Invitatie la „Atelierul de biserici” – 4 ianuarie 2010

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Parohia Munteni-Copou în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași ne invită luni, 4 ianuarie 2010, incepand cu ora 18, la conferința – dezbatere despre bisericile vechi și noi, intitulată Atelierul de biserici, organizată de Parohia Munteni-Copou în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași, având ca invitați pe arhitect Ana-Maria Goilav, cadru didactic al Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și pe bizantinologul Petre Guran, director executiv al Uniunii Arhitecților din România.

Evenimentul se va desfășura în atrium-ul Seminarului Teologic (Seminarul este situat în Aleea Mihail Sadoveanu nr. 46) și vor participa ca invitați, pe lângă enoriașii Parohiei Munteni-Copou, arhitecți, istorici și teologi care și-au manifestat interesul față de această inițiativă. Cu acest prilej, conferențiarii vor prezenta pentru dezbatere publică și propunerea de proiect a viitorului așezământ parohial ce va construi în Copou, cu hramul Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Grigorie Palama.

Parastas de 40 zile pentru patriarhul Pavle

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

În ajunul Crăciunului, la Catedrala „Sf. Sava“ din Belgrad, s-a săvârşit parastasul de 40 de zile pentru sufletul vrednicului de pomenire patriarh Pavle al Serbiei, relatează spc.rs. În prezenţa a mii de credincioşi, Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru – Litoral, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului. La eveniment au participat şi înalţi oficiali de stat, printre care ministrul Cultelor, Bogoljub Sijakovic; prim-ministrul Republicii Srpska, Milorad Dodik; premierul Bosniei, Nikola Spiric, şi reprezentanţi ai Armatei. De la Catedrala „Sf. Sava“ s-a mers la Mănăstirea Rakovica, unde Mitropolitul Amfilohie a săvârşit o slujbă de pomenire la mormântul patriarhului Pavle. Biserica Serbiei a publicat, cu ocazia acestui moment, un album foto dedicat patriarhului Pavle, intitulat „De la moarte la viaţă“.

Un bust al vrednicului de pomenire patriarh Pavle al Serbiei a fost aşezat în piaţa din faţa Seminarului „Sf. Chiril şi Metodie“ din oraşul sârb Niş, anunţă 02varvara.wordpress.com. În această instituţie de învăţământ, fostul patriarh a predat între 1950 şi 1951. Iniţiativa instalării bustului a venit din partea seminarului.

Patriarhul Pavle a trecut la Domnul în al 96-lea an de viaţă, în dimineaţa zilei de 15 noiembrie 2009, într-un spital din Belgrad, în urma unor suferinţe îndelungate cauzate de boli ale inimii şi plămânilor. La 22 ianuarie 2010 va fi convocat Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe, care va trebui să aleagă un nou Întâistătător.

sursa: ziarullumina.ro

Întruparea Cuvântului în omiliile Sfinţilor Părinţi

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Naşterea lui Hristos este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac, a unirii desăvârşite a divinului cu umanul. Întruparea Cuvântului reprezintă pogorârea Lui.

Dumnezeu-Cuvântul la creatura căzută în păcat, pentru facerea din nou a omului zidit după chipul lui Dumnezeu. Totodată, Naşterea lui Hristos din Fecioară rămâne darul cunoştinţei celei mai presus de fire făcut omului, fiindcă niciodată în istorie Dumnezeu nu a stat atât de aproape de oameni, vieţuind printre ei, mâncând, bând împreună cu ei, luând asupra Sa firea omenească cu tot noianul de păcate săvârşite de omenire. Sfinţii Părinţi, în cuvântările lor la praznicul Naşterii Domnului, dezvoltă magistral ideile de mai sus, aflăm dintr-un articol publicat în Ziarul Lumina. « Read the rest of this entry »

Explicarea Icoanei Nasterii Domnului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşterii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puţine. în diagrama arătată aici, luată dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puţin 8 elemente.

(1) Icoana se concentrează, desigur, pe naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria; ea este reprezentată mai mare decât celelalte personaje, întinsă pe un covoraş şi uitându-se nu la nou-născutul său Fiu, ci mai degrabă cu iubire şi înduioşare către logodnicul ei, Bătrânul Iosif (7), văzându-i uluirea faţă de această deosebit de minunată şi divină naştere. El este arătat în colţul din jos stânga, stând de vorbă cu un bătrân păstor care i-a văzut pe îngeri slavoslovind. Iosif priveşte calm şi meditativ gândindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede şi le aude acum. Domnul nostru este arătat în scutece şi culcat în iesle, „căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 7). În spatele ieslei se află o peşteră întunecoasă (3), care ne aminteşte imediat de peştera în care Domnul a fost înmormântat 33 de ani mai târziu înfăşurat în giulgiu. În peşteră sunt un bou şi un asin, detalii nemenţionate în Evanghelie, dar trăsături invariabile în fiecare icoană a Naşterii; scena e inclusă pentru a arăta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3).

(2) Deasupra compoziţiei centrale, in chiar centrul icoanei este steaua minunată venită din rai, care i-a condus pe magi (6) către locul în care se află Mântuitorul nostru; ne aminteşte de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicată intervenţia divină.

Sfinţii îngeri (4) sunt reprezentaţi mărindu-L pe Dumnezeu şi aducând vestea cea bună a Naşterii Domnului păstorilor (5). Faptul că păstorii evrei şi magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri.

Ultimul detaliu al acestei icoane, scena spălării Domnului (8) este un element care a provocat multe controverse de-a lungul timpului. În unele biserici din mănăstirile Muntelui Athos, scena a fost intenţionat evitată în fresce şi înlocuită cu tufişuri sau păstori; a existat o părere dominantă că acea scenă era degradantă pentru Hristos, care nu avea nevoie să fie spălat, fiind născut într-un mod miraculos dintr-o fecioara curată. Dar reţinem această imagine în icoana noastră, ca un element din Sfânta Tradiţie transmisă nouă; într-adevăr nu îl degradează pe Domnul, ci îl măreşte pe El, aşa cum este evident în rugăciunea desemnată a fi citită în timpul Botezului pentru moaşa unui copil (Din Trebnicul de rit vechi, a doua rugăciune pentru moaşă: „O Stăpâne, Domnul Dumnezeul nostru … Care a fost culcat în iesle şi a binecuvântat pe moaşa Salomeea care a ajuns să creadă în adevărul de netăgăduit al fecioriei…”. Cine, mai eficient decât o moaşă, poate mărturisi despre o naştere divină şi feciorelnică? De aceea noi înţelegem bine importanţa acestei scene binecuvântate.

În sfârşit, dacă ne uităm la icoană ca la o compoziţie unită, putem doar să fim umpluţi de bucurie, nu doar datorită frumuseţii culorilor şi a atmosferei festive pe care o descrie, dar şi datorită veştii fericite a mântuirii noastre atât de clar proclamată de ea. În icoană, toată creaţia se bucură la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea şi îngerii), pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.

Hristos se naşte! Slăviţi-l!

(Traducere după un material în limba engleză: Andra Aldea-Partanen)

sursa: laurentiudumitru.ro

Mesajul de Craciun al PS Lucian al Caransebeşului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Crăciunul în temniţe

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Din mulţimea de oameni care au trecut prin infernul închisorilor comuniste, puţini au avut ocazia şi puterea să mărturisească pentru cei de azi tragediile de care au avut parte. Cu atât mai mult mărturiile acestora sunt preţioase, cu cât nici un dosar al Securităţii nu consemnează durerea, dar şi măreţia suferinţelor din temniţă.

Citind aceste mărturii, observăm, dincolo de diversitatea lor inerentă, două elemente care-i preocupă pe toţi cei care au cunoscut experienţe carcerale: controlul asupra timpului şi căutarea unei căi de a ieşi din cotidianul sordid şi oribil al închisorii. « Read the rest of this entry »

Pastoralele speranţei. Crăciunul anului 1940

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Anul 1940 a fost unul de grele încercări pentru România. Mai întâi, pierderile teritoriale masive: iunie – Basarabia şi Bucovina de Nord; august – Ardealul de Nord-Vest, septembrie – Cadrilaterul. Fraţii au fost rupţi de fraţi, mulţi au luat calea pribegiei, iar organizarea statului a fost dată peste cap.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe 10 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, cu efecte devastatoare. Conform statisticilor oficiale, dincolo de imensele pierderi materiale, au existat 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi. România şi lumea întreagă, cuprinsă de război, părea că se prăbuşeşte. Şi atunci, ca şi cu alte prilejuri din istoria românească, Biserica s-a dovedit un centru de coagulare şi ordonare a energiilor naţionale risipite. Pastoralele date cu ocazia Crăciunului din anul 1940 de către ierarhii din acea vreme ai Bisericii Ortodoxe au constituit prilejuri foarte potrivite pentru elaborarea unui discurs bine articulat, adresat credincioşilor care simţeau că Dumnezeu i-a pedepsit şi i-a părăsit. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Decembrie, 2009 at Cidade de Deus.