A murit părintele Symeon de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Essex

22 August, 2009 § 4 comentarii

Picture 106

Parintele Symeon a trecut la Domnul joi noapte (20 august), după o suferinţă de câteva luni, si a fost inmormantat sambata (22 august) la 3 dupa amiaza.

Parintele Symeon Bruschweiller, de origine elvetian, s-a convertit de la protestantism la Ortodoxie la varsta de 30 de ani si era cel mai varstnic vietuitor al manastirii ortodoxe Sfantul Ioan Botezatorul din Maldon, Essex, ctitorita de Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, caruia i-a fost ucenic foarte apropiat. A fost un om prin excelenta al rugaciunii inimii, un parinte duhovnicesc cu viata sfanta, foarte cald, deschis si iubitor, care a incercat sa ne transmita prin insasi fiinta sa, in mod viu, iubirea fara margini a lui Dumnezeu pentru noi si sa-l aduca pe “omul recent”, dinspre duhul lumesc si neo-paganatatea New Age catre Ortodoxie, impartasindu-i duhul si invataturile Sfantului Siluan Athonitul, invatandu-l in primul rand smerenia si viata launtrica, pentru dobandirea Duhului Sfant. Arhimandritul Symeon l-a însoţit pe părintele Rafail Noica la prima sa venire în România în 1993, revenind cu drag de fiecare dată în ţara noastră. Ultima oara a vizitat tara noastra in mai, anul trecut.

Parintele a cerut ucenicului care statea cu el sa ii citeasca rugaciunea despartirii sufletului de trup, apoi a spus „Hristos a Inviat!”, s-a intors pe o parte si dupa cateva ore a plecat la Domnul.

Un scriitor ortodox din Franta cunoscut de mult al parintelui l-a intrebat cand ar putea sa vina sa il intalneasca, intrucat avea mai multe intrebari. Parintele i-a spus „vino pe 22 august la ora 3 si iti voi raspunde”. A fost o mare surpriza pentru el cand a ajuns, sa afle ca incepea slujba de inmormantare a parintelui. Se pare ca a primit raspuns si la intrebari, din cantarile si citirile slujbei.

Trupul parintelui Symeon acum odihneste in cripta, la stanga parintelui Sofronie.

Riscurile unei mondializări

Deschidere sau „receptare”?

„Primirea de care se bucură Sfântul Siluan în afara limitelor Bisericii Ortodoxe propriu-zise face parte dintr-un interes pentru spiritualitatea ortodoxă în general, ma gandesc mai ales la practica larg răspândită a rugăciunii lui Iisus şi prezenţa icoa­nelor până şi în mediile protestante. Enzo Bianchi, priorul Co­munităţii monastice catolice din Bose, este părintele expresiei „sfânt fără frontiere” pentru a-l desemna pe Sfântul Siluan. Cred că „frontierele” de care este vorba sunt cele ce separă creştină­tatea divizată şi vrea să spună că Siluan e un sfânt în care fiecare confesiune creştină se recunoaşte în ce are mai bun şi că-l pri­meşte „printre ai săi”.
„Universalitatea” Sfântului Siluan se pare că merge încă şi mai departe, el fiind pus între „marii iniţiaţi” ai secolului XX (Jean Bies) şi între gânditorii cei mai reprezentativi ai filozofiei europene de-a lungul veacurilor (Dictionnaire d’ethique et de philosophie morale). Această foarte largă primire – aproape o modă, am putea spune – nu poate decât să ne bucure, fiindcă va ajuta cu sigu­ranţă multe suflete să se întoarcă spre Hristos şi să-şi găsească astfel mântuirea. Acestea fiind spuse, aş dori să fac câteva re­marci. Mai întâi trebuie să ne aducem aminte că, pentru ca o primi­re să devină o adevărată receptare, nu trebuie să izolăm cutare sau cutare element din întregul din care face parte lăsându-le la o parte pe celelalte: primirea „spiritualităţii” nu trebuie să lase deoparte viziunea dogmatică şi universul eclezial în care ea se înrădăcinează. Arhimandritul Sofronie a exprimat foarte concis această idee astfel: „Există trei lucruri pe care nu le înţeleg: 1) o credinţă a-dogmatică; 2) un creştinism neeclezial şi 3) un creştinism neascetic. Acestea trei: Biserica, dogma şi ascetismul formează pentru mine o singură viaţă“. Există cu alte cuvinte o legătură existenţială care uneşte vi­ziunea dogmatică, actul ascetic (viaţa duhovnicească) şi înrădă­cinarea sacramentală şi eclezială. Aceste trei elemente formează o unitate „în chip nedespărţit şi neamestecat“. Adoptarea unuia ignorându-le pe celelalte e, desigur, o acceptare – în sine pozitivă -, dar e departe încă de o „recepţie”, ea singură satisfăcătoare.”

Două pericole

„In ce-l priveşte pe Sfântul Siluan, ceea ce am spus atrage du­pă sine două consecinţe: 1. Faptul de a ne inspira din stareţul Siluan ca un ghid spiri­tual fără a ţine seama de apartenenţa sa la Biserica Ortodoxă e cu siguranţă un act pozitiv în sine, dar încă nu ne permite receptarea beneficiului deplin al sfinţeniei şi exemplului sau. In cele din urmă faptul acesta se reduce la minimalizarea mesajului său şi la slăbirea puterii mărturiei pe care am încerca-o pe drept cuvânt să o asimilăm. In omilia sa cu ocazia Postului Mare 1999, Bartolomeu I, pa­triarhul Constantinopolului, subliniază şi el necesitatea, pentru a putea culege roadele sfinţeniei, de a păstra intactă legatura care uneşte practica poruncilor îndumnezeitoare ale lui Hristos (asceză, viaţă spirituală), cu baza dogmatică şi cadrul eclezial al Ortodoxiei. 2. Faptul de a-l aşeza pe Sfântul Siluan printre sfinţii „Bisericii universale” (expresie echivocă) sau printre „marii iniţiati” ai altor religii, trecând sub tăcere viziunea sa dogmatică (mărturisirea credinţei ortodoxe), contextul său ecleziologic (apartenenţa sa la Biserica Ortodoxă) şi practica sa ascetică (moştenitoare a marii tradiţii a Părinţilor filocalici), e incorect din punct de vedere „metodologic” şi va crea mereu confuzii care ar fi mal bine să fie evitate. Faptul de a-l izola pe Sfântul Siluan din mediul său favorizează un relativism foarte pe gustul zilei unei epoci în care punctele de reper dispar şi „totul e permis” pentru că totul e posibil. In marele bâlci al globalizării, să ştim să receptăm în chip onest pe acest umil ambasador dezarmat care propovăduieşte dragostea de vrăjmaşi şi se roagă pentru mântuirea tuturor oamenilor. Şi, întorcându-ne spre el, să-l întrebăm: „Veghetorule, unde este noaptea?” (Isaia 21,11).”

sursa: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui! Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice, ediţie îngrijită şi traducere de Maria-Cornelia şi diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu , 2003.

Picture 202

Poza de grup dupa conferinta sustinuta de Parintele Symeon la Iasi - 22 mai 2008

Un fragment dintr-un cuvânt ţinut la bisericuţa studenţilor din Alba Iulia

“In manastirea mea, cam jumatate din cei care sunt acolo – calugari si calugarite – au varsta voastra. Sunt oarecum “mamarutele” mele (traducerea fr. coccinelle = buburuza, mamaruta). As dori sa va spun cateva cuvinte, asa cum le vorbesc lor: Sa fiti cautatori de Dumnezeu, asa cum altii sunt cautatori de aur! Sa fiti cautatori de Dumnezeu pentru a dobandi pacea in inima. Sfantul Serafim din Sarov spunea: “Pastreaza pacea in inima ta si vei mantui in jurul tau mii de suflete!” Dar trebuie sa intelegem ca pentru a dobandi pacea in inimile noastre avem o intreaga cale de parcurs. Intr-un oarecare sens, pacea inimii este punctul final al acestei cautari.

Primul stagiu (prima etapa) cere trairea in smerenie. Ce este smerenia altceva decat… a trai in adevar inaintea lui Dumnezeu? A fi tu insuti din toata inima si din tot sufletul inaintea Domnului. Poate ca atunci vom descoperi ca suntem saraci, ca suntem slabi, ca suntem pacatosi. Dar sa nu ne temem: orisiunde am fi, orisicare ar fi calea pe care am luat-o, orisicare ar fi situatia in care va gasiti, oricat de indepartata de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu sa va aduceti aminte ca sunteti iubiti de Dumnezeu! Orisicare ar fi acea situatie in care va aflati! Si datorita acestei dragoste (iubiri), va puteti abandona in mainile lui Dumnezeu in orice situatie in care va aflati.

Abandonarea in mainile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensabila (aceasta etapa), caci daca nu stim sa ne abandonam, ce poate face Dumnezeu? Caci El este cel care va face, ne face (intru) sfinti. Dar nu poate sa faca din noi sfinti decat daca suntem cu adevarat in mainile Lui. Si v-as spune atunci sa nu va fie frica si sa va abandonati cu totul in mainile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de mila si de iubire. Uitati-va la ce ne-a spus Hristos in pilda fiului risipitor, in intalnirea sa cu samarineanca, asemanatoare cu cea cu femeia pacatoasa. Unde vedeti o osandire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decat un cuvant al iubirii. Acest cuvant, care urmareste creatia in fiinta noastra astazi este descoperirea acestui cuvant al dragostei si al milei, care ne da adevarata pace a inimii.

Asa ca sa cerem tuturor sfintilor care au cunoscut aceasta cale pe pamant, sa le cerem ca sa mijloceasca pentru noi, in fata Domnului nostru, pentru ca sa intelegem si noi cat este de important sa ne abandonam in mainile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce va urez eu din inima!

As vrea sa termin prin a va multumi pentru calitatea rugaciunii si a cantarii voastre. Aseara am fost cu Parintii la Catedrala, era foarte frumos, ne-am rugat foarte bine, dar astazi am fost foarte fericit sa va aud si, desi nu inteleg romaneste in chip firesc, cred ca in ciuda acestui fapt am inteles ceva: ca sunteti cu adevarat copii ai lui Dumnezeu! Amin.”

Comunitatea monahala de la manastirea Sf. Ioan Botezatorul din Essex in jurul Cuviosului Arhimandrit Sofronie Sakharov

Din cuvantul rostit la Putna, pe 21 mai 2009

“V-am spus ca biserica poate fi comparata cu un fluviu care curge de-a lungul secolelor, dar acest fluviu este si el expus la multe pericole, deci putem spune ca acest fluviu, aceasta Biserica, poate fi atacata fie din exterior, fie din interior. (…)

Astazi, amenintarea apare un pic diferit, ea apare prin patrunderea duhului lumii in Biserica, ceea ce se mai numeste si secularizare, nu mai este un atac prin violenta sau prin martiriu, ci prin seducerea sau (am putea spune) prin coruperea gandirii. E o ideologie care se raspandeste fara sa o vedem, fara sa o simtim, dar care ne patrunde pe toti. Daca noi acceptam acesta ideologie a secularizarii, am putea ramane crestini doar in exterior, dar inlauntrul nostru nu suntem de fapt crestini, nici in viata noastra si nici in credinta noastra. De aceea noi trebuie sa pastram cu foarte multa grija comoara Bisericii noastre ortodoxe. Sa stim, sa fim atenti, sa discernem pericolul pe care il reprezinta secularizarea pe de o parte si, pe cealalta parte, forma corupta care se gaseste la secte.

Si noi toti cei care suntem membri ai acestei asociatii (Sfantul Siluan) prezenti intr-un pelerinaj in Romania, suntem persoane care au descoperit ortodoxia, am descoperit ca doar Biserica ortodoxa este adevarata Biserica, adevaratul fluviu care a curs de-a lungul secolelor, fara adaugiri si fara eliminari si fara corupere. Deci toti care sunteti aici prezenti sa fiti profund atasati acestei Biserici ortodoxe pentru ca pe aceasta Biserica a lui Hristos fortele iadului nu o vor birui.

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!

Hristos a inviat!”

De aici puteti descarca inregistrarea cu raspunsurile date de parintele Symeon de la Essex la intrebarile puse la Biserica Studentilor (Rusa) din Bucuresti, sambata, 24 mai 2008

Părintele Egumen Chiril, Cuviosul Părinte Sofronie şi Părintele Symeon (dreapta)

Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletul adormitului robului tău arhimandritul Symeon!

Tagged: ,

§ 4 Responses to A murit părintele Symeon de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Essex

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading A murit părintele Symeon de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Essex at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: