Duhovnicii Iaşului

10 Iunie, 2009 § 1 comentariu

Ei sint printre cei mai cautati oameni de catre cei aflati in nevoie. La ei vin cei dornici sa fie intelesi, sa li se arate calea, sa intre in legatura cu Dumnezeu. Acestia sint duhovnicii calugari cei mai renumiti ai Iasului. Vorbind cu ei, am gasit niste preoti simpli, care cu smerenie vorbesc mai putin despre ei insisi si mai mult despre Dumnezeu, despre biserica si despre legatura profunda pe care au incercat sa o cultive cu cei care le-au cautat mila si increderea.

Parintele Chirila a fost preot, paznic si bibliotecar in America

pr constantin chirila

* a ales Teologia in favoarea celorlalte pasiuni: aviatia si medicina * „In sat era un calugar impresionant. Manastirea m-a fascinat din copilarie”, spune arhimandritul de la catedrala mitropolitana

„Asa cum iti gasesti un partener de viata, cu care simti ca poti discuta orice, tot asa iti alegi un indrumator spiritual, caruia ii poti spune totul, ca in fata unei oglinzi”, spune parintele arhimandrit Constantin Chirila.

Pe parintele Constantin l-am intilnit in vechea catedrala a Mitropoliei, cu hramul Sfintul Gheorghe, la capatul unui rind de credinciosi care asteptau sa se spovedeasca. Fie ca erau la virsta adolescentei, tineri, adulti cu sprincene incruntate sau fete plecate de necazuri si incercari, cu totii asteptau o incurajare, in tacere.

„Vin oameni de toate virstele pentru ca omul e intr-o permanenta cautare de sens. De multe ori in viata pierdem busola, dar putem cistiga foarte mult dintr-un dialog cu un duhovnic. Daca vrei sa faci o lucrare stiintifica buna, te duci la un specialist pentru a cauta liniile directoare”, explica parintele Constantin Chirila, facind o analogie cu relatia credincios-duhovnic. Cuvintul si rugaciunea sint elementare aici, spune el.

„Prin cuvint se face legatura intre ratiunea superioara, Dumnezeu, si creatia sa, omul. Prin intrupare, Hristos a devenit puntea de legatura. Cind omul se roaga se urca spre Dumnezeu, iar cind citeste Biblia, Dumnezeu coboara spre om”.

Nascut in 1952, in judetul Bacau, Constantin Chirila a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti in 1976. A intrat in monahism la Manastirea Putna din judetul Suceava. „Este o chemare pentru fiecare om in parte, o implinire. Am optat intre medicina, aviatie si teologie. Am ales teologia. Parintii mei erau niste oameni religiosi, in sat era un calugar impresionant. Manastirea m-a fascinat din copilarie”, spune parintele Chirila.

La manastirea Putna a slujit ca ghid pina in 1988, cind a venit la Catedrala Mitropolitana din Iasi. In 1991 a plecat in America, unde a absolvit si un master in teologie la „St. Vladimiras Seminary”, din New York. Acolo a fost nevoit sa se intretina si a avut in paralel diverse slujbe. A lucrat ca paznic, bibliotecar, iar in weekend se ingrijea de sufletele credinciosilor ortodocsi sau dornici sa se converteasca. „Convertitii sint minunati. Cei care s-au convertit ne invatau multe pe noi, cei nascuti asa”, spune parintele Chirila.

In 2004 s-a reintors la catedrala din Iasi. „Mi-a lipsit comunitatea monahala, obstea, lumea manastirii”, povesteste parintele Chirila. El prefera sa vorbeasca mai curind despre sufletul oamenilor decit despre sine insusi. Un moment de rascruce in viata oricui poate fi hotaritor pentru gasirea unui indrumator spiritual, spune parintele Chirila. „Nu e neaparat o stare generala, dar in impas iti invingi orgoliul si rusinea. Prin structura sa ontologica omul il cauta tot timpul pe Dumnezeu. Nu stie intotdeauna unde. Multi in criza de cautare nu nimeresc tinta. Duhovnicul iti poate arata directia, fara sa iti forteze formarea launtrica”, spune parintele Constantin Chirila.

Prima criza de identitate apare astfel odata cu trecerea de la copilarie la adolescenta. „Copiii iubesc foarte mult tot ce-i sacru. Ajung intr-un punct critic la adolescenta, de pe la 12-13 ani, pina la 15-16. Daca au sansa unui indrumator iscusit devin foarte intelepti. Daca experimenteaza criza si adincirea pacatului – avere, placere, ambitii si sint singuri si izolati traiesc criza foarte acut”, afirma parintele Constantin Chirila.

Spre sfirsitul liceului tinerii se confrunta cu o criza existentiala, sentimentala, de sens. „Sint trepte ale vietii spirituale. Fiecare om incearca in viata si indepartarea si apropierea de Dumnezeu”, explica el.

Cel mai mare pacat al credinciosilor este, considera parintele Chirila, individualismul, egoismul. „Egocentrismul, nepasarea, caderea in sine sint cele mai mari pacate „, spune el. Saracia extrema, dar si bogatia extrema contribuie de asemenea la indepartarea omului de biserica, daca nu are credinta.

~~+~~

Duhovnicul care picteaza icoane

* staretul manastirii Bucium este absolvent de Arte Plastice si de
Teologie * „Prima legatura a credinciosului nu e cu preotul, ci cu icoana”, spune parintele Irineu

Parintele Irineu Balan, staretul Manastirii Bucium, spune ca omul nu se poate apropia de Dumnezeu decit cu ajutorul unui duhovnic, care este slujitorul lui Dumnezeu.

„La inceput, ca simplu credincios, am vazut aceasta legatura – duhovnic – fiu duhovnicesc – ca pe ceva ce nu poate fi exprimat in totalitate, mai mult simtit”, a spus parintele Irineu.

Nascut in 1973, in judetul Arges, cu numele Ioan Leonard Balan, staretul Manastirii Bucium este absolvent al Facultatii de Arte Plastice decorative si Design, sectia pictura religioasa si al Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloaie”, sectia Pastorala. A devenit monah, cu numele Irineu, la manastirea Birnova, in anul 1999, iar in vara aceluiasi an ieromonah, adica preot slujitor si duhovnic.

Din 2007 este staretul manastirii Bucium, unde a slujit pina atunci. Pentru a fi creata legatura intre credincios si duhovnic, parintele Irineu spune ca trebuie indeplinite mai multe conditii, atit de duhovnic cit si de fiul duhovnicesc. In primul rind, duhovnicul trebuie sa indeplineasca canoanele, sa spovedeasca dupa canoanele sfintilor parinti, apoi penitentii trebuie sa marturiseasca cu sinceritate, sa nu ascunda anumite pacate, din motiv de rusine, iar in al treilea rind – sa se hotarasca sa nu mai repete pacatele marturisite. Ceea ce l-ar putea recomanda in ochii credinciosilor care cauta sa se destainuie lui ar putea fi disponibilitatea si deschiderea sa fata de lume.

„Nu resping in general pe nimeni care vine la mine. Caut sa fac tot posibilul sa indeplinesc dorinta oamenilor de a se spovedi”, spune el. Cel mai mare pacat al lumii din zilele noastre este lipsa de credinta, crede parintele Irineu. „Multi dupa ce fac anumite pacate considera ca nu mai e nici un rost sa mearga la biserica, ca si cum Dumnezeu n-ar putea ierta. Pacatul nu e un motiv care sa te indepateze de spovedanie si impartasanie, ba dimpotriva”, explica parintele Irineu.

Pe acelasi nivel se situeaza mindria si iubirea de cele pamintesti – betia, desfrinarea, iubirea de arginti si de avere. „Problemele oamenilor sint aceleasi dintotdeauna, difera  ca nuanta”, spune el. Staretul Manastirii Bucium spune ca nu e nevoie de schimbarea tacticii sau a tehnicii de a vorbi credinciosului, chiar daca anii trec si oamenii sint si ei intr-o continua schimbare. „Preotul care are o pregatire duhovniceasca poate atrage si prin simpla sa prezenta, nu printr-un discurs”, a declarat parintele Irineu.

Calugar, duhovnic si staret, parintele Irineu este totodata si coordonatorul Atelierului de Pictura „Sf. Ioan Damaschin”, de la manastirea Bucium. L-am intilnit la atelier, unde avea in lucru o icoana a Maicii Domnului, cu pruncul Iisus Hristos in brate. Icoanele, spune el, au o importanta deosebita.

„Inainte de a ajunge la preot, credinciosul intra in biserica si se inchina la icoane. Poate nu are curajul sa-i marturiseasca preotului ce are pe suflet, prima legatura e cu icoana”, a spus parintele Irineu. „Eu nu m-am apropiat la inceput de biserica si de Dumnezeu prin glasul unui anumit preot, ci prin chipul blind al Maicii Domnului dintr-o icoana. Am simtit in privirea ei ceea ce trebuie sa fac si cum trebuie sa-mi schimb viata. Privirea aceea o pastrez in mine, incerc s-o redau in icoanele pe care le pictez”, spune parintele Irineu.

~~+~~

Cind parintii pleaca in strainatate si nu isi supravegheaza copiii, sarvirsesc un pacat

* spune eclesiarhul catedralei mitropolitane, Dosoftei Scheiul

„Fiecare isi cauta un doctor sufletesc dupa cum crede el; la manastire, mai aspru, pentru ca nu are familie si cunoaste mai putin realitatile din lume. Preotii de mir sint mai grabiti, pentru ca uneori, in posturi, se intimpla sa vina si cite 40-50 de oameni la spovada intr-o zi, apoi trebuie sa mearga acasa, unde ii asteapta familia. La o manastire sint mai multi calugari si au rabdare sa privegheze”, spune parintele arhimandrit Dosoftei Scheiul, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane.

Dragostea de manastire si de biserica l-a determinat pe parintele Dosoftei sa aleaga calea monahiei. „In primul rind m-au atras cintarile, specifice manastirilor, participarea mai frecventa la slujba, apoi mi-am asumat o anumita raspundere monahala. Am simtit acest lucru din copilarie. Chiar daca m-as mai naste o data, tot calugar m-as face”, spune cu smerenie parintele Dosoftei.

Acum la virsta de 47 de ani, parintele Dosoftei slujeste la Catedrala Mitropolitana de peste 20 de ani. Aici, multi credinciosi vin in special pentru a se ruga la Sfinta Parascheva, dar isi aduc aminte ca au pacatuit si se si spovedesc. „Unii ar putea evita sa se destainuie preotului locului, de frica sa nu-i judece. In unele situatii, preotii de mir dau canoanele cele mai usoare, incercind sa nu-i deznadajduiasca pe enoriasi, pentru ca ei chiar cunosc cazurile reale din parohii, problemele de familie, mergind din casa in casa. La manastire se spune ca preotii sint mai severi. Unii  credinciosi sint constienti de gravitatea pacatului si cer chiar un canon mai aspru”, explica parintele Dosoftei.

Preotii ii sfatuiesc pe credinciosi sa se spovedeasca in toate cele patru posturi din an, dar si mai des daca e nevoie. „Sint credinciosi care vin o data la 40 de zile, sau chiar la 2-3 saptamini”, spune parintele Dosoftei. La el vin pentru a se confesa familii, sot si sotie si apoi si copiii lor, dar si studenti. „O perioada am fost profesor la facultatea de teologie si veneau mai multi studenti. Acum mai vin si studenti, si familii intregi, credincioase care desi au trecut de 60- 80 de ani vin si acum”, spune parintele Dosoftei.

Activitatea duhovniceasca poate fi o insarcinare grea, dar rugaciunea de ambele parti usureaza aceasta povara, spune el. „Pe linga pacatele personale trebuie sa incerci sa ii vindeci si pe cei care vin la tine, dar cu ajutorul lui Dumnezeu se poate. Cind vezi ca l-ai ajutat pe om si sfaturile tale au rodit, dupa ce ai stat, l-ai ascultat, uneori ai transpirat ore in sir, multumirea este foarte mare”, explica parintele Dosoftei.

Necredinta si superficialitatea in tot sint, spune parintele Dosoftei, cele mai mari pacate ale lumii prezentului. Aici se adauga desfrinarea, avortul, infidelitatea sotilor, dusmaniile, minciuna. „Urmeaza coruptia, inselatoria, cistigul fara munca, pe diferite cai, iubirea de arginti care l-a vindut pe Mintuitor”, spune parintele Dosoftei.

Un alt fenomen prezent este distantarea parintilor de copii si nesupravegherea lor, in momentul in care pleaca sa munceasca in strainatate. „Unii copii sufera atit de mult incit ajung fie la intristare sau chiar sa-si puna capat zilelor. Foarte multe familii se destrama din cauza partenerilor care pleaca sa munceasca in afara tarii. Asta nu se intimpla inainte. Bunastarea il face pe om, in mare parte, sa se indeparteze de Dumnezeu”, explica parintele Dosoftei.

~~+~~

Le este frica de seceta sau ca vor fi dati afara de la serviciu, dar nu le este frica de ceea ce ar trebui, de pacate”

* spune staretul manastirii Podgoria Copou, parintele Hrisostom, in a carui familie calugaria a devenit o traditie

Relatia credincios- duhovnic este o relatie pentru cunoscatori, pentru cei care stiu ce sa caute si care isi dau seama de efectele acestei legaturi, spune parintele Hrisostom Andrioaia. El este staretul manastirii Podgoria Copou, ctitorie a lui Vasile Lupu, lacas de cult situat in apropierea Gradinii Botanice. In familia Andrioaia, din Boroaia, judetul Suceava, harul preotiei s-a transmis de la o generatie la alta.

„Am avut un unchi calugar la Neamt. Cred ca el s-a rugat ca cineva din neamul nostru sa duca mai departe acest har. Mai am inca un frate calugar. Consider ca a fost un rod al rugaciunii lui”, isi aminteste parintele Hrisostom. Mai tirziu a devenit astfel calugar la Manastirea Bistrita. „Dupa liceu, nu mai era suficient sa merg duminica la biserica, voiam sa merg mai des. Intimplarea a fost ca am mers la manastire sa invat sa cint si apoi am ramas acolo. Simteam ca fac parte din acel loc”, spune parintele Hrisostom. „O lucrare duhovniceasca este o relatie mult prea serioasa”, spune acum, la virsta de 41 de ani, staretul manastirii din Copou. „Trebuie sa se bazeze in primul rind pe incredere reciproca, apoi atit preotul cit si credinciosul trebuie sa prezinte o baza de credibilitate”, spune parintele Hrisostom.

Increderea se cistiga insa treptat. „In primii doi-trei ani, omul sta si te analizeaza, de obicei. Apoi, daca vede ca n-ai plecat, nu l-ai abandonat, ramine si el. Ca preot, daca esti constiincios, daca iti faci datoria cu incredere si omul capata incredere”, explica parintele Hrisostom.

A-ti incredinta greutatile in miinile unui simplu om poate fi nepotrivit. „Omul de multe ori nu stie sa-si puna greutatile in mina lui Dumnezeu. Poti incarca foarte mult pe un apropiat al tau cu greutatile tale, dar care nu te poate ajuta. Rugaciunile, sfintele taine, deparaziteaza omul”, spune el.

Parintele Hrisostom nu agreeaza ideea de a fi privit ca un preot deosebit de altii, ca avind puteri speciale. „E o capcana periculoasa. Oamenii au tendinta de a crea ideea de ceva special. Omul crede ca are nevoie de o forta suplimentara si preotul, pentru a-i face pe plac trebuie sa-si consume suplimentar energia, iar apoi, daca esti din ce in ce mai cautat pentru asta s-ar putea sa nu faci fata. Ma feresc sa fiu special, nu caut publicitate. Roada buna cu rabdare se face”, spune parintele Hrisostom.

La el vin sa se confeseze tineri de la facultatile Universitatii „Ion Ionescu de la Brad”, dar si batrini din Galata, unde a slujit inainte de a deveni staret aici, si multi alti oameni. Cele mai mari pacate ale zilelor noastre, de unde deriva toate celelalte sint, considera el, mindria si nepasarea fata de voia lui Dumnezeu. „Le este frica de ceea ce nu trebuie sa le fie frica, spre exemplu de seceta sau ca vor fi dati afara de la serviciu, dar nu le este frica de ceea ce ar trebui, de pacat”, spune parintele staret.

Daca inainte, in urma cu citiva ani mai facea observatii tinerilor care purtau cercel sau egari, acum le mai trece cu vederea. „Trecind peste aceste bariere trupesti, discuti cu cel care are ceva sfint in suflet, pentru ca altfel intri intr-o vrajmasie cu lumea”, spune el, admitind ca odata cu trecerea anilor s-a mai schimbat cite ceva in abordarea sa. In schimb biserica trebuie sa ramina statornica. „Oamenii trebuie sa stie ca biserica exista si ii asteapta. Acum toata lumea e desteapta, nu mai are nevoie de sfaturi. Lumea stie ce e de facut, dar nu face”, spune el, mihnit ca multi oameni vin la biserica „numai cind le ia foc casa”. „Spre exemplu, cind unui om ii moare cineva, vine la biserica, la inmormintare, dar e sec pe interior, nu este cuprins de fiorul intilnirii cu Dumnezeu, la slujba. Oamenii tin mai mult la aspectele de exterior si pierd esenta. Se merge foarte mult pe cantitate, parca omul e minat de ceva din spate cind incepe comparatia cu celalalt”, a mai spus parintele Hrisostom.

~~+~~

Lumea de azi e macinata de o lipsa de sens, de o criza de onestitate si de moralitate

pr nichifor

* spune parintele Horia Nichifor, staretul manastirii Trei Ierarhi

Legatura care se creeaza in timp intre preot si credincios prin incredintarea tainelor sufletesti de o parte si de cealalta, parte prin ascultare si indrumare, ii transforma treptat pe cei doi in duhovnic si fiu duhovnicesc.

„Experienta vine pe masura ce te angajezi in spoveditul fiecaruia. Esential este insa nu numarul anilor de experienta, ci o dreapta cunoastere a canoanelor bisericesti, o adevarata angajare in rugaciune si slujbele bisericesti si o raportare cu dragoste la tainele sufletesti pe care le descopera omul duhovnicului sau”, spune parintele Horia Nichifor, staretul Manastirii Trei Ierarhi.

In acest mod, spune el, preotul va sti sa-l indrume pe acela care ii cere ajutorul, fara sa-i dea un sfat prea aspru. „De aici provine si grija de a nu trata pe fiii duhovnicesti prin masura canoanelor, cu un virtual pat al lui Procust, ci prin a aplica toate canoanele potrivit zestrei si personalitatii fiecarui suflet”, a declarat parintele Nichifor.

Parintele Nichifor, de loc din Braila, a venit la manastirea Trei Ierarhi in anul 1996. 12 ani mai tirziu, a devenit staret al aceleiasi manastiri. Pe linga incredere si ascultare, relatia dintre credincios si duhovnic depinde foarte mult si de diponibilitatea preotului, spune parintele Nichifor. „Duhovnicia este un tablou ce poate fi asemanat cu o opera de arta care poate dura de la 4 zile la patru ani sau mai mult, dar care nu se incheie pina la desavirsirea omului. Esentiala este increderea de ambele parti, ca ne raportam de ambele parti la Dumnezeu”, explica parintele Nichifor.

Frecventa intilnirilor dintre duhovnic si fiul duhovnicesc nu este aceeasi pentru toata lumea. „La inceput poate fi o sfatuire mai deasa. Dupa  o expunere duhovniceasca chiar credinciosul isi alege termenul”, explica el.

Problemele cu care se confrunta lumea moderna, sint, conform opiniei sale, lipsa de sens si criza de onestitate, de moralitate. „Acestea duc la abuzuri pe care le intilnim la tot pasul”, a spus parintele Nichifor.

un articol de Cristina Lucaci

sursa: ziaruldeiasi.ro

§ One Response to Duhovnicii Iaşului

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Duhovnicii Iaşului at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: