Inmormantari estivale la Mangalia

18 August, 2009 § 1 comentariu

137918666_e9617307ae

La Mangalia, mortii nu mai au dreptul sa fie condusi pe ultimul drum. De acasa, ei sunt dusi intr-o masina direct la biserica, si apoi la cimitir. In urma cortegiului lor nu plange si nu jeleste nimeni. Doar politistii mai fluiera pe la interesectii in urma carelor mortuare, pentru ca mortii sa patrunda in Rai, convinsi de faptul ca institutiile statului isi fac pe deplin datoria. In luna septembrie 2008, Mihai Claudiu Tusac, primarul Mangaliei, a initiat un proiect de hotarare prin care se interzicea accesul cortegiilor funerare pe principalele artere publice din municipiul Mangalia. Proiectul a fost votat de consilieri, devenind o hotarare de consiliu local despre care s-a dus buhul pana in Occident. La acea vreme, prestigiosul cotidian „Le Monde” constata cu sarcasm intentia autoritatilor locale din Mangalia de a atrage un numar mai mare de turisti prin incalcarea brutala a traditiei ortodoxe. „Ritualurile de ingropaciune laice sunt respectate de sute de ani si se fac „de sufletul mortului”. Cel care a considerat ca sufletele mortilor strica fata turistica a orasului, insistand ca proiectul de hotarare sa fie aprobat, a fost primarul Mihai Claudiu Tusac, care a motivat ca turistii sositi in oras ar putea fi neplacut impresionati de intalnirea in plina zi cu raposatul pe nasalie sau vor fi iritati de ambuteiajele create de cortegiu.

Traditia batjocorita

Municipiul Mangalia nu este nici pe departe o metropola de dimensiuni uriase, cuprinsa de febra unei circulatii auto paralizante. In zilele lungi si calduroase de vara, pe arterele principale ale orasului, nu circula niciodata mii de turisti, care sa blocheze circulatia pietonala sau auto. In perioada 1 mai – 15 septembrie, perioada in care este interzis accesul rudelor cu mortii prin oras, cei loviti de soarta sunt obligati sa joace o tragi-comedie ridicola. De acasa, mortul este urcat in masina si pleaca pe ultimul drum singur, daca facem exceptie de sofer. Preotul pleaca si el intr-o masina, tot singur. Rudele si prietenii se inghesuie si ei in „maxi-taxiuri” de mana a doua, sau in masinile personale. Alaiul este hidos, prin faptul ca nimeni nu are legatura cu nimeni, atunci cand toti ar trebui sa fie uniti intr-o mare durere. La raspantii, nu se mai tin predici de pomenire si nu se mai arunca cu bani pe trotuare. Dispare obiceiul ortodox care presupune purtarea in fata cortegiului a prapurilor specifici procesiunilor religioase de ingropare, precum si a cosurilor cu prosoape si pachete pentru pomana. Fragmentat si ciudat, cortegiul de masini ajunge la biserica, unde lumea coboara pentru a participa la ultima slujba. Dupa ce mortul este scos din biserica, el este urcat din nou in masina, cu destinatia: cimitirul local. De acum inainte, mortul este la discretia soferului, care poate sa il duca cu ce viteza vrea pana la cimitir. Toropiti de caldura si inghesuiti fiecare printr-o masina, sosesc la cimitir transpirati, indurerati si confuzi, rudele si prietenii mortului. Fiii, fiicele, fratii si surorile, sotii si sotiile nu mai au timp sa mai planga, pentru ca are loc o ultima slujba de pomenire, destul de scurta. Dupa ce mortul este acoperit cu tarana, oamenii parasesc cimitirul inca nedesmeticiti de rapiditatea cu care s-a desfasurat procesiunea funerara.

Biserica achieseaza

Intervievat in legatura cu aceasta situatie, preotul Madalin Nicolae, de la Biserica „Sfintii Ierarhi Mihail si Gavriil”, din centrul ora­sului, a „cotit-o” ca la… Ploiesti. „E si bine, e si rau! La Constanta, nu este tot asa? Dar, la Bucuresti?”, a atacat parintele paroh prin invaluire. Primarul Mihai Claudiu Tusac a refuzat contactul cu presa, motivand ca se ocupa de organizarea festivalului „Callatis”. Nicolae Dragomir, directorul Politiei Comunitare, care pazeste drumurile publice de cortegiile funerare, a refuzat sa discute cu presa, sustinand ca se ocupa tot de festivalul „Callatis”. Iata opinia consi­lierului local Sorin Andrei: „Dreptul la ultimul drum nu poate fi suspendat! Aceasta situatie absurda nu ne face cinste si trebuie sa o inlaturam!”

sursa: ziua.net

Anunțuri

§ One Response to Inmormantari estivale la Mangalia

  • solniger spune:

    Marele nostru om de cultură, Simion Mehedinţi, ţine să sublinieze că „un popor, ca şi orice om în parte, atât preţuieşte cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Hristos“.„Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, în care dumnezeul veacului acestuia (diavolul) a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos“ (2 Corinteni 4, 3-4).”Pe pământ toate curg, toate trec, toate se sfârşesc. „Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună” (Ecleziastul 1,8). Chiar şi cuvântul „Paşti” înseamnă în evreieşte „trecere”. Toate se sfârşesc cu „marea trecere”.
    Pentru Părinţii de odinioară, meditarea la moarte constituia un mijloc de îmbunătăţire a vieţii, de despătimire. Isus Sirah dă îndemnul: „În tot ceea ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei mai păcătui niciodată” (Sir. 7,38). Sfântul Antonie cel Mare subliniază că „moartea, de-o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavându-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu” .
    Din această atitudine faţă de moarte se năştea un întreg comportament. Locurile de înhumare, monumentele funerare şi ceremoniile de înmormântare erau plasate în centrul preocupărilor cotidiene, pentru că toate acestea îţi aduceau aminte că mâine şi tu vei fi în aceeaşi situaţie. Într-o lume postmodernă al cărui ţel este ca, aici pe pământ, omul să trăiască răsfăţat, ca şi cum n-ar mai muri niciodată, se fac eforturi mari ca toate evenimentele legate de moarte să se consume cât mai discret şi departe de ochiul omului. Este ceea ce într-un limbaj prozaic se numeşte „politica struţului”. Struţul îşi închipuie că dacă-şi introduce capul în nisip şi nu-l vede pe vânător, nici vânătorul nu-l vede pe el. Omul secularizat crede că dacă a expediat din locurile publice toate cele legate de pomenirea morţii, nu va fi agresat de aceasta. Se înşeală amarnic. Pentru că „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9,27).

    Nu înseamnă că dacă tu nu agreezi un lucru foarte serios, şi-l obligi să se desfăşoare într-un ungher, el nu există. Îmi aduc aminte de o întâmplare cu tâlc care a avut loc în toamna anului 1989. Era sărbătoarea Sfântului Dimitrie, patronul Bucureştilor. După vechea tradiţie, moaştele trebuiau scoase pe dealul Patriarhiei, ca miile de credincioşi să le poată venera. Ceauşescu a fixat tocmai atunci o întrunire la Marea Adunare Naţională şi-l deranja o manifestare religioasă de asemenea proporţii sub ochii elitei comuniste. Din porunca lui, moaştele au fost coborâte, pentru praznic, la biserica Sfântul Nicolae Vlădica. În timpul procesiunii, credincioşii au vociferat. O femeie a spus cu glas tare: „N-o să te mai rabde Sfântul Dimitrie”. Ştim ce a urmat: în decembrie, Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat. El care nu dorea să fie văzută în amploarea desfăşurării ei sărbătoarea Sfântului Dimitrie, şi-a închipuit că marginalizând-o, o face mai puţin prezentă. Se înşela. Aşa şi cei ce vor să nu vadă ceremoniile funerare, pentru că le aduc aminte de moarte, se înşeală. Moartea e o realitate, chiar dacă ei nu vor să-şi aducă aminte de ea.
    În anii de avânt ai comunismului, cuprinşi de un optimism naiv şi delirant, moartea era marele absent.”(IPS Andrei Andreicuţ)Oare revin “anii de avânt ai comunismului” prin neo-comunişti??!MEMENTO MORI,primare!Aminteşte-ţi în tot ceea ce faci că (şi tu) vei muri,şi nu vei mai păcătui!Nu e lecţie de viaţă mai importantă şi mai profundă,mai pentru tot omul decât un cortegiu funerar!Hristos ne spune:”Cele ce voiţi să vă facă vouă oamenii,faceţi-le şi voi lor!”Ce vrei să-ţi facă dumitale oamenii?Să te ducă la mormânt cu duba Poliţiei comunitare? Credeţi că degeaba summa înţelepciunii adunate în orice universitate a lumii e cuprinsă în aceste versuri ale Imnului Academic “Gaudeamus igitur”?![Gaudeamus igitur
    Juvenes dum sumus.
    Post jucundam juventutem
    Post molestam senectutem
    Nos habebit humus.
    Vita nostra brevis est
    Brevi finietur.
    Venit mors velociter
    Rapit nos atrociter
    Nemini parcetur.]Sit tibi terra levis !(- „Sa-ti fie tarana usoara”).Asta doar dacă vei avea o conştiinţă uşoară înaintea “Marii Treceri”,ceea ce dorim oricărui frate după Adam.În final,oferim spre meditaţie şi o poezie de-a lui G. Bacovia.(”E timpul!Toţi nervii mă dor!”):Cuptor

    Sunt cativa morti în oras, iubito,
    Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
    Pe catafalc, de caldura-n oras,
    Incet, cadavrele se descompun.

    Cei vii se misca si ei descompusi,
    Cu lutul de caldura asudat;
    E miros de cadavre, iubito,
    Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

    Toarna pe covoare parfume tari,
    Adu roze pe tine să le pun;
    Sunt cativa morti în oras, iubito,
    Si-ncet, cadavrele se descompun…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Inmormantari estivale la Mangalia at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: