„Despre omul frumos” cu Dan Puric

9 Februarie, 2009 § 2 comentarii

Are un succes exceptional, publicul sta si-n picioare pentru a-l vedea in „Toujours l’amour”, „Vis”, „Don Quijote”. S-a gandit si la actorii tineri si a infiintat, in 1999, Compania de Teatru Passe Partout DP, care s-a impus pe scena romaneasca. Scrie cu umor si durere in suflet despre patimile poporului roman. Dan Puric sustine, maine, la Ateneul Roman si joi, la Rapsodia, conferinta „Despre omul frumos”, prilej cu care isi va lansa si cartea cu acelasi titlu. Evenimentul face parte dintr-un ciclu de intalniri ce vor avea ca teme: „despre corp”, „despre umor”, „despre dragoste”. Banii stransi din vanzarea biletelor vor fi investiti „in vila lui Dan Puric de la Aiud, care se va numi Memorial”.

Cine este „omul frumos”?

Poate ca acesti oameni frumosi suntem noi si am uitat. Suntem reeducati astfel incat sa ne blestemam conditia de romani, sa purtam cu umilinta aceasta haina pe care Dumnezeu a dat-o fiecarui neam prin care este un popor aparte. Omul frumos se afla printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut. Numai ca nu mai avem aceasta capacitate de a recunoaste frumosul din noi. Intalnirea este o marturisire despre felul cum poti sa fii surprins intr-un imperiu al uratului de ghiocelul frumosului.

Cum va explicati succesul cartii „Cine suntem”, care s-a vandut in peste 85.000 de exemplare?

In primul rand, si pentru mine a fost o surpriza; una placuta, mai ales ca precedentele in literatura de acest tip erau descurajante. Ma refer aici la marea memorialistica romaneasca, la carti de mare valoare care, pe nedrept, nu au atins un tiraj foarte mare. Pe de alta parte, carti „de doi lei” au cunoscut o evolutie buna. Mi-am dat seama ca piata era falsa si intr-un fel am fost surprins de succesul cartii mele. Inseamna ca s-a intamplat ceva cu poporul asta. Cred ca aderenta aceasta mare se explica din necesitatea de a afla cine suntem intr-o perioada in care confuzia se cultiva. Cartea mea este un exercitiu de certitudine si de memorie catre identitatea noastra.

Considerati ca romanii mai sunt interesati de tema „specificului national”?

In perioada interbelica se vorbea aproape obsesiv despre deplinatatea de a fi roman. Aceasta deplinatate este ca o statuie clasica distrusa in mod barbar de „vitejii” contemporani incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta. Identitatea unui neam este ceva firesc, ea se respira, este ca taina care ne traieste pe noi. Este bine sa te lasi cumva asumat de identitatea de a fi roman, polonez, ungur, american etc., diferenta este sansa dialogului si a imbogatirii reciproce, nu baraca in care suntem toti pusi sa „dormim”.

Este posibila o „schimbare la fata” a Romaniei in urmatorii ani?

Dar de ce sa se schimbe numai la fata? Sa se schimbe intru fiinta, adica total! Noi avem nevoie de icoana neamului in fata lui Dumnezeu, trebuie sa ne facem treaba. Imaginea este un act de perversitate. De exemplu, au pus panselute atunci cand a fost summitul. Noroc cu tiganii care le-au smuls noaptea. A fost un simptom de o autenticitate extraordinara. A doua zi au pus un copacel, un militian, de unde rezulta ca orice act de impostura este pedepsit de Dumnezeu.

V-ati gandit sa va implicati in proiecte politice?

Nu am ambitii politice. Nu cu varful trebuie sa stam de vorba, caci varful este corupt si terminat. Baza trebuie reparata in Romania, iar baza este poporul. Eu vreau sa fiu ceea ce sunt: bugetar la Teatrul National.

De ce ati infiintat Compania de Teatru Passe Partout DP, bazata in special pe pantomima si teatru vizual?

Eu am vrut sa salvez niste tineri si sa le creez un camp de manifestare si iata ca a dat rod. Faptul ca publicul vine aici este o rasplata imensa. Pantomima este un concept mult mai generos, este un canal de comunicare de la minte la minte, de la suflet la suflet. Nu inseamna ca teatrul clasic este perimat, el va ramane.

Ce proiecte artistice de viitor aveti?

In primul rand sa mai supravietuiesc intre hienele astea culturale din jurul meu care vor sa faca ordine. Acesti oameni fac gazeta de perete cum era odata in Romania, cu asa da, asa nu. M-au trecut la asa nu. Daca ma lasa sa traiesc, imi fac arta in continuare.

sursa: ziua.net

Tagged:

§ 2 Responses to „Despre omul frumos” cu Dan Puric

  • oamenisilocuri spune:

    am avut ocazia sa il ascult in mai multe randuri. vorbeste frumos. si mult🙂 si-a format un discurs puternic in untimii ani, acum l-a pus pe foaie/dvd. e bine ca se promoveaza cultura si invitatia la gandire, mai ales in zilele noastre cand media locala ne murdareste cu stiri despre crime, coruptie, iar pe ProTV se canta de revelion imnul national in ritm de manea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading „Despre omul frumos” cu Dan Puric at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: