Interviu cu Pavel Lungin despre noul său film „Ţarul“

27 Ianuarie, 2010 § Lasă un comentariu

Din toată perioada domniei lui Ivan cel Groaznic dumneavoastră aţi reţinut un singur episod: conflictul care l-a opus mitropolitului Moscovei, Filip…

Această confruntare este emblematică pentru acţiunile lui: pentru a-şi impune puterea de esenţă divină, Ivan al IV-lea trebuia să-l sacrifice pe acest ierarh. El trăia într-un vis apocaliptic, convins că sfârşitul lumii era aproape, iar Filip era un obstacol pentru că întruchipa adevărul absolut, un adevăr religios care îl sufoca şi care concura cu adevărul său. Pentru că puterea lui venea de la Dumnezeu, Ivan al IV-lea avea certitudinea că nu avea nevoie să semneze vreun contract cu supuşii săi. Singurul registru posibil era cel al adorării. Dacă recoltele erau sărace, dacă războiul era pierdut, toate acestea se întâmplau pentru că poporul nu îl iubea suficient pe suveranul său. Şi lipsa de iubire aducea după sine o pedeapsă. Pentru ţar, toţi erau vinovaţi, toţi erau trădători, deci puţin conta să se găsească şi să se pedepsească adevăraţii responsabili. Concret, se putea tortura şi decapita primul venit. Mitropolitul Filip, care s-a opus în mod deschis acestei idei de adorare oarbă a puterii, trebuia să fie din acel moment eliminat. Filip întruchipează acele fiinţe care, chiar şi în cele mai sinistre epoci, sunt gata să-şi sacrifice viaţa.

Mitropolitul apare de asemenea ca un om deschis şi îndreptat spre viitor…

Este un om al Renaşterii. Am descoperit că nu era doar inginer, ci şi un strălucit inventator şi arhitect. Ivan cel Groaznic a rămas până la moarte un om al Evului Mediu care refuza orice schimbare politică, culturală, estetică… Din cauza lui, Rusia a ratat perioada Renaşterii. În plus, mai mult sau mai puţin, noi nu am mai ieşit niciodată din Evul Mediu.

Ţarul pe care îl descrieţi pare a fi în acelaşi timp un rege păgân şi un suveran creştin…

Pentru mine, era un eretic. El s-a îndepărtat de religia ortodoxă. Dar membrii gărzii sale personale erau îmbrăcaţi ca nişte călugări. A creat o biserică ciudată în palatul lui şi slujea Liturghia noaptea, de la miezul nopţii până la ora 5 dimineaţa, înconjurat de războinicii lui. Ivan al IV-lea adora teatrul şi deghizarea.

Cum a fost primit filmul dumneavoastră în Rusia?

Patrioţii, care sunt un grup eterogen de comunişti, de monarhişti şi de naţionalişti de extremă-dreapta, ataşaţi unei puteri absolute, au dispreţuit şi au manifestat pentru interzicerea rulării acestui film. Rusia nu este o ţară care trăieşte în Istorie, ci în Mitologie. Nimeni nu se interesează de fapte. Oamenii nu vor să cunoască realitatea domniei lui Ivan cel Groaznic. Acesta a generat acest mit tipic rusesc, care vrea ca puterea să fie implacabilă, feroce, în interesul naţiunii. Cel de-al doilea mit vrea ca Rusia să fie înconjurată de ţări inamice care concurează la pierderea ei şi ca Occidentul să dispreţuiască Rusia. Pentru rusul obişnuit, un guvernant european sau american nu se gândeşte decât la un lucru: cum să facă rău Rusiei! Si să nu încercaţi să-l convingeţi contrariul…

Putere de esenţă divină contra putere religioasă, delir paranoic contra credinţă creştină… un duel tumultuos care se întruchipează în doi actori puternici. Jocuri de priviri, confruntări verbale, Piotr Mamonov şi Oleg Yankovski fac acest duel şi mai captivant.

Ţarul vorbeşte de asemenea despre eterna luptă dintre bine şi rău. In acest sens, mitropolitul este aproape dublul ţarului: figura umilă şi pioasă pe care ar fi vrut să o întruchipeze suveranul, dar pe care a renegat-o, pentru a deveni un tiran.

sursa: lavie.fr via ziarullumina.ro

traducere: Georgiana BÂRA

F. T.: Din toată perioada domniei lui Ivan cel Groaznic dumneavoastră aţi reţinut un singur episod: conflictul care l-a opus mitropolitului Moscovei, Filip…

P. L.: Această confruntare este emblematică pentru acţiunile lui: pentru a-şi impune puterea de esenţă divină, Ivan al IV-lea trebuia să-l sacrifice pe acest ierarh. El trăia într-un vis apocaliptic, convins că sfârşitul lumii era aproape, iar Filip era un obstacol pentru că întruchipa adevărul absolut, un adevăr religios care îl sufoca şi care concura cu adevărul său. Pentru că puterea lui venea de la Dumnezeu, Ivan al IV-lea avea certitudinea că nu avea nevoie să semneze vreun contract cu supuşii săi. Singurul registru posibil era cel al adorării. Dacă recoltele erau sărace, dacă războiul era pierdut, toate acestea se întâmplau pentru că poporul nu îl iubea suficient pe suveranul său. Şi lipsa de iubire aducea după sine o pedeapsă. Pentru ţar, toţi erau vinovaţi, toţi erau trădători, deci puţin conta să se găsească şi să se pedepsească adevăraţii responsabili. Concret, se putea tortura şi decapita primul venit. Mitropolitul Filip, care s-a opus în mod deschis acestei idei de adorare oarbă a puterii, trebuia să fie din acel moment eliminat. Filip întruchipează acele fiinţe care, chiar şi în cele mai sinistre epoci, sunt gata să-şi sacrifice viaţa.

F. T.: Mitropolitul apare de asemenea ca un om deschis şi îndreptat spre viitor…

P. L.: Este un om al Renaşterii. Am descoperit că nu era doar inginer, ci şi un strălucit inventator şi arhitect. Ivan cel Groaznic a rămas până la moarte un om al Evului Mediu care refuza orice schimbare politică, culturală, estetică… Din cauza lui, Rusia a ratat perioada Renaşterii. În plus, mai mult sau mai puţin, noi nu am mai ieşit niciodată din Evul Mediu.

F. T.: Ţarul pe care îl descrieţi pare a fi în acelaşi timp un rege păgân şi un suveran creştin…

P. L.: Pentru mine, era un eretic. El s-a îndepărtat de religia ortodoxă. Dar membrii gărzii sale personale erau îmbrăcaţi ca nişte călugări. A creat o biserică ciudată în palatul lui şi slujea Liturghia noaptea, de la miezul nopţii până la ora 5 dimineaţa, înconjurat de războinicii lui. Ivan al IV-lea adora teatrul şi deghizarea.

Ţar contra mitropolit

F. T.: Cum a fost primit filmul dumneavoastră în Rusia?

P.L.: Patrioţii, care sunt un grup eterogen de comunişti, de monarhişti şi de naţionalişti de extremă-dreapta, ataşaţi unei puteri absolute, au dispreţuit şi au manifestat pentru interzicerea rulării acestui film. Rusia nu este o ţară care trăieşte în Istorie, ci în Mitologie. Nimeni nu se interesează de fapte. Oamenii nu vor să cunoască realitatea domniei lui Ivan cel Groaznic. Acesta a generat acest mit tipic rusesc, care vrea ca puterea să fie implacabilă, feroce, în interesul naţiunii. Cel de-al doilea mit vrea ca Rusia să fie înconjurată de ţări inamice care concurează la pierderea ei şi ca Occidentul să dispreţuiască Rusia. Pentru rusul obişnuit, un guvernant european sau american nu se gândeşte decât la un lucru: cum să facă rău Rusiei! Si să nu încercaţi să-l convingeţi contrariul…

Putere de esenţă divină contra putere religioasă, delir paranoic contra credinţă creştină… un duel tumultuos care se întruchipează în doi actori puternici. Jocuri de priviri, confruntări verbale, Piotr Mamonov şi Oleg Yankovski fac acest duel şi mai captivant.

Ţarul vorbeşte de asemenea despre eterna luptă dintre bine şi rău. In acest sens, mitropolitul este aproape dublul ţarului: figura umilă şi pioasă pe care ar fi vrut să o întruchipeze suveranul, dar pe care a renegat-o, pentru a deveni un tiran.

Traducerea şi adaptarea de Georgiana BÂRA

Din toată perioada domniei lui Ivan cel Groaznic dumneavoastră aţi reţinut un singur episod: conflictul care l-a opus mitropolitului Moscovei, Filip…

Această confruntare este emblematică pentru acţiunile lui: pentru a-şi impune puterea de esenţă divină, Ivan al IV-lea trebuia să-l sacrifice pe acest ierarh. El trăia într-un vis apocaliptic, convins că sfârşitul lumii era aproape, iar Filip era un obstacol pentru că întruchipa adevărul absolut, un adevăr religios care îl sufoca şi care concura cu adevărul său. Pentru că puterea lui venea de la Dumnezeu, Ivan al IV-lea avea certitudinea că nu avea nevoie să semneze vreun contract cu supuşii săi. Singurul registru posibil era cel al adorării. Dacă recoltele erau sărace, dacă războiul era pierdut, toate acestea se întâmplau pentru că poporul nu îl iubea suficient pe suveranul său. Şi lipsa de iubire aducea după sine o pedeapsă. Pentru ţar, toţi erau vinovaţi, toţi erau trădători, deci puţin conta să se găsească şi să se pedepsească adevăraţii responsabili. Concret, se putea tortura şi decapita primul venit. Mitropolitul Filip, care s-a opus în mod deschis acestei idei de adorare oarbă a puterii, trebuia să fie din acel moment eliminat. Filip întruchipează acele fiinţe care, chiar şi în cele mai sinistre epoci, sunt gata să-şi sacrifice viaţa.

Mitropolitul apare de asemenea ca un om deschis şi îndreptat spre viitor…

Este un om al Renaşterii. Am descoperit că nu era doar inginer, ci şi un strălucit inventator şi arhitect. Ivan cel Groaznic a rămas până la moarte un om al Evului Mediu care refuza orice schimbare politică, culturală, estetică… Din cauza lui, Rusia a ratat perioada Renaşterii. În plus, mai mult sau mai puţin, noi nu am mai ieşit niciodată din Evul Mediu.

Ţarul pe care îl descrieţi pare a fi în acelaşi timp un rege păgân şi un suveran creştin…

Pentru mine, era un eretic. El s-a îndepărtat de religia ortodoxă. Dar membrii gărzii sale personale erau îmbrăcaţi ca nişte călugări. A creat o biserică ciudată în palatul lui şi slujea Liturghia noaptea, de la miezul nopţii până la ora 5 dimineaţa, înconjurat de războinicii lui. Ivan al IV-lea adora teatrul şi deghizarea.

Cum a fost primit filmul dumneavoastră în Rusia?

Patrioţii, care sunt un grup eterogen de comunişti, de monarhişti şi de naţionalişti de extremă-dreapta, ataşaţi unei puteri absolute, au dispreţuit şi au manifestat pentru interzicerea rulării acestui film. Rusia nu este o ţară care trăieşte în Istorie, ci în Mitologie. Nimeni nu se interesează de fapte. Oamenii nu vor să cunoască realitatea domniei lui Ivan cel Groaznic. Acesta a generat acest mit tipic rusesc, care vrea ca puterea să fie implacabilă, feroce, în interesul naţiunii. Cel de-al doilea mit vrea ca Rusia să fie înconjurată de ţări inamice care concurează la pierderea ei şi ca Occidentul să dispreţuiască Rusia. Pentru rusul obişnuit, un guvernant european sau american nu se gândeşte decât la un lucru: cum să facă rău Rusiei! Si să nu încercaţi să-l convingeţi contrariul…

Putere de esenţă divină contra putere religioasă, delir paranoic contra credinţă creştină… un duel tumultuos care se întruchipează în doi actori puternici. Jocuri de priviri, confruntări verbale, Piotr Mamonov şi Oleg Yankovski fac acest duel şi mai captivant.

Ţarul vorbeşte de asemenea despre eterna luptă dintre bine şi rău. In acest sens, mitropolitul este aproape dublul ţarului: figura umilă şi pioasă pe care ar fi vrut să o întruchipeze suveranul, dar pe care a renegat-o, pentru a deveni un tiran.

Tagged: , ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Interviu cu Pavel Lungin despre noul său film „Ţarul“ at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: