Scrisoarea Pastorală a IPS Mitropolit Iosif la Învierea Domnului, Paris, 2010

5 Aprilie, 2010 § Lasă un comentariu

†Iosif

« Zis-ai Doamne ucenicilor Tăi : Uitându-vă la Mine, să nu gândiţi cu mândrie, ci să vă plecaţi spre cele smerite. Beţi paharul Meu, pe care Eu îl beau, şi veţi fi slăviţi cu Mine întru Împărăţia Tatălui Meu! » (Triod – Canon – Sfânta şi Marea zi de Luni)

Preacucernice Părinte,

Iubiţi fraţi şi surori,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Sărbătoarea Luminii celei dumnezeieşti răsare în această noapte peste lume – Învierea lui Hristos – şi ne umple din nou sufletele de credinţa că Hristos înviind, şi noi înviem odată cu El. Şi venim, iată, toţi cei botezaţi, cu mic cu mare, în Biserică, pentru a ne împărtăşi de Învierea lui Hristos, pentru că Biserica, ce îşi are izvorul cel-de-viaţă-făcător în coasta împunsă a Mântuitorului, pe Cruce, este Biserica Învierii, a Vieţii, a Adevărului ultim al vieţii noastre care nu este moartea, ci Viaţa.

Învierea, pe care astăzi – şi de peste 2000 de ani încoace – Hristos o împărtăşeşte lumii în Biserica Sa, este şi a noastră, creştinul fiind omul Învierii, omul înviat. Căci de la Învierea Fiului lui Dumnezeu moartea nu mai are stăpânire asupra omului şi asupra vieţii lui. Străin lucru vor spune unii, pentru că toţi murim, suferim toţi, fără excepţie, din cauza morţii, de care ne este frică şi care este imposibil de evitat : cum putem deci spera ca moartea să fie învinsă ? Încă înainte de Sfintele Patimi, Hristos ne-a încredinţat de propria noastră înviere, prin învierea lui Lazăr – cel mort de patru zile (cf Ioan 11, 39). A înviat şi pe fiica lui Iair (Marcu 5, 38-43 ; Luca 8, 49-56) şi pe fiul văduvei din Nain (Luca 7, 11-17), încredinţându-ne că El este Cel care dă viaţa.

Astăzi ne cheamă din întunericul acestei lumi, în Biserica Sa : VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ ! Ne cheamă să trecem de la întuneric la lumina vieţii, de la întunericul morţii care încearcă să ne stăpânească, la lumina vieţii celei veşnice. Hristos ne cheamă la Paştele Lui – trecerea, ridicarea din moarte – care devin pentru noi DARUL Său cel mai presus de orice dar, care devine prin El Paştele nostru – în care El ne trece, ne ridică din « stricăciune întru nestricăciune… », ne îmbracă trupul « muritor întru nemurire » (I Corinteni 15, 53).

Învierea, Viaţa, Lumina, Nestricăciunea, le primim astăzi prin Învierea Fiului lui Dumnezeu în Biserică, «…care este Trupul Lui », al cărui cap El este. Iar noi toți le-am primit, prin botez, în care ne-am îmbrăcat cu Hristos, Cel mort şi înviat (Romani 6, 3-4).

Aceasta este credinţa noastră, că Dumnezeu, pentru multa Sa Iubire, « pe noi cei ce eram morţi în greşalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos… şi împreună cu El ne-a sculat (ne-a ridicat, ne-a înviat) şi împreună ne-a aşezat cu El întru ceruri… » (Efeseni 2, 4-5). Biserica este locul în care primim, locul în care începe şi se lucrează apoi, învierea noastră, este « laboratorul învierii » (cf. Sf Maxim Mărturisitorul). Numai în Hristos şi în Biserică ne înnoim viaţa. În niciun alt loc nu putem primi Lumina, decât de la Hristos în Biserica Sa, şi aceasta este Lumina mântuitoare, salvatoare, Lumina pe care întunericul acestei lumi nu o poate cuprinde, nu o poate ascunde.

În Biserică Crucea şi Învierea lui Hristos sunt nedespărţite, prin amândouă făcându-ni-se cunoscută iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi cea a lui Dumnezeu-Fiul care pătimeşte pentru noi şi împreună cu noi învie pentru ca şi noi să înviem. « …Hristos a înviat din morţi,  fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. » (I Corinteni 15, 20) În Trupul lui Hristos Cel Înviat, Biserica, omul muritor este altoit în Dumnezeu în mod definitiv, trupul lui însuşi este proslăvit de Dumnezeu în Fiul Său Cel înviat şi înălţat la cer. Iată cum în Biserică, viaţa noastră însăşi în toate dimensiunile ei, trupeşti şi sufleteşti, în această lume, capăta o nesfârşită şi veşnică atenţie, că faptele noastre sunt trecute în veşnicie, aşa cum ne spune Hristos, « …pentru orice cuvânt deşert omul dă socoteală …».

Viaţa noastră cu Hristos şi în Hristos, în Biserică, începe la sfântul Botez, « câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat » (Galateni 3, 27), « …întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii ; căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui.  … » (Romani 6, 3 s.u.)

Iubiţi credincioşi,

În Biserică, viaţa noastră însăşi, aici şi acum, devine o pregătire permanentă pentru Înviere. În Biserică în Duhul Sfânt ne facem părtaşi vieţii lui Hristos. « Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. (Ioan 15, 26) « …Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul… Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti .» (Ioan 16, 13-14) Iată, Duhul ne împărtăşeşte în Biserică viaţa în Hristos ; viaţa lui Hristos, ne călăuzeşte la tot adevărul şi la Cel care este Adevărul. Prin Duhul Sfânt suntem părtaşi Crucii şi Învierii lui Hristos, Adam cel nou.

Zice Sfântul Ioan Gură de Aur : « Căci pentru mântuirea noastră s-au făcut toate. Prin acelea prin care diavolul ne-a biruit, prin acelea l-a biruit Hristos pe diavol. A luat aceleaşi arme şi cu ele le-a doborât. Iată cum! Semnele înfrângerii noastre au fost : fecioara, lemnul şi moartea. Fecioara a fost Eva – nu cunoscuse încă pe bărbat când a fost înşelată –, lemn a fost pomul şi moartea a fost pedeapsa dată lui Adam. Iată că aceleaşi au fost şi pricinile biruinţei. În locul Evei, Maria ; în locul pomului, lemnul crucii, în locul morţii lui Adam, moartea Stăpânului. Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam ; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol. Lemnul acela, cel dintâi, a trimis în iad, iar lemnul acesta, al Crucii, a chemat din iad pe cei plecaţi acolo. Lemnul acela, cel dintâi, l-a ascuns pe Adam cel gol, ca pe un rob, lemnul acesta, al Crucii, L-a arătat tuturor gol pe Biruitorul, pironit în vârful Crucii. şi iarăşi, moarte într-o parte şi moarte în alta: una a osândit pe cei după Adam, iar cealaltă a înviat cu adevărat pe cei ce muriseră înainte de moartea lui Hristos.  „Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudelele Lui?” (Ps 105, 2). Din muritori am ajuns nemuritori. Am fost doborâţi şi am înviat, am fost biruiţi şi am ajuns biruitori. »

Suntem părtaşi vieţii Lui cu tot ceea ce suntem noi, inclusiv cu trupul nostru, care a fost răscumpărat şi a înviat cu Hristos şi în care s-a înrădăcinat o nouă lege, legea vieţii, legea Duhului… Duhul ne pregăteşte pentru învierea cu trupurile noastre la sfârşitul veacurilor. « Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi. » (Romani 8, 11) Prin Sfintele Taine, în Biserică, Crucea şi Învierea lui Hristos nu aparţin trecutului îndepărtat, ci prin ele facem acelaşi drum cu Hristos şi Hristos cu noi. Hristos este, prin Biserică şi Sfintele Taine, contemporan nouă şi noi Lui.

Iubiţi fraţi şi surori,

Anul acesta, ne vom opri mai mult asupra Crezului, rezumat al credinţei noastre ortodoxe, adică drepte, şi vom aprofunda cunoştinţele noastre despre Biserică, aşa cum este ea trăită de peste 2000 de ani deja şi pe care am primit-o şi noi. În Biserică primim şi trăim, în Duhul Sfânt, ceea ce Hristos, – viu fiind în Biserica Sa –, a trăit şi trăieşte cu tot cel ce vine în lume, dragostea Lui nesfârşită pentru tot omul, la care ne îndeamnă. « Aceasta este porunca Mea : să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. » (Ioan 15, 12) În lumea şi epoca în care astăzi ne ducem zilele vieţii, unii cu bucurii, alţii cu întristări, întotdeauna fiind cele două amestecate, faptul de a fi fii ai Învierii este o mare binecuvântare, pentru că avem cea mai de preţ bogăţie pe care un om o poate avea pe pământ : dragostea lui Dumnezeu în inimă. Nouă ne aparţine să o facem lucrătoare, adică să o trăim cu ceilalţi oameni. Câtă nevoie de dragoste, de atenţie, de prietenie adevărată, de apropiere fără interes, de milă, de întărire, de compătimire, de adevăr, nu avem cu toţii astăzi ? Şi chiar în Biserică, la cel de lângă noi, de aceeași credință, uneori nu o mai găsim. Cu toate că aici le primim de la Dumnezeu pe toate! În Biserică primim, în Sfintele Taine, în Sfânta Împărtăşanie, viaţa lui Hristos Însuşi prin Duhul Sfânt, cu tot ceea ce El a făcut şi face pentru noi, primim darul iubirii Lui jertfelnice la care suntem şi noi părtaşi prin El, prin ceea ce El ne-a lăsat prin Cruce şi Înviere.

Hristos ne spune şi nouă astăzi : « Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc : să vă iubiţi unul pe altul ». (Ioan 15, 13,17)

Rog pe Hristos Domnul Cel Înviat din morţi să vă binecuvinteze şi, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria şi ale tuturor sfinţilor, să vă călăuzească spre tot lucrul mântuitor.

Hristos a înviat!

† Mitropolitul Iosif

Paris, Învierea Domnului 2010

sursa: www.mitropolia.eu

Tagged:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Scrisoarea Pastorală a IPS Mitropolit Iosif la Învierea Domnului, Paris, 2010 at Cidade de Deus.

meta

%d blogeri au apreciat asta: