IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului: Pastorala la Nasterea Domnului 2008

27 Decembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Teodosie

Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Tomisului

Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini, din cuprinsul de Dumnezeu pazitei 
Arhiepiscopii a Tomisului.

Har voua si pace de la Dumnezeu Mantuitorul nostru, Cel nascut in ieslea Betleemului, iar de la noi Arhiereasca Binecuvantare

„Taina cea din veci ascunsa se descopera astazi, caci Cuvantul S-a facut Trup”
(Coloseni 1, 26)

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Astazi intreaga faptura se reinnoieste, pentru ca Cel ce din cer pe pamant a coborat, a rasarit ca „Soare al dreptatii”, intrupat din Fecioara Maria. El umple de lumina pamantul si veseleste cerul. Prapastia dintre cele doua lumi, a cerului si a pamantului, dispare, iar ingerii si oamenii se unesc sa cante impreuna aceasta bucurie.

Au vazut mai inainte aceasta zi patriarhii, au prezis-o profetii, iar dreptii doreau sa o priveasca, dar nu s-au implinit doririle lor sfinte decat in ziua cand Dumnezeu S-a aratat pe pamant in trup si a inceput sa petreaca aievea cu oamenii.

Dreptmaritori crestini,

Omul este o taina mare in planul lui Dumnezeu – Creatorul. Sfantul Grigorie de Nyssa ne spune ca Dumnezeu – Cuvantul a creat omul numai si numai dintr-o revarsare a dragostei Sale, pentru a nu-si lasa ascunsa Lumina Sa cea dumnezeiasca, nemarturisita Slava Sa si neimpartasita Bunatatea Lui. Sfanta Treime este iubirea desavarsita. Deoarece Tatal Ceresc are din veci un Fiu, El l-a creat pe om dupa chipul Sau si i-a aratat acestuia o iubire asemenea celei pe care o are catre Fiul Sau. Comuniunea personala suprema dezvaluie o iubire nesfarsita, care este lumina si viata. De aceea, teologul Iubirii divine va scrie in Evanghelia sa ca: „si Cuvantul era lumina cea adevarata” (Ioan 1, 9).

Dintru inceput omul a avut menirea sa urce spre asemanarea cu Dumnezeu, Creatorul si Mantuitorul sau. Acest urcus a fost oprit de catre inselaciunea vicleanului diavol, care, prin ispita, l-a aruncat pe om in intunericul pacatului si l-a lipsit de Lumina Celui Atotputernic.

Cu toate acestea insa, Dumnezeu a continuat sa priveasca cu dragoste spre omul care a cazut, deliberat, prin propria sa voie, in pacat. Astfel, „la plinirea vremii”, cand Tatal a binevoit, Cuvantul S-a intrupat si S-a salasluit intre oameni. Asadar, Tatal a voit ca Fiul Sau sa Se faca asemenea oamenilor, ca pe acestia sa-i faca asemenea Lui. In acest fel, oamenii devin frati intre ei si fii dupa har ai Parintelui Ceresc.

Iubiti fii duhovnicesti,

Dumnezeu este lumina si este numit Cel Bun chiar de catre Fiul Sau. Din covarsitoarea bogatie a Bunatatii Sale a creat ingerii si oamenii pentru ca acestia sa participe la dragostea si fericirea Sa.

La bucuria comuna dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh suntem chemati si noi astazi, ca sa ne impartasim din dragostea nesfarsita a lui Dumnezeu, Care nu a adus cele create la existenta pentru ca ar fi avut lipsa de ceva, ci pentru ca intreaga faptura sa se bucure, pe masura si dupa firea ei, iar El sa Se veseleasca de lucrurile Sale, vazandu-le pe ele ca se veselesc si se satura, fara saturare, de Cel de Care nu se pot satura, asa cum ne spune Sfantul Ioan Damaschin.

Astfel, Dumnezeu mai descopera omului o raza a bunatatii Sale, deoarece pe cel cazut nu il aseaza acolo unde fusese mai inainte de cadere, in gradina Raiului, ci il imbraca in lumina Iubirii Sale, il face mai bogat, in har, si il ridica deasupra ingerilor.

De aceea, Cuvantul S-a facut Trup si S-a salasluit intre noi. Cuvantul este Cel care a lucrat in creatie inainte, dar si dupa cadere, fiind astfel Cuvant Creator si Proniator. El cunoaste mintea si inima omului, iar prin Intrupare vine sa vindece firea omeneasca cea imputinata si ranita de pacat.

Totodata, omul poate descifra ratiunile creatiei deoarece toate fapturile care sufera din pricina caderii in pacat a omului se innoiesc odata cu rascumpararea acestuia. Intrucat oamenii devenisera trupesti, acestia nu-si mai cunosteau propria existenta spirituala. De aceea, Dumnezeu-Cuvantul Se face Om pentru a veni la oameni, ca ei sa-L cunoasca, prin El, pe Tatal.

Sfantul Atanasie cel Mare arata ca, dupa Intruparea Fiului, oamenii vedeau zidirea lumii ca opera a lui Dumnezeu. Oriunde si-ar fi indreptat oamenii simturile, dupa ce L-au cunoscut pe Cuvantul in trup, nimic nu-i mai putea ispiti sa le socoteasca pe cele vazute mai presus de Dumnezeu. Astfel, simturile lor au fost eliberate de povara grea a idolatriei si pot sesiza cu usurinta ratiunea si valoarea reala a lucrurilor.

Prin Intrupare, Fiul lui Dumnezeu n-a socotit a se lipsi de Slava Sa si a dovedit ca este Dumnezeu nu numai la nasterea Lui, prin faptele minunate ce s-au savarsit atunci,  ci si prin smerenia Lui.

Oamenii care raman impietriti in pacate nu pot sa cunoasca aceasta smerenie a lui Hristos si, de aceea, nu se pot invrednici nici de puterea Lui dumnezeiasca. Niciun om n-ar fi putut savarsi jertfa pe care a binevoit a o aduce Hristos lumii intregi, dar El a facut aceasta pentru ca dragostea Sa pentru oameni este nemasurata si, astfel, i-a atras pe oameni la credinta intru El. Asadar, Hristos a luat trup nu numai pentru ca era iubitor de oameni, ci si pentru ca iubirea Tatalui L-a coplesit. De aceea, primeste sa faca voia Tatalui, ca Fiu, pentru a ii face apoi pe oameni fiii, dupa har, ai Tatalui.

Iubiti credinciosi,

Omul dintru inceput si-a primit viata prin Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta l-a chemat pe om din nefiinta la fiinta si tot Cuvantul este Cel Care il ridica pe om din prapastia caderii in pacat. Viata fara Dumnezeu este numita moarte, iar viata legata de Cuvantul lui Dumnezeu inseamna existenta in lumina si bucuria lui Dumnezeu. Cuvantul este plin de har si adevar, de aceea Cuvantul Care vine intrupat la oameni, aduce harul si innoieste legatura intre Dumnezeu si om. Harul ce ni se da prin Intruparea Fiului este, in mod special, harul Cuvantului si noi comunicam cu Dumnezeu Cuvantul prin ratiune si cuvantul rugaciunii.

Cand omul se desparte de Dumnezeu prin ruperea dialogului cu El, atunci se insingureaza si ramane cu o viata secatuita, pentru ca nu mai foloseste Cuvantul ca sa raspunda la chemarea lui Dumnezeu si a semenilor sai.

Dumnezeu nu produce moarte si stricaciune, ci oamenii o produc, prin savarsirea pacatului. Moartea pacatului poate fi alungata prin comuniunea cu Dumnezeu, izvorul nemuririi si al vietii, prin ramanerea in legatura responsabila cu Hristos. Ispita a venit cu inselaciune si minciuna, dar Cel Care l-a adus pe om la viata, Cuvantul lui Dumnezeu, il poate readuce iarasi la viata adevarata, daca omul revenire in dialogul nemincinos cu Dumnezeu. De aceea il auzim pe Sfantul Apostol Pavel care spune:  „Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea Unuia se vor face drepti cei multi” (Romani 5, 19), iar Sfanta Biserica ne indeamna sa cantam cu inima, zicand: „Cercetandu-ne pe noi din cer Mantuitorul nostru, cei din intuneric au aflat adevarul ca din Fecioara S-a nascut Domnul…”

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Bunatatea lui Dumnezeu revarsata prin Intruparea Fiului Sau este o minune. Astazi, Cel nascut din Tatal mai presus de minte si de cuvant pentru noi Se naste din Fecioara, tot mai presus de minte si de cuvant.

Atunci Hristos S-a nascut din Tatal, dupa fire, mai inainte de veci. Acum, Se naste iarasi, mai presus de fire, prin Duhul Sfant. Nasterea Lui de Sus este adevarata, iar nasterea de jos este fara de minciuna; astfel, Hristos din Dumnezeu S-a nascut cu adevarat ca Dumnezeu si din Fecioara S-a nascut cu adevarat ca om. Sus, singurul Unul Nascut din Cel Nenascut; jos, din singura Fecioara, acelasi Unul Nascut. Nici Dumnezeu n-a suferit stirbire ca a nascut dumnezeieste, nici Fecioara n-a suferit stricaciune ca a nascut trupeste, prin Duhul Sfant; de aceea, nasterea Lui Hristos de Sus nu este pe deplin talcuita, dupa cum nici nasterea Lui in trup nu poate fi iscodita.

Sfantul Ioan Gura de Aur, cugetand la aceasta nastere a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara, rosteste: „Ce sa graiesc despre nasterea lui Hristos? Minunea ma inspaimanta, Cel Batran de zile S-a facut Prunc, Cel ce sta pe scaun inalt si prea inaltat este asezat in iesle, Cel nepipait, Cel curat, Cel nealcatuit, Cel netrupesc este cuprins de maini omenesti. Cel ce-a rupt legaturile pacatului este infasat in scutece, pentru ca doreste sa prefaca necinstea in cinste, sa imbrace cu slava pe cei umiliti si rusinati, vrea sa arate chip de virtute, pe Cel supus ocarii. Iata cum Hristos ia trupul nostru, ca noi sa facem inlauntrul nostru loc cuvantului Lui; ne ia trupul nostru ca sa ne dea Duhul Lui; ne ia pe noi ca sa ne dea vistierie de viata, ia trupul nostru ca sa ne sfinteasca, ne da Duhul Lui ca sa ne mantuiasca”.

Iubiti credinciosi,

La minunea Nasterii din Betleem coboara ingerii si canta: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni buna voire.” Ingerii ii cheama si pe pastori, zicand: „Veniti sa sarbatorim, sa praznuim; strain e chipul sarbatorii, caci preaslavit este Cuvantul cel nascut.”

Ce sarbatoreau ingerii si oamenii impreuna? Unirea Cerului cu Pamantul, caci legatura cea veche a pacatelor s-a dezlegat, diavolul s-a rusinat, iar moartea este pregatita sa primeasca calcarea de catre Cel intru tot viu; Raiul se pregateste sa isi deschida usile, blestemul isi pierde puterea sa, pacatul se alunga, inselaciunea se izgoneste, credinta se propovaduieste pretutindeni si Lumina lui Hristos in lume se arata tot mai puternica. Cei de Sus coboara pe pamant, caci ingerii impreuna cu oamenii vietuiesc, si oamenii cu ingerii fara frica vorbesc.

Pentru ce, dar, toate acestea? Pentru ca Dumnezeu pe pamant a venit ca pe om sa-l suie la Cer, cum spune Sfantul Ioan Damaschin.

Cerul si pamantul s-au impreunat. Cel ce din veacuri neincepute coboara pe pamant este tinut ca Prunc la san, in brate fecioresti, iar ieslea Il primeste pe Cel Ce nu-l incapea Cerul. Cerul, insa, trimite semn catre pamanteni si, astfel, steaua se arata, iar magii, privitori la cer, au facut inceputul lepadarii de tirania mortii si vin sa se inchine Rascumparatorului vietii.

Dar ce mai putem spune? Cel bogat in mila, Cel Care tine Cerul si Pamantul, Cel Care are toate pline de bogatie intra in mare saracie, in pestera saracacioasa, caci n-a avut nici pat, nici asternut. O, Sfanta pestera a Betleemului in care S-a salasluit Hristos Domnul, purtatoare de lumina cereasca si partasa a ingerilor care au cantat Nasterea Celui Nascut din Tatal, iar acum Nasterea din Fecioara Maria, ce raze luminoase ale mantuirii ai raspandit in toata lumea!

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Noi, romanii, ne bucuram de Cel Ce S-a nascut in pestera, la Betleem, caci razele pesterii au ajuns intr-o alta pestera din Dobrogea, pestera Celui Intai chemat, Sfantul Apostol Andrei. Acesta, urmandu-L pe cel nascut din Fecioara Maria, si-a gasit adapost si a facut din pestera biserica; si, astfel, venind ca ucenic al Domnului sa-L propovaduiasca pe Cel nascut in Betleem, ne-a nascut pe noi ca neam apostolic binecuvantat in Hristos.

Suntem cu totii coplesiti de aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu, Care, prin cel intai chemat, Sfantul Apostol Andrei, ne cheama si pe noi in fiecare praznic al Nasterii Domnului sa renastem duhovniceste si sa ne imbracam in harul Luminii de la Betleem.

Pentru noi, cei din Dobrogea si din intreaga tara, pestera Sfantului Andrei este un Betleem romanesc. De aceea credem ca aici este casa Painii celei ceresti, caci aici am cunoscut mai intai hrana cea cereasca, aici am vazut Lumina cea adevarata, aici ne-a stralucit noua Rasaritul Cel de Sus.

Avandu-l mijlocitor pe Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul tuturor romanilor, sa aducem si noi cu ingerii si cu pastorii, credinta, nadejdea si dragostea ca raspuns al nostru la comuniunea cu Dumnezeu si cu toti oamenii.

De aceasta sa ne bucuram nu numai in aceasta sfanta zi, ci si in toata vremea praznicului pe care l-am intampinat, dar si in vremea Anului Nou, pe care il vom incepe in curand. Dragostea lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra si cu totii sa o primim, intru inima infranta si smerita, intru buna-voire si iubire frateasca, astfel incat Dumnezeu cu adevarat sa imparateasca in noi si sa ne insoteasca in toate zilele vietii noastre.

Va daruiesc tuturor dragostea mea parinteasca si va impartasesc harul acestei sarbatori, dorind sa va fie casele pline de lumina si sufletele aprinse de credinta, sa aveti pace unii cu altii, sa va fie sfanta si binecuvantata agapa de Craciun si sa cantam cu totii cantarea cea frumoasa si plina de bucurie:

Hristos Se naste, slaviti-L !

Hristos din ceruri, intampinati-L !

Hristos pe pamant, inaltati-va !

Sa cantam si sa aducem lauda Domnului toti pamantenii impreuna cu ingerii in viata aceasta anticipand, prin arvuna bucuriei, viata viitoare.

Al vostru Arhipastor si pentru tot binele rugator catre Dumnezeu,

† TEODOSIE

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului: Pastorala la Nasterea Domnului 2008 at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: