Domnul, lăsându-ne o scriere cu întinderi mici cu ale sale proorocii.

Proorocia lui Naum

Chemarea la profeţie a Sfântului Naum

CAPITOLUL 1

Mărirea şi puterea lui Dumnezeu împrotiva vrăjmaşilor săi

1.Luarea Ninevi, cartea vedeniei lui Naum al lui Elcheseu. 2. Dumnezeu este râvnitor, şi Dom­nul izbânditor, Domnul cel ce iz­bândeşte cu mânie, Domnul izbân­deşte asupra vrăjmaşilor săi, şi pier­de pre protivnicii săi. 3. Domnul este îndelung răbdă­tor, şi mare este tăriea lui, şi pre cel nevinovat nu’l va face vinovat Domnul, întru sfârşit şi întru cu­tremur este calea Iui, şi norii sunt praful picioarelor lui. 4. Cel ce înfricoşază marea, şi o usucă pre ea, şi toate rîurile le de­şartă, împuţinatu-s’a Vasanitida şi Carmilul, şi cele înflorite ale Livanului s’au sfârşit. 5. Munţii s’au cutremurat de el, şi dealurile s’au clătii, şi s’a îngro­zit pământul de faţa lui, toată lu­mea şi toţi cei ce lăcuesc într’însa. 6. De faţa mâniei lui cine va pu­tea suferi? Şi cine va stă înaintea iuţimei mâniei lui? Mâniea lui to­peşte stăpâniri, şi pietrile s’au sfărîmat dinaintea lui. 7. Bun este Domnul celor ce’l aşteaptă pre el în ziua necazului, şi cunoaşte pre cei ce se tem de el. 8. Şi întru potopul ce trece, sfârşit va face pre cei ce se scoală a-supră, şi pre vrăjmaşii lui goni’i-va întunerecul. 9. Ce socotiţi asupra Domnului? Sfârşit el va face, nu va izbândi de două ori întru aceeaş întru necaz. 10. Că până la temeiul lui se va înţeleni, şi ca o fasole învăluindu-se se va mânca, şi ca trestiea cea plină de uscăciune. 11. Dintru tine va ieşi gând de rele asupra Domnului, sfătuindu-se împrotivitoare. 12. Acestea zice Domnul, cel ce stăpâneşte preste ape multe, şi aşa se vor împărţi, şi auzul tău nu se va auzi mai mult. 13. Şi acum voiu zdrobi toiagul lui dela tine, şi legăturile tale voiu rumpe. 14. Şi va porunci pentru tine Dom­nul, nu se va semăna mai mult din numele tău, din casa Dumnezeului tău pierde-voiu cele cioplite şi cele vărsate, pune-le-voiu mormântul tău, că grabnice sunt. 15. lată preste munţi picioarele celui ce binevesteşte, şi ale celui ce vesteşte pace. Serbează ludo săr­bătorile tale, plineşte făgăduinţele tale, că nu vor adaoge mai mult a trece prin tine spre vechime, sfârşitu-s’au, pierit-au.

CAPITOLUL 2.

Prorocie despre dărâmarea cetăţei Ninevi

1.Suitu-s’au suflând în faţă la cel ce scoale din necaz, strejueşte ca­lea, întăreşte’ţi mijlocul, îmbărbătează-te cu vîrtute foarte. 2. Că au întors Domnul ocara lui lacov, ca ocara lui Israil, că scutu­rând i-a scuturat pre ei şi viţele lor. 3. Stricat-au armele puterniciei lor din oameni, bărbaţi tari batjocorind în foc, frânele carelor lor în ziua gătirii lui, şi călăreţii se vor gâlce­vi în căi. 4. Şi se vor amesteca carele, şi se vor lovi în uliţi. Vederea lor ca făcliile focului şi ca fulgerile ce aleargă. 5. Şi’şi vor aduce aminte boierii lor, şi vor fugi ziua, şi vor slăbi întru călătoriea sa, şi se vor grăbi la ziduri, şi vor găti apărările lor. 6. Porţile cetăţilor s’au deschis, şi casele cele împărăteşti au căzut, şi temelia s’a descoperit, şi nimeni nu se suia. 7. Şi slujnicile ei se aduceau ca porumbiţele, grăind întru inimele lor. 8. Şi Ninevi, ca o scăldătoare de apă apele ei, şi ei fugind n’au stă­tut, şi nu era cine să privească. 9. Jefuia argintul, jefuia aurul, şi nu era sfârşit podoabei ei; îngreuiatu-s’a mai mult decât toate vasele cele poftite ale ei. 10. Scuturare şi smâncitură şi undezare şi frângerea inimii şi slăbi­rea genunchelor şi dureri preste tot şoldul, şi faţa tuturor ca arsura oalei. 11. Unde este lăcaşul leilor şi pă­şunea puilor leilor? Unde a mers leul ca să intre acolo puiul leului, şi nu este cine să sperie? 12. Leul a răpit de ajuns puilor săi, şi a sugrumat leilor săi, şi a umplut de vânat cuibul său şi lă­caşul său de jaf. 13. Iată eu asupra ta, zice Dom­nul atotţiitorul; şi voiu arde cu foc mulţimea ta, şi pre leii tăi îi va mânca sabiea, şi voiu pierde de pre pământ vânatul tău, şi nu se vor auzi mai mult faptele tale.

CAPITOLUL 3

Fărădelegile Ninevei şi pustiirea ei

1.O cetatea sângiurilor! Toată min­cinoasă plină de strâmbătate, nu se va pipăi vânatul. 2. Glasul biciurilor şi glasul cu­tremurului roatelor şi al calului ce fuge şi al carului ce hurdueşte. 3. Şi al călăreţului ce încalică, şi al săbiei ce luceşte, şi al armelor ce fulgeră, şi al mulţimei celor ră­niţi, şi al grelei căderi, şi nu era sfârşit neamurilor ei ; şi vor slăbi în trupurile sale de mulţimea curviei. 4. Curvă frumoasă şi veselă povăţuitoarea farmecelor, care vinde neamuri cu curvia sa şi popoare cu fermecătorille sale. 5. lată eu asupra fa, zice Dom­nul atotţiitorul; şi voiu descoperi cele dinapoia la înaintea feţei fale, şi voiu arăta neamurilor ruşinea ta şi împărăţiilor ocara ta. 6. Şi voiu lepădă preste tine urâciune după necurăţiile tale, şi te voiu pune spre pildă. 7. Şi va fi fot cel ce te va vedea, se va pogorî dela tine şi va zice: ticăloasa Ninevi, cine o va plânge pre ea? De unde voiu cerca mângâere ei? 8. Găteşte parte, întocmeşte coardă, găteşte partea lui Amon, ceea ce lăcueşte în rîuri, apă este împrejurul ei, a căreea început este ma­rea şi apa zidurile ei, 9. Şi Etiopia târiea ei, şi Eghipetul, şi nu este sfârşit fugirei tale şi Livienii s’au făcut ajutor ei. 10. Şi ea în streinătate se va duce roabă, şl pre pruncii ei îi vor trânti la începutul tuturor căilor ei, şi pen­tru toate cele scumpe ale ei, vor arunca sorii, şi toţi boierii ei se vor lega cu cătuşi. 11. Şi fu le vei îmbăta şi vei fi trecută cu vederea, şi tu vei cercă ţie stare dela vrăjmaşi. 12. Toate tăriile fale ca smochi­nul, care are priveghetor, de se vor clăti vor cădea în gura celui ce mă­nâncă. 13. Iată poporul tău ca muerile întru fine, vrăjmaşilor tăi deschizându-se, se vor deschide porţile pământului tău, şi va mânca focul ză­voarele fale. 14. Apă de încunjurare trage’ti ţie, şi ţine întăririle tale, intră în tină şi calcă cu paie, şi fă mai tare de cât cărămida. 15. Acolo te va mânca focul, pierde-te-va sabia, mâncâ-te-va ca lă­custa, şi te vei îngreuia ca gân­dacul. 16. Înmulţit-ai negustoriile tale mai mult decât stelele cerului. Gân­dacul s’a pornit şi a zburat. 17. Sărit-a ca greerul, amestecă­tura fa ca lăcusta, care se suie pre gard în ziua frigului, soarele a ră­sărit şi ea a zburat, şi n’a cunoscut locul ei. Vai lor! 18. Dormitat-au păstorii tăi, îm­păratul Asirienilor a adormit pre cei tari ai tăi, mers-a poporul tău în munţi, şi nu era cine să’i sprijinească. 19. Nu este vindecare zdrobirei tale, umflatu-s’a rana fa. Toţi cei ce au auzit vestea ta, vor bate în pal­me asupra la, că asupra cui n’a ve­nit răutatea fa pururea?

În scurta sa profeţie, Naum compară pe Iahve cu un scut sau adăpost în ziua necazului, pentru a accentua bunătatea lui Dumnezeu arătată faţă de poporul lui Israel în momentele deosebit de grele ale invaziei asiriene. Cuvintele lui Naum „zi de necaz” (beiom ţara), referitoare la nenorocirile abătute de asirieni asupra israeliţilor, sunt interpretate de Fericitul Ieronim în sens alegoric. Astfel, el vede în această zi, judecata viitoare a lui Dumnezeu asupra omenirii. Ca şi alţi profeţi, Naum insistă şi asupra bunătăţii lui Dumnezeu care poartă de grijă poporului ales şi de lume în general, căreia din iubire neţărmuită îi pregăteşte mântuirea prin întruparea Fiului Său.

Învăţătura morală majoră a cărţii profetului Naum este că împărăţiile lumeşti – întemeiate pe forţă şi nedreptate – nu sunt durabile, iar Dumnezeu pedepseşte nedreptatea, jaful, violenţa şi idolatria.

sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 718; Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei Nouă, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914; Petre Semen, Ilie Melniciuc-Puică, Aşteptând mântuirea, Editura Trinitas, Iaşi, 1999, p. 286

Tagged: ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Sfântul Prooroc Naum – 1 decembrie at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: