PS Justinian Chira – Pastorala la Nasterea Domnului 2008

27 Decembrie, 2008 § 1 comentariu

Iustinian

Din mila lui Dumnezeu, Episcop al Maramuresului si Satmarului.

Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredinciosului nostru popor din Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului:

Har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu iar de la noi, calde urari de liniste si fericire pentru Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului.

Prea cinstiti si iubiti frati,

Sarbatoarea Nasterii Domnului este ziua in care toata suflarea din cer si de pe pamant, toata creatura trebuie sa se opreasca uimita, pentru ca in aceasta zi, cand Cuvantul lui Dumnezeu, „prin care s-au facut toate cate s-au facut”, cum ne spune cuvantul inspirat de Duhul Sfant (In 1,3) s-a dezbracat, „s-a golit” pe Sine de slava si s-a facut om, facandu-se ascultator de Tatal care „asa de mult a iubit lumea, adica pe om, incat pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat pentru mantuirea lumii” (In 3,16).

Dumnezeu a coborat pe pamant, Creatorul lumii a venit intre noi si a primit sa guste din paharul vietii noastre, care este tulburat si amar din cauza greselilor noastre. N-a refuzat nici paharul mortii pe care ingerul Domnului i l-a oferit acolo, in Ghetsimani, cand Domnul se ruga cu sudori de sange. Atunci Hristos, atat ingerilor, cat si tuturor fiilor lui Adam, le-a aratat cat este de amar acest pahar al mortii. S-a rugat Tatalui „Tata fa sa treaca acest pahar de la Mine, dar nu dupa cum vreau Eu, ci faca-se voia Ta” (Mt 26,39). Astfel Mantuitorul, pe langa umilinta pe care a primit-o pentru mantuirea noastra, a primit sa guste si din paharul mortii, „facandu-se ascultator de Tatal pana la moarte si inca moarte de cruce” (Filip. 2,8). Astfel Fiul lui Dumnezeu ne-a facut partasi de marea bucurie a Nasterii Sale, pe care noi crestinii o traim in fiecare an la Nasterea Sa.

Profetul Isaia ne arata ca „prin rana Sa, noi toti ne-am vindecat” (Is 53,5). La fiecare sarbatoare a Nasterii Domnului, poporul lui Dumnezeu, toti cei ce cred si-L asculta, si-L iubesc pe Hristos, sunt mai tari, mai fericiti, mai sanatosi si cu trupul, dar mai ales cu sufletul, pentru ca Iisus Hristos n-a venit pe pamant, nu s-a intrupat ca dupa aceasta sa plece si sa ne lase orfani – „nu va voi lasa orfani”, zice Domnul (Ioan 14,18), „Iata Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor” (Mt. 28,20), a zis Domnul catre ucenicii Sai, cand s-a intalnit cu ei, in Galileia si prin ei Hristos a transmis acest cuvant catre toti urmasii Apostolilor, catre toti slujitorii Evangheliei Sale, si catre toti cei ce vor crede prin ei in Tatal si in Fiul Sau, in Iisus Hristos.

„Aceasta este viata vesnica”, ne-a spus Iisus Hristos „sa creada in Tine si in Fiul Tau pe care Tu L-ai trimis” (In 17,3).

„Nu va voi lasa singuri” a zis Mantuitorul la Cina cea de taina (Ioan 14,18) si acest cuvant a sporit si sporeste si inmulteste bucuria in sufletele noastre in fiecare an, la Marele Praznic al Nasterii Domnului.

„Nu va voi lasa singuri”, ce cuvant mare si sfant, mai ales in timpurile noastre, cand nenumarati oameni se simt singuri, se plang de singuratate, sunt in mijlocul oamenilor, dar se simt singuri, sunt intre prieteni multi, insa de multe ori se simt singuri. Uneori, multi se simt singuri si in familie. Care este cauza ca multi oameni se simt nefericiti si singuri? Aceasta suferinta grea, pentru multi este ca s-au instrainat de Hristos, ca nu cred in Iisus Hristos, ca nu sunt constienti ca El, Dumnezeul nostru, a venit pe pamant, ca s-a nascut in lume, ca a gustat din singuratatea in care era cazut omul cand a ascultat de soapta satanei si a pierdut legatura cu Dumnezeu, neascultand de glasul constiintei care-l striga pe om, cand face voia celui rau si nu-l asculta pe Dumnezeu, care-l cauta, care-l cheama si care-l striga „Adame, Adame unde esti?”. Singuratatea, nefericita singuratate izvoraste din neascultarea cuvantului Domnului, care a zis ucenicilor si prin ei tuturor crestinilor „nu va voi lasa singuri” (In 14,18) si nici a cuvantului pe care Hristos l-a spus tuturor celor ce cred in El: „Iata eu voi fi pana la sfarsitul veacurilor” (Mt. 28,20).

Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeul nostru care S-a nascut pe pamant nu ne-a parasit, n-a plecat dintre noi, nu s-a inaltat la ceruri fara sa se ingrijeasca de noi. Hristos a ramas cu noi, este intre noi. El si-a zidit aici casa, cum zice Psalmistul, El si-a zidit casa si ne asteapta ca un Stapan si Domn. El este gata sa ne spele picioarele, cum le-a spalat ucenicilor la Cina cea de Taina. El, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut intr-o pestera saraca din Betleem si a preferat sa se culce la nasterea Sa in ieslea dobitoacelor, care a fost mai curata decat asternutul oamenilor, ne-a lasat atatea daruri si a ramas chiar El intre noi si cu noi.

Domnul ne-a lasat pe pamant Biserica, locasul pe care El a numit-o „Casa Tatalui Meu”. Fiecare Biserica este casa pe care Hristos ne-a lasat-o noua. Dar pe langa cladirea pe care noi o numim Biserica, ne-a lasat o Biserica mult mai minunata. Biserica este adunarea tuturor celor ce cinstesc Crucea lui Hristos si in numele Crucii se aduna. Despre acestia, zice Hristos: „acolo unde doi sau trei se vor aduna in numele Meu, acolo voi fi si Eu in mijlocul lor” (Mt. 18,20).

El ne-a dat baia in care sa ne botezam si anume Taina Botezului, prin care ni se iarta pacatul stramosesc si ne renastem devenind fii ai lui Dumnezeu si partasi ai vietii vesnice. Domnul, pentru fiii Bisericii Sale, ce si-au patat haina Botezului, a lasat o Taina, o mare Taina, Taina Pocaintei, Taina prin care ne marturisim toate pacatele si ne hotaram sa nu mai ascultam de satana, ci sa ne indreptam. Insusi Hristos ne spala pacatele, ne spala picioarele noastre, adica sufletele noastre, intinate de pacate.

Masa imparateasca ne-a pregatit Hristos inainte de a pleca de pe pamant, Masa Altarului, in care vitelul cel gras il junghie Tatal ca sa ne ospatam noi. Aici, pe Altar, Mielul lui Dumnezeu se injunghie la fiecare Liturghie, pentru pacatele lumii, asa dupa cum Sfantul Ioan Botezatorul a proorocit, cand vazandu-L pe Hristos trecand a zis: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care se jertfeste pentru pacatele lumii” (In 1,29). Prin Sfanta Euharistie sau Sfanta Cuminecatura Iisus Hristos este in mod real prezent permanent intre noi.

Prin Sfanta Cuminecatura noi crestinii putem manca Trupul lui Hristos si putem bea Sangele Lui spre viata vesnica, asa dupa cum a marturisit in fata multimilor si in fata ucenicilor care ascultau acest cuvant rostit de Hristos, zicand: „Eu sunt painea care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu”, a zis Domnul (In 6,51). Si continua mai departe: „Adevarat, adevarat va zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.” (Ioan 6,53,56). „Greu este cuvantul acesta” – au zis multi dintre ucenicii Lui „cine poate sa-l asculte?” (Ioan 6,60). „Si de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus inapoi si nu mai umblau cu El”, ne spune Scriptura (Ioan 6,66).

Iata iubiti credinciosi, cate daruri ne-a facut noua Hristos, este adevarat, e greu de inteles, dar de acestea nimeni nu se indoieste din cei care cred in Cuvantul Lui Hristos, in Cuvantul Cuvantului lui Dumnezeu.

Prin toate acestea noi, cei ce ne bucuram in ziua aceasta mare in care praznuim Nasterea lui Hristos, ascultam ce ne-a daruit Hristos, suntem fericiti ca nu ne-a lasat Hristos orfani, ca nu ne-a parasit Hristos, ca nu suntem singuri si pentru ca sa ne luminam si sa ne mangaiem, ne-a lasat darurile acestea: Biserica, Botezul, Pocainta, Euharistia, daruri prin care dobandim Harul lui Dumnezeu si viata vesnica.

Iubitii mei frati,

La aceasta sfanta sarbatoare inca doua daruri ne-a mai lasat Domnul, cel ce a coborat de la Tatal pe pamant.

Ne-a lasat Cuvantul viu, Vestea cea buna, Evanghelia care este vie si datatoare de viata. „Cine asculta Cuvantul Meu si crede in  Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va veni ci s-a mutat din moarte la viata” (In 5,24). Evanghelia, Cuvantul viu al lui Dumnezeu, a inlaturat pustiul din lume si toata rautatea si nedreptatea de pe pamant. De aceea, in ziua aceasta a Nasterii Domnului, toti oamenii sunt chemati sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, care S-a facut Prunc intr-o pestera din Betleem in urma cu doua mii de ani.

Al doilea dar, pe langa cel dintai, care este Cuvantul, este Fapta. Adica Hristos nu ne-a lasat numai Cuvantul ci si Fapta prin minunile savarsite aratandu-ne ca este Stapan si Domn al cerului si al pamantului, asa cum ne-a spus dupa Invierea Sa: „Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant” (Matei 28,18). Prin faptele Sale, Iisus, Care S-a nascut din Fecioara Maria, ne-a aratat si ne-a dovedit ca nu este numai om, ci si Dumnezeu adevarat.

De aceea, la Nasterea Sa, s-a luminat si cerul si pamantul. La Nasterea Domnului s-a aprins o lumina in lume care nu se va stinge niciodata. Soarele se va intuneca, candva stelele nu vor mai straluci pe cer, luna nu-si va mai arata lumina ei frumoasa care mangaie sufletele oamenilor si-i inspira pe multi sa gandeasca, sa scrie poezii si opere nemuritoare, sa cante cand tristetea incearca sa intunece sufletele oamenilor. Toate acestea vor pieri, dar lumina pe care a adus-o pe pamant Hristos, Cel care a zis: „Eu sunt Lumina lumii”, nu va inceta niciodata – asa dupa cum Domnul Hristos a spus: „Cerul si pamantul vor trece, dar din cuvintele Mele nicio iota si nicio cirta nu va trece” (Mt. 24,35).

Minunile pe care l-a facut Hristos sunt fapte, pe care nimeni nu le-a putut nega. Mortii pe care i-a inviat, mutii carora le-a dat graiul, orbii si indracitii pe care i-a vindecat de bolile lor, valurile marii si furtuna care i-au ascultat porunca linistindu-se, toate acestea si alte mai mari decat acestea sunt marturii vii, care marturisesc ca Iisus Fiul Mariei este Hristos Mantuitorul lumii, ca Iisus este Dumnezeul nostru. Dar Fapta care este mai presus decat toate faptele, minunea care intrece toate minunile Domnului este Invierea Sa, iar prezenta Sa in lume este prin prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului. Aceasta infricosatoare minune, prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului, este o permanenta minune care intrece toate minunile. Ea este darul cel mai de pret dat noua de Iisus Hristos, prin care El se afla intre noi si cu noi la fiecare Sfanta Liturghie.

Prin Taina aceasta, in trupul nostru se salasluieste veac de veac Hristos. Se innoieste lumea materiala, care se epuizeaza, iar timpul o imbatraneste si piere, dar prin Liturghie, prin prefacerea unor elemente materiale in Trup si Sange dumnezeiesc, natura creata de Dumnezeu se innoieste mereu si cu ea se innoieste si natura noastra devenind nemuritoare.

Cuvantul si Fapta, impreuna cu Euharistia, care sta in fruntea tuturor minunilor, sunt cele doua mari daruri date noua de Dumnezeu, de care sa ne bucuram.

Sa-i multumim lui Dumnezeu in ziua aceasta in care a coborat pe pamant si S-a nascut din Preacurata Fecioara Maria.

Binecuvantarea Domnului sa vina peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni. Sarbatori fericite si un An Nou binecuvantat. La Multi Ani.

Al vostru al tuturor, fierbinte rugator catre Dumnezeu.

Justinian Chira,
Episcopul Maramuresului si Satmarului

§ One Response to PS Justinian Chira – Pastorala la Nasterea Domnului 2008

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading PS Justinian Chira – Pastorala la Nasterea Domnului 2008 at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: