Milionar care şi-a donat întreaga avere: Munceam ca un sclav pentru lucruri pe care nu mi le doream

13 Februarie, 2010 § Lasă un comentariu

Banii nu aduc fericirea. Aceasta pare să fie expresia preferată a unui milionar austriac al cărui gest a şocat o lume întreagă. Karl Rabeder a donat fiecare bănuţ din averea sa în valoarea de 3 milioane de lire sterline, pe motiv că banii îl făceau nefericit.

Austriacul urmează să vândă toate bunurile sale, care includ o vilă luxoasă din Alpi în valoare de 1,4 milioane de lire sterline, precum şi o fermă şi 17 hectare de teren în Franţa. Tot de vânzare este şi automobilul bărbatului de 47 de ani, un Audi în valoare de 44.000 de lire sterline, relatează The Telegraph.

„Nu vreau să-mi rămână nimic. Banii mă împiedică să fiu fericit”, a declarat Rabeder. El intenţionează să doneze în scopuri caritabile întreaga sa avere. „O lungă perioadă de timp am crezut că bogăţia şi luxul te fac automat fericit. Provin dintr-o familie săracă în care regula de bază era să munceşti pentru a obţine bunuri materiale. Asta am şi făcut”, a adăugat bărbatul.

„Munceam ca un sclav pentru lucruri pe care nu mi le doream şi care nu îmi trebuiau. Mi-am spus că trebuie să abandonez acest stil de viaţă şi să încep să trăiesc cu adevărat”.

Austriacul a povestit ce l-a determinat să ia această hotărâre drastică. Totul s-a petrecut în timpul unei călătorii în Hawaii. „Am trăit un adevărat şoc când mi-am dat seama cât de oribil, lipsit de suflet şi de sentimente este stilul de viaţă de cinci stele. În cele trei săptămâni petrecute în Hawaii, am cheltuit o sumă impresionantă de bani şi nu am întânit nici o persoană adevărată- numai actori. Personalul era prietenos, iar turiştii jucau rolul unor persoane importante. Nimeni nu era real”.

Karl Rabeder a luat hotărârea să renunţe la vechiul lui stil de viaţă în mod subit. „Am realizat că dacă nu-mi schimb viaţa acum, nu o voi face niciodată”.

Austriacul va dona întreaga sa avere unor organizaţii caritabile care acordă microcredite statelor sărace din America de Sud. El spune că „nu judecă pe nimeni” şi că şi-a „ascultat, pur şi simplu, sufletul”.

sursa: www.telegraph.co.uk via antena3.ro

Puteti citi si:

Mai bine taran decat oligarh

Anunțuri

Simplă întâmplare sau lucrarea lui Dumnezeu?

12 Septembrie, 2009 § 1 comentariu

Impresionat de suferinţa unei cliente, Tom Chappel, un taximetrist din Statele Unite a decis să îi doneze femeii un rinichi. Pentru gestul său, a primit o răsplată neaşteptată. « Read the rest of this entry »

Minunea Maicii Domnului

3 Decembrie, 2008 § 2 comentarii

dsc00045

Această minune preaslăvită a Maicii Domnului s-a întâmplat în luna decembrie a anului 2004. Pentru prima dată am auzit-o de la un călugăr grec, pe care l-am luat cu maşina, iar după câteva zile mi-a dat-o cineva scrisă, după cum o primise de la Ierusalim, de la Mănăstirea Păstorilor „Slavă întru cei de sus” de la Bethlehem.

Un tânăr din Arabia Saudită era căsătorit cu o tânără de origine musulmană, bogată, dar care nu putea avea copii. Cu toate că aveau foarte mulţi bani şi au fost pe la diferiţi medici, nu au reuşit nimic. Părinţii lui îl sfătuiau să-şi ia a doua soţie şi să o păstreze şi pe prima, căci legea lor le permite să aibă până la patru femei. El, însă, obosit şi mâhnit, şi-a luat soţia şi a plecat să facă o călătorie în Siria.

Acolo a închiriat o limuzină cu tot cu şofer, să-i ducă pe la toate locurile frumoase din Siria. Şoferul a observat o întristare şi o durere pe chipurile lor. După ce s-au cunoscut mai bine, a intrat în vorbă cu ei, a prins curaj şi i-a întrebat de ce nu sunt mulţumiţi. Avea impresia că este vinovat cu ceva sau nu le place maşina. Atunci soţii i-au explicat pricina întristării lor: că nu pot să aibă copii.

Auzind acestea, şoferul le-a zis că acolo, în Siria, creştinii ortodocşi au o mănăstire a Maicii Domnului numită Sinodoghia – care în arabă înseamnă Stăpână, Doamnă – unde multe familii fără copii şi-au aflat mângâierea la icoana ei făcătoare de minuni.

Entuziasmaţi, i-au cerut şoferului să-i ducă şi pe ei la Saidnaya, la Stăpâna creştinilor, şi s-au înţeles că, dacă vor dobândi un copil, vor reveni şi vor plăti şoferului 20.000 de dolari, iar mănăstirii 80.000. Şoferul le-a spus că acolo la mănăstire le vor da să mănânce o bucăţică de fitil de la candela icoanei şi atunci Maica creştinilor le va împlini cererea.

S-au dus la mănăstire, au făcut ce trebuia şi s-au întors în ţara lor. Femeia a rămas însărcinată, iar la timpul cuvenit a născut un băiat sănătos şi frumos.

Văzând această minune a Maicii Domnului, musulmanul s-a hotărât imediat să-şi împlinească făgăduinţa pe care o făcuse. A dat telefon şoferului care-i plimbase să vină să-l ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul, fiind îndemnat de cel viclean, a mai luat cu el alte două persoane cu scopul de a-l ucide cu scopul de a-i lua toţi banii. Luându-l de la aeroport, musulmanul, de bucurie, a dat câte 10.000 de dolari şi la prietenii şoferului.

Plecând spre mănăstire şi ajungând într-o zonă mai pustie, au oprit maşina şi l-au omorât pe tânăr, tăindu-i capul, mâinile şi picioarele. După ce l-au prădat de bani, l-au pus în portbagaj cu scopul de a-l arunca într-un loc prăpăstios.

Ajungând într-o zonă centrală, li s-a oprit maşina, nemaiputând să o pornească. În momentul acela, cineva a trecut cu maşina pe acolo, şi, oprind, s-a oferit să-i ajute. Ei au spus că nu au nevoie, dar cel care trecea a văzut că picura sânge din portbagajul maşinii. Acesta plecând a anunţat poliţia, care, ajungând la faţa locului, le-a poruncit să deschidă portbagajul, şi, mare minune: musulmanul s-a ridicat viu, fiind plin de sânge şi a zis că tocmai atunci Maica Domnului i-a terminat de cusut gâtul la loc, fiind chiar la ultima împunsătură. Cei trei, când l-au văzut viu, au înlemnit pe loc şi au început să strige: „Noi, noi te-am tăiat bucăţi, tu cum eşti viu? Nu se poate, nu putem să credem că eşti întreg!”.

Poliţia, luând pe cei trei, i-a dus la închisoare, iar musulmanul a fost dus la cei mai buni medici pentru încredinţare şi confirmare. Medicii au constatat că într-adevăr este proaspăt cusut, iar poliţiştii depunând mărturie, au recunoscut cu toţii că este o mare minune a Maicii Domnului.

Musulmanul şi-a sunat soţia să vină împreună cu copilul în Siria, apoi au mers cu toţii la Mănăstirea Maicii Domnului Saidnaya şi în loc de 80.000 de dolari promişi, a dăruit 800.000 de dolari şi s-a botezat împreună cu toată familia sa.

Această minune i-a pus mult pe gânduri pe musulmani, deoarece a fost difuzată în presă, la radio, la televiziune şi pe internet. Maica Domnului să-i lumineze şi să-i aducă la adevărata credinţă.

sursa: Monah Pimen Vlad, „Povestiri duhovniceşti”, Editura Bunavestire, Bacău, 2006, p. 20

Măi, omule, nu te atinge!

2 Decembrie, 2008 § 1 comentariu

Undeva în munţii României se nevoiesc trei călugări la un schit construi recent. Au un tractor cu care îşi fac aprovizionarea, căci locul este greu accesibil.

Într-o zi au chemat un taf care să le tragă doi stejari pe care-i tăiaseră şi să-i ducă la un gater pentru scândură. Pe când treceau prin satul din apropiere, s-a rupt un vârf de la un stejar şi a rămas pe marginea drumului. Părintele care venea cu tractorul în urma tafului, nu l-a observat. După plecarea lor, un om oarecare din sat, care acea casa nu departe de locul acela, văzând acel stejar, a vrut să-l taie şi să-l ducă acasă. Alt vecin, văzându-l, i-a zis: „Măi, omule, nu te atinge de lemnul acela, aparţine părinţilor de la schit şi o să ai probleme!”. „Lasă-i încolo de popi, că ăştia au de toate”, a zis el supărat.

Apucându-se de treabă, a încercat să taie lemnul, dar de la prima încercare a eşuat, deoarece i s-a rupt lanţul de la drujbă. Ducându-se acasă, a adus altă drujbă, dar şi aceasta s-a stricat. Pe când se chinuia el acolo, tocmai apăruse un copil de-al lui şi-i zice: „Tată, hai repede acasă că moare mama!” Întorcându-se acasă, soţia lui era pe moarte. A dus-o de urgenţă la spital şi a internat-o.

Vecinul lui, fiind un om de bună credinţă, i-a spus: „Măi,  omule, dacă vrei ca toate lucrurile să fie bune şi soţia să se însănătoşească, du-te la părinţii de la schit să-ţi citească câteva rugăciuni”.

Atunci omul  urcat la schit, şi şi-a cerut iertare de la părinţi, i-au citit câteva rugăciuni şi l-au binecuvântat.

Întorcându-se acasă, a doua zi i-a venit şi soţia de la spital, sănătoasă.

sursa: Monah Pimen Vlad, „Povestiri duhovniceşti”, Editura Bunavestire, Bacău, 2006, p. 2

Where Am I?

You are currently browsing the Întâmplări cu tâlc category at Cidade de Deus.