Why Does My Heart Feel So Bad?

19 Decembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Fyodor Khitruk – Insula (1974) – Marele Premiu Cannes

Forever autumn

30 Octombrie, 2008 § 1 comentariu

Sa fie mereu toamna, fara sunet de primavara? fara maci? fara lacramioare, fara ghiocei si fara pasari migratoare?

Al şaselea pelerinaj pe Muntele Athos

1 Octombrie, 2008 § Lasă un comentariu

Aceste rânduri sunt câteva însemnări de călătorie… al şaselea pelerinaj în Sfântul Munte. De această dată am fost însoţit de bunul meu prieten Cezar, psalt al Mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.

Marţi, 2 septembrie 2008: Trenul a avut întârziere şi a trebuit să luăm un taxi până în Arnea pentru a prinde autobuzul spre Ouranopoli. După ce am ajuns cu bine în port, ne-am luat diamonitirul [viza] şi biletele de calătorie, apoi am urcat pe vaporul „Sfântul Pantelimon” ce ne-a dus până la arsanaua mânăstirii bulgăreşti Zografou. Tot complexul de clădiri de alcătuiesc acest mic port au fost construite prin donaţiile făcute de binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.

La coborâre, un părinte bulgar ne-a luat cu maşina până la poarta mănăstirii. Aceasta a fost o binefacere pentru noi, căci altfel am fi făcut la pas mai mult de trei sferturi de oră. Odată ajunşi în Zografou ne-am închinat în katolikon [biserica mare a unei mănăstiri athonite] la icoanele Sfântului Gheorghe şi la Sfintele Moaşte. După aceasta am mers la chilia de pe deal unde am făcut poze cu mânăstirea. Întorcându-ne, am fost poftiţi la masă. Rugându-ne Sfântului Gheorghe să ne povăţuiască pe drum, am pornit, mergând pe cărare, spre mânăstirea Konstamonitou.

Luându-ne cu vorba, am rătăcit drumul timp de vreo 3 ore, însă am ajuns la mare în final. A fost mare bucurie pentru noi să revedem marea. Am şi zăbovit câteva minute pentru a ne bucura de apa limpede a Mării Egee. Văzând cât de departe este Mânăstirea Konstamonitou şi cât de obosiţi suntem, am hotărât să ne îndreptăm spre Mânăstirea Dohiariou, care se află pe malul mării la 1 oră şi jumătate de mers de arsanua Zografoului.

La portul Konstamonitoului am făcut un nou popas căci am descoperit o grotă foarte interesantă, după care ne-am continuat drumul.

Am fost găzduiţi pentru noapte la mănăstirea Sfinţii Arhangheli – Dohiariou. Aici ne-a impresionat mâncarea sărăcăcioasă şi utilizarea lămpilor pe caz pentru iluminat.

Miercuri, 3 septembrie 2008: Dimineaţă, la prima oră, am participat la Sfânta Liturghie săvârşită la paraclisul de lângă trapeză, după care a urmat Paraclisul Maicii Domnului cântat în faţa icoanei Maicii Domnului – „Grabnic Ajutătoarea”. După slujbă am luat micul dejun şi am purces la drum spre Mânăstirea Sfântului Xenofont pe o potecă superbă pe malul mării.

Aici am găsit o mănăstire foarte îngrijită şi aproape complet restaurată (însă din păcate cu bani de la Uniunea Europeană). Ne-am bucurat mult de priveliştea din balconul arhondaricului în timp ce aşteptam vaporul ce urma a ne duce până la Rusikon. Înainte de a plecat am cumpărat şi câteva iconiţe din pangarul mânăstirii.

Am luat vaporul până la Mânăstirea rusească Sfântul Pantelimon. Spiritul rusesc se simte profund in acest loc chiar şi în clădirile ce alcătuiesc aşezământul. Ghidaţi de un părinte ce avea această ascultare, ne-am închinat în katolikon, în paraclisul cu sfinte moaşte şi în paraclisul cel mare cu două sfinte altare. De asemenea am urcat în clopotniţa ce deţine cel mai mare clopot din Athos şi al doilea ca mărime din lume. Am primit şi kerasma athonită [trataţie = ouzo, rahat şi apă rece] din partea unui monah a cărui dragoste pentru pelerini am simţit-o din belşug. La arhondaric am stat împreună cu Petre – librar la schitul Darvari, care era însoţit de 4 pelerini din Bucureşti.

După ce am făcut şi un duş, am plecat pe potecă la Mânăstirea Xiropotamou („pârâul secat”) de unde am urcat la chilia românească „Adormirea Maicii Domnului” al cărui stareţ este părintele Sipiridon. Am fost primiţi de fratele Mihai, căci părintele nu era acasă; a fost o gazdă primitoare, căci alături de kerasma obişnuită, ne-a pregătit mâncare în două rânduri. Pe lângă noi doi, au mai fost găzuiţi şi alţi cinci pelerini români din Alba Iulia.

Seara am coborât din nou la mânăstirea Xiropotamou unde ne-am închinat la Sfintele Moaşte şi am admirat priveliştea din foişor, iar după aceea am urcat înapoi la chilie unde am admirat un apus minunat în liniştea athonită.

Joi, 4 septembrie 2008: Întrucât Papa [Părintele] Spiridon nu se afla la chilie nu s-a mai săvârşit slujba de dimineaţă şi astfel am putut să ne odihnim mai mult. Am luat micul dejun şi, mulţumind pentru găzduire, am coborât in Dafni. Aici am băut un suc în singura tavernă din port şi am mai aruncat câte o privire prin magazinele comercianţilor greci.

Plimbându-mă astfel prin port, am avut surpriza să mă reîntâlnesc cu fraţii Andrei şi Mihai Neguş. Mi-au povestit că au fost la Marea Lavră, Vatopediou, Rusikon, Schitul Sfântul Andrei, Schitul Prodromou şi chilia Panaghia. Ei au ieşit din munte în ziua în care ne-am întâlnit. Pe la ora 12.30 am luat vaporul „Aghia Anna” până la Mânăstirea Grigoriou. De pe vapor am putut admira Mânăstirea Simonos-Petras în toată splendoarea.

Ajunşi la Grigoriou, am fost cazaţi la arhondaricul din port. Ne-am spălat ceva rufe, ne-am odihnit puţin şi, pe la ora 15, am pornit pe cărare spre Simonos-Petra. Drumul a fost încântător, durând 1 oră şi jumătate. La sosire, am fost întâmpinaţi cu o kerasmă energizantă la arhondaric, apoi am mers în cetate unde am rămas câteva minute pentru a admira panorama largă oferită de balcoanele mânăstirii. Priveliştea era înfricoşătoare, dar în acelaşi timp foarte frumoasă.

A început imediat vecernia la care am participat cu mare bucurie, căci cele două străni cântă foarte îngrijit şi armonios. Biserica strălucea de atâta curăţenie; strănile şi catapeteasma sunt noi, iar pereţii sunt nepictaţi, fiind acoperiţi pe alocuri de icoane pe lemn foarte vechi. Rugăciunile se citesc fără grabă şi în duh de pace. După vecernie a urmat cina. La trapeză am avut o nouă surpriză, căci se aseamănă cu biserica; totul este îngrijit; vasele pentru apă erau atât de curate încât reflectau perfect chipurile noastre; mâncarea era foarte bine gătită. Pe urmă ne-am întors în biserică pentru Pavecerniţă. În acest timp ne-am închinat la sfintele moaşte aşezate special pentru aceasta pe o masă de către unul din preoţi. Acest moment a fost unul plin de bucurie pentru că am putut săruta mana dreapta a Sfintei Maria Magdalena, cea cu care l-a atins pe Mântuitorul şi care este mereu caldă, având temperatura normală a unui trup omenesc viu, de parcă Sfânta Maria Magdalena ar fi vie. Ne-am înapoiat în portul Mânăstirii Grigoriou în lumina blândă a apusului, iar luna în primul pătrat a oferit un spectacol mai mult decât încântător.

Vineri, 5 septembrie 2008: De dimineaţă am participat la Sfânta Liturghie apoi, după o mică pauză, la Paraclisul Maicii Domnului. Împreună cu obştea şi cu ceilalţi pelerini am luat masa. Micul dejun a fost urmat de o plimbare prin incinta mănăstirii care s-a încheiat la arhondaric unde am fost serviţi cu o cafea binevenită. Întorşi în cameră, ne-am făcut bagajele în grabă, căci trebuia să eliberăm camera pentru pelerinii ce urmau a fi găzduiţi următoarea noapte. Au urmat câteva ore tihnite cât am aşteptat vaporul. În acest răstimp l-am întâlnit pe Nicu Untu ce lucra pentru o perioada în grădinile mânăstirii. L-am ajutat să facă un traseu de pelerinaj prin Grecia, iar drept răsplată am primit un pepene galben ce ne-a mai potolit setea.

La ora 13 am luat vaporul spre Mânăstirea Dionisiou. Şi la această mănăstire am fost primiţi cu multă deschidere şi ni s-a oferit chiar şi cazare pentru noapte, însă am fost nevoiţi să refuzăm pentru a putea merge şi la Mânăstirea Sfântul Pavel. Un părinte bătrân ne-a condus în katolikon unde ne-am închinat la sfintele moaşte pe care le are mânăstirea şi la una din icoanele Maicii Domnului pictată, după tradiţie, de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Am mers pe urmă în cimitirul mânăstirii unde am găsit mormântul Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Valahiei. De asemenea am urcat şi la peştera Sfântului. Am zăbovit aici câteva minute meditând la nevoinţa Sfântului Nifon şi în general a asceţilor.

Întorşi în mănăstire, ne-am luat rucsacurile şi am pornit spre Mânăstirea Sfântul Pavel. Poteca s-a dovedit a fi destul de dificilă, la aceasta adăugându-se şi căldura arzătoare a soarelui. Aproape de ora 17 am ajuns la Aghio Pavlou. Am participat la Vecernie şi Paraclisul Sfântului Pavel, am luat masa şi ne-am întors în katolikon pentru închinarea la sfintele moaşte. Abia după acest întreg „ritual” am fost cazaţi într-o cameră cu paturi supraetajate dintr-un corp exterior mânăstirii. Apusul a fost din nou extraordinar şi, pentru că aveam la dispoziţie o terasă cu o panoramă rară, am rămas pe bancă privind marea până spre miezul nopţii.

Sâmbătă, 6 septembrie 2008: Ziua a început, ca de obicei, cu participarea la Sfânta Liturghie. Ne-a încântat în mod deosebit cântarea de la strană executată de unul din călugării mânăstirii. A urmat un mic dejun copios cu calamari, vin şi struguri albi.

M-am mai odihnit 30 de minute şi am plecat spre Nea Skiti (Noul Schit). Aici ne-am închinat cu emoţie la mormântul Cuviosului Iosif (Gheron Iosif Isihastul). De aici am urcat la Schitul Sfânta Ana. Urcuşul a fost foarte obositor. Ajunşi la kiriakon (biserica mare a unui schit athonit) am poposit câteva minunte, dar am coborât imediat spre arsana – un drum alcătuit din peste 1000 de trepte.

Am aşteptat şalupa Mikra Agia Anna mai bine de o oră într-o căldură dogorâtoare. Drumul de la Agia Anna la Kavsokalivia ne-a oferit o privelişte rară: chilii atârnate pe creste de munte deasupra mării: Agia Anna Mikra, Aghiou Vasiliou, Karulia, Katunakia. Am coborât în arsanaua schitului Kavsokalivia de unde am urcat 30-40 de minute. Urcuşul a fost peste măsură de obositor şi am decis să rămânem peste noapte în acest loc binecuvântat şi sfinţit de nevoinţele a foarte mulţi sfinţi. A fost o hotărâre înţeleaptă, căci după 3 ore de odihnă pe băncile de lângă biserică, am fost chemaţi în arhondaric de către dikeu (monahul ce se ocupă cu primirea pelerinilor) – un părinte mereu zâmbitor ce poartă haine ponosite şi zdrenţuite. Imediat ce ne-am întâlnit părintele m-a recunoscut; fusesem la Kavsokalivia în noiembrie 2008 şi dormisem acolo o noapte. Iată că aproape un an, acest călugăr nu mă uitase: Ce bucurie! Ce surpriză! Ne-a oferit imediat o kerasmă, după care ne-a arătat camera unde urma să ne odihnim peste noapte şi apoi a mers împreună cu noi pentru a ne închina la sfintele moaşte din kiriakon: o nouă mângâiere. A urmat cina: toate bucatele ne-au fost puse pe masă cu atâta dragoste încât ne-am gândit că mare plată va avea în ceruri părintele Spiridon pentru dragostea sa. Am primit de la părintele chiar şi binecuvântarea pentru masă. Pentru Cezar, însoţitorul meu, seara s-a încheiat imediat fiind peste măsură de obosit. Însă eu am rămas să scriu aceste rânduri…

Duminică, 7 septembrie 2008: Ne-am trezit pe la ora 4 şi, cu mare greutate, am mers în kiriakon. Părinţii cântau troparele de la sfârşitul Miezonopticii. După ce am citit la lumina lumânărilor din biserică Paraclisul Maicii, fiind încă obosiţi, ne-am întors în camera noastră unde am dormit până la ora 7. Atunci am revenit în biserică pentru a participat la Sfânta Liturghie, ce s-a terminat pe la ora 9:30. Imediat după am servit o kerasmă cu foarte multe prăjituri care de care mai delicioasă. La plecare, i-am mulţumit părintelui dikeu şi am făcut câte o poză cu el şi cu părintele stareţ.Am plecat spre peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir, drumul fiind relativ uşor, însă a trebuit să ne oprim de mai multe ori. Ajunşi la chilia din apropierea peşterii ne-am lăsat acolo rucsacurile, am băut nişte apă de la izvor şi am coborât repede la locul de nevoinţă al Sfântului Nil Athonitul. Am avut o mare bucurie duhovnicească revăzând acest loc, la fel ca şi dăţile trecute.Ne-am întors la chilie, recuperându-ne bagajele, şi am pornit pe cărarea spre schitul Prodromou, prin „culoarul morţii” (valea cu pietre). Maica Domnului ne-a binecuvântat însă cu un vânt răcoritor ce urca dinspre mare spre munte. Însă porţiunea de potecă ce trece prin pădure până la Sfântul Ioan Cucuzel (la cruce) a fost foarte dificilă. Odată ajunşi la cruce, am ştiu că suntem aproape de Prodromou. Am ajuns la schit pe la ora 14:30 şi am fost găzduiţi în cea mai mare cameră de la parter. Slavă Domnului că am fost singuri în cameră şi ne-am putut odihni până la ora 16 când a început vecernia. Am participat la prima slujbă în română din acest pelerinaj. A urmat cina şi închinarea la Sfintele Moaşte. După pavecerniţă a sosit în schit părintele Sava Lavriotul ce a ţinut un curs de muzică psaltică timp de 2 ore cu unii dintre părinţi. La această întâlnire a fost invitat şi Cezar, însă el a fost dezamăgit. În acest răstimp am fost până la peştera Sfântului Athanasie Athonitul şi la crucea de marmură de deasupra Prodromului. Revenit în schit, m-am întâlnit cu părintele Damaschin cu care am mai discutat diverse probleme. După ceva vreme am fost chemat de părintele Matei la atelierul de pictură unde, împreună cu Cezar şi gazda noastră, am degustat vinul german ce i-l făcusem cadou părintelui. Am mai stat şi puţin de vorbă. Fiind cu toţii obosiţi, pe la ora 21 ne-am retras. Pe drum ne-am întâlnit cu fratele Gavril cu care am mai discutat 3 sferturi de oră. De la ora 22 am făcut traseul final pentru Cezar, căci el urma să rămână mai mult în Sfântul Munte, apoi ne-am culcat.

Luni, 8 septembrie 2008: După obicei, dimineaţă am participat la Sfânta Liturghie. A urmat ceaiul pentru pelerini şi pregătirea bagajului pentru plecare. M-am despărţit de Cezar şi am mers la poartă pentru a aştepta microbuzul pentru Karyes. Am călătorit împreună cu câţiva pelerini ce erau ghidaţi de părintele Ciprian de la Centrul de Pelerinaj al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Imediat ce am coborât în capitală, l-am zărit pe avva Ilie de la Chilia Sfântul Ioan Botezătorul, Colciu care venise să schimbe butelia de gaz. Imediat l-am rugat să mă ia şi pe mine spre Mânăstirea Vatopediou până la intersecţia cu Colciu, părintele acceptând cu bucurie. Fiind însă forfotă cu plecarea pelerinilor am mai avut răgaz să zăbovesc prin magazinele de obiecte bisericeşti, dar n-am reuşit să mă închin la icoana Maicii Domnului „Axion estin” pentru că Protatonul, cea mai veche biserică athonită, era închis.Am ajuns foarte repede la intersecţia de care am pomenit mai sus. De acolo până la chilia Sfântul Ipatie am mai făcut cca. 45 de minunte, ajungând la ora mesei. Acesta a fost un bun prilej de a mai vorbi cu părintele Ignatie şi fraţii Teodor, Bogdan şi Ioan. M-am bucurat şi de reîntâlnirea cu Lucian Munteanu. După masă, m-am odihnit timp de mai multe ore fiindcă eram obosit. După amiază mi-am spălat câteva rufe şi am coborât la Mânăstirea Vatopediou pentru am mă închina la sfintele moaşte şi la cele 7 icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. După pavecerniţă m-am oprit şi pentru câteva cumpărături la pangar; am luat de la poartă de la părintele Teona nişte „brâuleţe” (cordele atinse de Brâul Maicii Domnului) şi nişte ulei din candele. M-am întors în grabă la chilie pentru că se lăsa întunericul. Seara am încheiat-o cu câteva discuţii cu fratele Ioan şi Lucian.

Marţi, 9 septembrie 2008: Ziua a început pe la ora 4, când m-am trezit pentru a participa la Miezunoptică, Utrenie şi Ceasuri. Cu încântare, am observat revenirea la obiceiul rostirii rugăciunii inimii de câteva sute de ori în locul Ceasurilor. Am luat micul dejun împreună cu Lucian şi ceilalţi muncitori şi m-am întors la somn pentru încă o oră, după care mi-am pregătit rucsacul. Imediat a trebuit să plec pentru a prinde microbuzul, dar nu înainte de a-mi lua „la revedere” de la nevoitorii chiliei. Am urmat traseul clasic spre Dafni (Vatopediuou – Karyes microbuz, Karyes – Dafni autobuz). Taxatorul din autobuz era un român mai în etate şi foarte simpatic. Tot în autobuz l-am întâlnit pe Bogdan din Bacău, care lucrare la Colciu, şi pe părintele Hariton de lângă Karyes, fost nevoitor la Petru-Vodă. Călătoria cu vaporul a însemnat un nou prilej de odihnă… Astfel s-a încheiat cel de-al şaselea pelerinaj în Sfântul Munte.

Where Am I?

You are currently browsing the Jurnal category at Cidade de Deus.