Vizita IPS Ştefan al Arhiepiscopiei de Lentekhi şi Tsageri (Georgia) in Moldova

13 Iulie, 2011 § Lasă un comentariu

În perioada 14-21 iunie 2011, IPS Ştefan, arhiepiscopul de Lentekhi şi Tsageri a fost într-o vizită în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, la invitaţia Înalt Preasfinţitului Teofan.

IPS Ştefan s-a întâlnit marţi 14 iunie cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei la Mănăstirea Durău din judeţul Neamţ. După ce s-a închinat în Biserica „Buna Vestire” a Mănăstirii Durău, ierarhul din Georgia s-a alăturat preoţilor şi preoteselor reuniţi la Durău în perioada 13-15 iunie 2011, cărora le-a vorbit despre viaţa Sfântului Maxim Mărturisitorul, sfânt care a fost exilat în locurile păstorite de Înaltpreasfinţia Sa. IPS Ştefan a adresat un cuvânt celor prezenţi, în care a vorbit despre importanţa rugăciunii şi despre problemele financiare ale Georgiei, „care, cu toate acestea, nu au pus interdicţie dezvoltării Bisericii”. Traducerea cuvântului Înalt Preasfinţiei Sale s-a făcut cu ajutorul tânărului Eugen Onu din Chişinău, student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Obştea Mănăstirii Agapia şi elevele Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de la această aşezare monahală au participat joi 16 iunie la Sfânta Liturghie, săvârşită de Înalt Preasfinţitul Teofan şi IPS Ştefan în ctitoria hatmanului Gavriil Coci. Răspunsurile liturgice au fost date de corul maicilor de la Mănăstirea Agapia. Din soborul de preoţi şi diaconi a făcut parte şi pr. prof. Dragoş Bahrim, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” şi parohul enoriei „Sfântul Maxim Mărturisitorul” din cartierul ieşean Munteni.

Liturghie arhierească la Mănăstirea Agapia

La final, IPS Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură în care a remarcat faptul că viaţa creştină, „mai ales cea din mănăstire, înseamnă dobândirea Sfântului Duh”. „Acest lucru îl spun cei care s-au împărtăşit de Duhul Sfânt şi au înţeles că în afară de dobândirea Lui nu există mântuire adevărată. Este bine să participăm la sfintele slujbe şi să păzim poruncile Bisericii, însă acestea trebuie aşezate sub adumbrirea Sfântului Duh. Mântuitorul Hristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”. Această împărăţie se ia cu foarte multă străduinţă. Dumnezeu să Se milostivească spre noi, să aşeze asupra noastră iertarea Lui şi să ne primească în slăvita Sa împărăţie”, a spus IPS Teofan.

IPS Ştefan a mulţumit stavroforei Olimpiada Chiriac, stareţa Mănăstirii Agapia, şi obştii acestei aşezări monahale „pentru dragostea şi duhovnicia” cu care a fost întâmpinat, adresând un scurt cuvânt maicilor şi elevelor prezente la slujbă.  „Dumnezeu este la fel pentru toţi oamenii şi ne ajută la fel pe toţi. Darul Sfântului Duh vine peste noi toţi în mod egal. Acum, depinde de vrednicia noastră cât reuşim a primi de la Duhul Sfânt. Cu ajutorul darului Duhului Sfânt, de multe ori ne oprim în a face fapte rele. Cel mai important gând este să tindem spre a face fapte bune”, a explicat Înalt Preasfinţitul Ştefan.

La Văratec, Arhiepiscopul de Lentekhi şi Tsageri a adresat un cuvânt de binecuvântare pentru obştea mănăstirii

Pelerinajul a continuat la Mănăstirea Văratec, unde cei doi ierarhi au fost întâmpinaţi de stavrofora Iosefina Giosanu împreună cu soborul mănăstirii. IPS Teofan şi IPS Ştefan s-au închinat la mormântul Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec. Cu acest prilej, Arhiepiscopul de Lentekhi şi Tsageri a adresat un cuvânt de binecuvântare pentru obştea Mănăstirii Văratec. „Consider că, pentru monahism, cea mai importantă este smerenia. Dacă nu avem smerenie, nu putem face nimic. Trebuie să avem răbdare în faţa multor ispite. Din aceste ispite ia naştere înţelepciunea. Dacă omul primeşte ispitele cu bucurie dumnezeiască, dacă are smerenie, are şi pace în suflet. Astfel, sufletul se bucură, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Chiar dacă în lume există răutate, dacă ai pace în suflet, eşti bun în faţa lui Dumnezeu. Este important să dobândim o comunicare duhovnicească cu Dumnezeu prin smerenie. Să tindem spre bucuria duhovnicească, de care nu vom fi îndestulaţi niciodată”, a mărturisit IPS Ştefan.

Vizita la Mănăstirea Neamţ
Vizita la Mănăstirea Neamţ

În după-amiaza zilei de 16 iunie, IPS Teofan şi IPS Ştefan au ajuns la ctitoria Sfântului Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Neamţ, unde s-au închinat, şi la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. Aici, cei doi arhierei s-au închinat fragmentului din moaştele Sfântului Ioan Iacob, aşezate într-un baldachin în biserica-paraclis a şcolii teologice.

Împreună cu elevii seminarului teologic nemţean

Arhipăstorul georgian a pornit apoi într-un pelerinaj la mănăstirile din Bucovina, însoţit de arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de pr. prof. Dragoş Bahrim.

Sâmbătă, Înalt Preasfinţitul Ştefan a participat la slujba de resfinţire a Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a parohiei Dumbrava, Protopopiatul Paşcani, alături de IPS Teofan.

Credincioşii din parohia Dumbrava, precum şi din alte parohii ale Arhiepiscopiei Iaşilor au participat sâmbătă la resfinţirea Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. După întâmpinarea Înalt Preasfinţitului Teofan şi a Înalt Preasfinţitului Ştefan, a început rânduiala slujbei de resfinţire. Oamenii, veniţi în număr mare la această sărbătoare, au trecut prin sfântul altar, apoi au asistat la Sfânta Liturghie săvârşită de cei doi arhierei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. La evenimentul religios au fost prezente şi autorităţile locale, precum şi cei care au sprijinit lucrările la biserică. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre semnificaţiile Evangheliei citite în prima sâmbătă după Rusalii.

Părintele paroh şi-a exprimat bucuria pentru prezenţa soborului de ierarhi, preoţi şi diaconi, îndreptându-şi gândul de mulţumire faţă de cei care au sprijinit prin donaţii lucrările care s-au realizat în ultimii 15 ani. „Trebuie să păstrăm curată această biserică, dar şi să o zidim în sufletele noastre. Trebuie să continuăm această lucrare pentru a ne face vrednici de ziua de astăzi pe care am ajuns să o trăim”, a spus pr. paroh Nicolae Toia.

IPS Teofan a acordat rangul de iconom părintelui paroh Nicolae Toia şi distincţii de vrednicie celor care au sprijinit lucrările la biserica parohiei Dumbrava, iar apoi a citit o rugăciune de dezlegare.

Lăcaşul de închinăciune de la Dumbrava a fost ridicat între anii 1937-1948, fiind filie a parohiei Lespezi. Parohia Dumbrava a fost înfiinţată în anul 1997, când a fost numit aici paroh pr. Nicolae Toia. Între anii 2009-2010 sfântul lăcaş a fost pictat de către pictorii Vlad Anuţă şi Dumitru Aniculăesei din Botoşani. De asemenea, a fost înlocuit tot mobilierul (iconostas, catapeteasmă, strane), s-au achiziţionat candelabre, s-a refăcut instalaţia electrică, s-a înlocuit tâmplăria.

În cuvântul adresat cu prilejul resfinţirii bisericii parohiei Dumbrava, IPS Ştefan a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan pentru „zilele pline de bucurii” de care a avut parte de când se află în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, amintind în continuare de începuturile Bisericii Ortodoxe din Georgia. „Biserica din Georgia a fost întemeiată de Sfântul Apostol Andrei, care, cu binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a atins de faţa ei o scândură. Pe această scândură a rămas chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Apostol Andrei, cu această icoană, a venit în Georgia, în anul 37 d.Hr. Aici, Sfântul Apostol Andrei a întemeiat prima eparhie în Georgia. S-a impus pentru o perioadă creştinilor de aici să se ascundă din cauza prigoanelor. În veacul al IV-lea a venit o fetiţă în Georgia pe care o chema Nina. Lucruri atât de deosebite a făcut încât a reuşit să lumineze poporul georgian din nou, după învăţătura Sfântului Apostol Andrei. Acest lucru s-a întâmplat în anul 326 d.Hr., când Georgia a devenit oficial ţară ortodoxă. Sfântul Constantin cel Mare a trimis în Georgia cu această ocazie cele două cuie cu care a fost pironit Mântuitorul în mâini, fragmente din Sfânta Cruce şi alte obiecte sfinte. Din acel moment Biserica Ortodoxă din Georgia îşi începe oficial misiunea ei pentru Hristos. În veacul al V-lea Patriarhia din Antiohia îi dă Bisericii din Georgia autocefalia. Viaţa bisericească se dezvoltă prin construirea de biserici şi mănăstiri. În Georgia nu au fost mişcări împotriva icoanelor. Din acest motiv s-au păstrat icoanele vechi, ca şi cele noi. Icoana pe care Sfântul Apostol Andrei a adus-o se află şi astăzi în Georgia. În prezent, în Georgia sunt foarte multe probleme de ordin politic, însă politica nu poate face nimic cu poporul lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu nu e ceva naţional. Toţi creştinii ortodocşi suntem un popor al lui Dumnezeu. A fi numiţi popor al lui Dumnezeu nu trebuie să ne dea motiv de mândrie. Acest lucru reprezintă o datorie mare unul pentru altul şi faţă de Dumnezeu. Când Dumnezeu ne dă binecuvântări, să primim cu mulţumire, iar când avem ispite, să le primim, pentru că ştim că sunt de la Cel Preaînalt. În ispite devenim mai puternici, pentru că acestea ne întăresc, dacă le primim cu credinţă”, a spus IPS Ştefan, care a îndemnat credincioşii să se spovedească atunci când doresc să se „spele de păcate”.

Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi Înalt Preasfinţitul Ştefan al Arhiepiscopiei de Lentekhi şi Tsageri (Georgia) s-au aflat sâmbătă după-amiază în parohia Giurgeşti, Protopopiatul Paşcani. Într-un foişor, aflat lângă Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost săvârşită slujba binecuvântării casei celei noi. IPS Teofan şi IPS Ştefan au stropit cu Agheazmă mică şi cu untdelemn sfinţit casa socială şi casa parohială. La eveniment au participat peste 100 de credincioşi, autorităţi locale şi copii îmbrăcaţi în costume naţionale. Cu acest prilej, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a aşezat pe sfânta masă a bisericii parohiale din Giurgeşti sfântul antimis.

Părintele paroh Dumitru Rusu, care slujeşte de opt ani la Giurgeşti, a amintit că după ce biserica parohiei a fost renovată în urmă cu patru ani, casa parohială a fost ridicată începând cu anul 1999, iar anul acesta au fost terminate lucrările şi la casa socială. „Parohia Giurgeşti este formată din 130 de familii şi chiar dacă oamenii sunt puţini la număr au o inimă foarte mare. Acest lucru se vede prin ceea ce s-a realizat. Am reuşit să-i mobilizez pe enoriaşi, iar ei m-au ajutat foarte mult, înţelegând mesajul Bisericii. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit putere şi curaj pentru a duce la îndeplinire ceea ce mi-am propus. Mulţumesc Înalt Preasfinţiilor Voastre pentru dragostea pe care aţi avut-o, răspunzând invitaţiei noastre”, a spus pr. paroh Dumitru Rusu, care a fost hirotesit iconom.

IPS Ştefan a adresat un cuvânt cu acest prilej, remarcând că într-un sat precum Giurgeştiul oamenii au o comunicare „mult mai sinceră cu Dumnezeu”. IPS Părinte Mitropolit Teofan şi-a exprimat bucuria pentru faptul că zestrea parohiei Giurgeşti s-a „întregit prin ridicarea casei sociale şi a celei parohiale”, apreciind lucrarea pastoral-misionară şi cultural-religioasă care se derulează aici. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a acordat mai multor persoane distincţii de vrednicie, fiilor satului sau credincioşilor care s-au remarcat în susţinerea lucrărilor din ultimii ani, iar apoi i-a premiat pe copiii care au participat la concursul derulat de şcoala din localitate.

Arhiepiscopul de Lentekhi şi Tsageri a slujit duminică, 19 iunie, alături de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în parohia Ruşi – Belceşti, Protopopiatul Hârlău, cu prilejul sfinţirii altarului lăcaşului de cult.

Una dintre cele mai mari biserici din comuna Belceşti, judeţul Iaşi, a adunat în urmă cu două zile sute de credincioşi, cu prilejul sfinţirii sfântului altar. De dimineaţă, soborul de preoţi, autorităţile locale, credincioşi şi zeci de copii îmbrăcaţi în costume naţionale i-au întâmpinat pe Înalt Preasfinţitul Teofan şi IPS Ştefan. Programul liturgic a început cu slujba de sfinţire a altarului Bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1999 de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Lucrările au fost coordonate până la zidirea celei de-a doua centuri de părintele Vasile Florariu de la parohia Satu Nou – Belceşti. Din anul 2003, şantierul a fost continuat de părintele Alexandru Florariu. În anul 2007, părintele Alexandru Florariu se transferă la parohia Hodora, Protopopiatul Hârlău, iar în postul de paroh este numit părintele Constantin Săndulache de la parohia Spinoasa. Lucrările sunt continuate de noul paroh împreună cu membrii consiliului şi comitetului parohial, având sprijinul enoriaşilor şi al unor donatori. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Arhiepiscopul de Lentekhi şi Tsageri (Georgia), alături de un sobor de preoţi şi diaconi, pe un podium amenajat în curtea sfântului lăcaş. Din soborul de preoţi a făcut parte şi pr. Adrian Giosan, consilier juridic al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Înalt Preasfinţitul Ştefan a vorbit în cuvântul de învăţătură adresat cu acest prilej despre sfinţi, „prin care se vede asemănarea noastră cu Dumnezeu”.  „Chipul lui Dumnezeu şi asemănarea cu El se dobândesc prin fapte bune, iar acestea ne pot duce la mântuire. Sfinţii, prin viaţa lor, au dobândit chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. Astfel îi avem ca exemple, pentru că Mântuitorul ne spune: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!”. Să urmăm calea sfinţilor şi să purtăm chipul lui Dumnezeu cu demnitate”, a îndemnat IPS Ştefan. IPS Teofan a explicat semnificaţiile Evangheliei din Duminica I după Rusalii, iar pr. Nicolae Crăciun, protopop al Protopopiatului Hârlău, a amintit celor prezenţi că în perioada următoare lucrările la Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” vor fi continuate, îndemnând credincioşii să sprijine finalizarea acestora. Părintele Constantin Săndulache a mulţumit celor doi arhierei pentru prezenţă şi celor care au contribuit la ridicarea sfântului lăcaş. Părintele Alexandru Florariu a amintit că, deşi slujeşte în altă parohie, „a pus mult suflet” la biserica unde şi-a început activitatea ca preot, „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. „Când faci ceva pentru prima dată îţi rămâne în inimă. Văd aici multe persoane care au lucrat şi au ajutat. De aceea îmi îndrept gândul de mulţumire faţă de ei şi faţă de Înalt Preasfinţiile Voastre”, a mărturisit pr. Alexandru Florariu. Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a acordat părintelui paroh Constantin Săndulache şi părintelui Alexandru Florariu rangul de iconom, iar persoanele care au sprijinit la ridicarea bisericii au primit distincţii de vrednicie.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ştefan şi-a încheiat vizita în România ăn ziua de 21 iunie 2011, când a fost primit în audienţăla Reşedinţa Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ştefan a mulţumit pentru primire şi a transmis Patriarhului României un mesaj frăţesc de salut din partea Preafericitului Părinte Ilie II, Patriarhul Catolicos al Georgiei.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menţionat legăturile istorice dintre cele două Biserici Ortodoxe Surori şi a apreciat dinamismul vieţii bisericeşti din Patriarhia Georgiei, unde, în ultimii ani, au fost restaurate biserici şi mănăstiri şi construite noi lăcaşuri de cult, în pofida perioadei dificile prin care a trecut în ultima perioadă poporul georgian.

Patriarhul României a subliniat necesitatea intensificării cooperării dintre cele două Biserici Ortodoxe surori, prin derularea unor programe comune spirituale, misionare şi culturale, conferinţe teologice şi pelerinaje în cele două ţări, mai ales că în eparhia de Tsagheri şi Lentekhi arhipăstorită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Ştefan se păstrează moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai propus oaspetelui georgian prezentarea la posturile de radio şi televiziune TRINITAS şi publicaţiile Lumina ale Patriarhiei Române de ştiri şi alte materiale documentare din actualitatea bisericească georgiană, cu scopul informării şi familiarizării credincioşilor din România cu viaţa şi activitatea Bisericii Ortodoxe a Georgiei.

sursa:

1. http://www.ziarullumina.ro/articole;1648;0;58550;0;IPS-Stefan-al-Arhiepiscopiei-de-Lentekhi-si-Tsageri-%28Georgia%29-in-pelerinaj-in-Moldova-si-Bucovina.html

2. http://www.ziarullumina.ro/articole;1648;1;58659;0;Biserica-din-Dumbrava-a-imbracat-haina-noua-a-resfintirii.html

3. http://www.ziarullumina.ro/articole;1648;1;58720;0;Binecuvantare-arhiereasca-in-parohia-Giurgesti.html

4. http://www.ziarullumina.ro/articole;1648;1;58719;0;Altarul-bisericii-parohiei-Rusi-sfintit-de-IPS-Teofan-si-IPS-Stefan.html

5. http://www.doxologia.ro/video/conferinte/inaltpreasfintitul-stefan-kalaijashvili-arhiepiscop-de-lentekhi-tsageri-georgia

6. http://www.doxologia.ro/actualitate/patriarhia-romana/arhiepiscop-georgian-vizita-la-patriarhia-romana

Anunțuri

Interviu cu IPS Kallistos Ware despre aspectele lucrării misionare a Bisericii Ortodoxe

11 Iulie, 2011 § Lasă un comentariu

În 1960, Editura Penguin Books a cerut tânărului Timothy Ware (26 ani) să scrie o carte despre credinţa creştin-ortodoxă, recent îmbrăţişată de el. Prima sa reacţie a fost să spună nu, nu era orthodox decât de doi ani. Dar un prieten l-a determinat să o scrie.

Acum, după 50 de ani, cartea “Biserica Ortodoxă” rămâne ghidul perfect pentru cei ce vor să cunoască importanţa şi adevărul Ortodoxiei. De la prima sa carte, Ware a devenit monah şi a primit numele de Kallistos, apoi lector la Universitatea Oxford şi apoi Mitropolit de Diokleia pentru ortodocşii creştini din Marea Britanie.

Înalt Preasfinţitul Kallistos a conferenţiat săptămânatrecuta la Universitatea North Park şi la Colegiul Wheaton din Statele Unite despre cum ar putea evangheliştii să înveţe din Ortodoxie şi ce ar putea învăţa ortodocşii de la evanghelişti.

Redactorul-şef al publicaţiei “Christianity Today”, David Neff, l-a intervievat în timpul acestei vizite.

Câţiva prieteni care au primit Ortodoxia, vorbesc despre tradiţia ortodoxă ca fiind fixată de foarte devreme şi fără putinţă de schimbare. Eminenţa Voastră vorbiţi despre tradiţie într-un mod mai dinamic.

Ai zis bine că eu gândesc tradiţia ca pe ceva dinamic. Vă amintesc de definiţia pe care a dat-o tradiţiei marele teolog ortodox rus, Vladimir Lossky: „Tradiţia este viaţa Duhului Sfânt în Biserică”. În mod clar, tradiţia este viaţă; nu e o formulă fixă. Cu atât mai puţin este o scriere în volume îmbrăcate în piele. Tradiţia este viaţă, şi e viaţa lui Hristos prezent în Biserică prin Duhul Sfânt. Nu este o doctrină fixă, ci înţelegerea de sine continuă şi critica de sine a comunităţii creştine.

Ce ţine această înţelegere de sine de a nu rătăci?

Sfintele Scripturi aşa cum a fost înţelese în Biserică şi de către Biserică prin secole. Cu această înţelegere a Sfintei Scripturi, noi vom apela în mod particular la părinţi şi la sfinţi. Tradiţia nu este a doua sursă pe lângă Scriptură; în mod clar, normativ pentru noi, ortodocşii, este Scriptura aşa cum a fost ea interpretată de cele şapte sinoade ecumenice. Dar tradiţia trăieşte. Era părinţilor nu s-a oprit în secolul al V-lea sau în secolul al VII-lea. Noi putem avea sfinţi părinţi acum, în secolul al XXI-lea, la fel ca părinţii vechi.

Implozia comunismului a lăsat un vacuum spiritual şi colegii noştri protestanţi evanghelişti s-au grăbit să intre în Rusia. Au fost tensiuni pentru că aceştia au încercat să arate oamenilor o altă înţelegere a Bibliei şi să facă mai personală credinţa lor. De ce este atât de dificil pentru ortodocşi şi evanghelişti să lucreze împreună în ţările post-comuniste?

Ortodoxia a simţit şi simte un adânc resentiment pentru că evangheliştii s-au mutat în teritoriul lor. Ei au simţit că noi am suferit persecuţii în Rusia pentru 70 de ani, uneori foarte grele, şi ne-am luptat să păstrăm credinţa, trecând prim imense greutăţi. Acum, că persecuţia s-a oprit, oameni din Occident, care nu au suferit la fel s-au mutat aici şi ei ne fură oamenii. Noi simţim ca şi cum fraţii noştri creştini ne înjunghie pe la spate. O pun într-o exprimare extremă, dar acesta este sentimentul. Legat de aceasta, este şi înţelegerea în Rusia şi în alte ţări ortodoxe a ceea ce este numit teritoriul canonic. Ortodoxia este Biserica locului. De aceea, ei simt că dacă alţi creştini vin aici, ei ne fură oile. Ştiu că evangheliştii privesc acest lucru în mod diferit. Ei spun: „Aici există o ţară cu un număr enorm de oameni care sunt total fără biserică, care de 70 de ani nu au avut nicio şansă de a trăi împreună cu Iisus Hristos şi trebuie să-i ajutăm”. Dar nu în acest fel privesc ortodocşii acest lucru. Ei doresc cooperarea, dar resping tot ce ar implica furtul de credincioşi.

traducere: Pr. Ioan Valentin Istrati

sursa: christianitytoday.com via Portalul  Doxologia si Ziarul Lumina

Mitropolitul marturisitor Sebastian Rusan

4 Iulie, 2011 § Lasă un comentariu

Era un slujitor format la şcoala teologică a lui Andrei Şaguna, era preotul permanent alături de poporul său şi cel care, oriunde păstorea, ridica un altar spre slava lui Dumnezeu. Ajuns mitropolit al Moldovei, în 1950, Sebastian Rusan, ca şi alţi ierarhi ortodocşi români, nădăjduia în schimbarea regimului politic cu ajutorul anglo-americanilor. Nu de puţine ori, în discursul său, mitropolitul îşi manifesta speranţa în venirea americanilor, iar informatorii Securităţii consemnau de fiecare dată: „Cu riscul de a nu mai fi mitropolit, doresc schimbarea regimului; am gineri buni care azi pătimesc, dar care mâine vor avea o situaţie bună”. În decembrie 1953, spunea: „Anul acesta vine sfârşitul comuniştilor de pe tot pământul, pentru că ei sunt duşmani ai Bisericii; nu vor reuşi să nimicească Biserica; timpul le-a sosit şi se vor duce în iad cu toţi”. La fel se exprima mitropolitul într-o adunare a preoţilor din Iaşi, din aprilie 1954: „Voi, care întotdeauna aţi dus munca de lămurire pentru pacea internă dinlăuntrul ţării, lămuriţi poporul şi îndemnaţi-i la muncă şi linişte, căci în Scriptură spune: Numai cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”. Faţă de astfel de afirmaţii, informatorii Securităţii consemnau cu exces de zel cum se crea o atmosferă potrivnică autorităţilor comuniste, iar încrederea în oamenii Bisericii creştea tot mai mult. Cu toate avertizările venite din partea autorităţilor comuniste, mitropolitul nu şi-a schimbat atitudinea. În consecinţă, la 15 septembrie 1956, mitropolitul Sebastian trecea la cele veşnice, efect al otrăvirii provocate de instrumentele regimului comunist.

sursa: Ziarul Lumina

Sf. Nicolae Velimirovici – Despre grijile vieții

4 Iulie, 2011 § Lasă un comentariu

Duminica a III-a după Rusalii

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Evanghelia după Matei 6, 22 – 33

De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îm­brăcămintea ?

De aceea zic vouă…” De ce ? Pentru că bogăţia e atât de vătămă­toare sufletului. Pentru că slujirea mamonei vă opreşte de la sluji­rea lui Dumnezeu. Pentru că voiesc să fiţi stăpâni peste întreaga lume şi peste toate câte le-a pus Dumnezeu în stăpânirea omului la Facere, iar nu slugi ai slugilor voastre şi robi ai robilor voştri. Să nu vă macine aşadar grija pentru hrană, pentru băutură şi îmbrăcă­minte. Mai greu e să faci un trup decât să-l hrăneşti şi să-l îmbraci. Iar Dumnezeu, care a făcut, ce-i mai greu, va face şi ce-i mai uşor? Ochiul Lui ne veghează neîncetat, mâinile Lui pline se întind ne­contenit spre noi.

Oare nu vedem, oriunde ne-am îndrepta ochii, cum Ziditorul hrăneşte, adapă şi îmbracă toate făpturile Sale? Hrăneşte furnicile în pulbere; hrăneşte fiarele în munţi; hrăneşte peştii în mare. Când vine vremea rece, trimite rândunelele şi cocorii în ţări calde, şi le hrăneşte acolo cât e iarna de lungă, iar ursului îi găseşte vizuină unde să hiberneze. El adapă arborii şi ierburile, colinele şi pajiştile, verdeaţa şi florile. E vreo făptură pe faţa pământului pe care s-o fi făcut Dumnezeu şi apoi să o fi părăsit golaşă? Cine altul îmbracă pe leu şi pe tigru, pe lup şi pe vulpe? Cine-i coase haină păunului şi corbului, şi cine clădeşte ţestoasei carapace şi peştelui solzi, dacă nu El? Cine dă oilor lână şi păr caprelor, ţepi porcului, piele boului și coamă calului, dacă nu El? Cine brodează aripile fluturelui şi talia viespei şi cine face pavăză gâzelor în iarbă şi frunziş? Cine îi dă pomului coaja şi cine împodobeşte lujerul porumbului? Cine toarce şi ţese pentru florile câmpului asemenea straie cum n-au purtat vreodată nici regii pământului? Domnul, Domnul cel viu, Domnul care le-a zidit. Dar oare El se va uita nu mai la om ca la un fiu vitreg între toate făpturile Sale? Cel care hrăneşte fiarele în munţi şi iarba de pe câmp şi gâzele din iarbă, o să lase flămând şi însetat şi gol tocmai pe om, pe cununa zidirii Sale ?  

 Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe. Cine atunci le hrăneşte? Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Nu spune: „Tatăl lor”, ci „Tatăl vostru”. Dumnezeu le este lor Ziditor, iar vouă vă este mai mult: vă este Tată. Voi sunteţi cu mult mai mult decât acelea. Prin aceste cuvinte Hristos arată neasemănata vrednicie a omului faţă de celelalte zidiri. Nu suntem noi mai mult decât păsările cerului ? Şi dacă suntem, preaînţeleptul Dumnezeu o să aibă grijă de ele şi o să uite ce are mai scump pe lume: de fiii Săi? La urma urmelor, toată preocuparea noastră după mâncare şi băutură nu ar avea nici un rost dacă, în lucrul care ne hrăneşte, nu ar pune Dumnezeu puterea Lui dătătoare de viaţă. Nu pâinea ne hrăneşte, ci puterea lui Dumnezeu din pâine; nu apa ne stinge setea, ci puterea lui Dumnezeu din apă. Noi nu putem să facem pentru noi nimic. Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot ? Şi cine poate să adauge măcar o sin­gură zi vieţii şale pe pământ? Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu şi numărul zilelor mele (Psalm 38, 5) spune regele David. Oare cei care mănâncă şi beau mult nu mor la fel ca şi cei care mănâncă şi beau puţin? Nu cumva mâncăii nu mor mai repede decât postitorii? Cei care mănâncă şi beau zdravăn cresc măcar cu o câtime deasu­pra celorlalţi oameni? Iar dacă, îngrijindu-te atâta de mâncare şi băutură nu poţi adăuga nici un cot staturii tale şi nici o zi zilelor tale, de ce nu laşi deoparte toată grija de prisos faţă de trup, ca să poţi vedea de sufletul tău, cel cu care vei veni, după despărţirea de trup, înaintea lui Dumnezeu?

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Domnul a folosit întâi pilda păsărilor ca să se ruşineze cei ce se îngrijorează peste măsură de hrana lor. Acum arată o parte şi mai măruntă a zi­dirii Sale: florile câmpului, ca să se ruşineze cei ce se îngrijorează peste măsură de îmbrăcămintea lor. De ce oare a arătat Domnul crinii şi nu vreo altă floare împodobită de Dumnezeu tot atât de frumos? Mai întâi pentru că albul desăvârşit al crinului înseamnă neprihănirea. Apostolul Ioan L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu în cer ca pe un Miel şi mulţime multă… îmbrăcată în veşminte albe (Apocalipsa 7, 9). Apoi, pentru că Domnul a vrut să asemene frumuse­ţea acestei flori cu regele Solomon, despre care se spune că prefera hainele albe. Domnul mai aseamănă crinii cu regele Solomon de­oarece Solomon a fost cel mai bogat şi cel mai slăvit rege al vremu­rilor vechi. Şi iată că nici acest Solomon, atât de slăvit şi de înţelept, cu toată strădania lui de a se îmbrăca strălucit, n-a izbutit să se înveşmânte vreodată mai frumos decât înveşmânta Dumnezeu o iar­bă de pe câmp. Nici un om aşadar nu poate face cu grijile sale ce face Dumnezeu cu puterea Sa. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Cu toată splendoarea sa, crinul nu-i decât iarbă de rând, care astăzi înfloreşte şi mâine e scrum. O, voi puţin credincioşilor, Dumnezeu care înveşmânta cu atâta grijă iarba câmpului cea fără mişcare, fără minte, fără grai, o să vă lase pe voi dezbrăcaţi ? O, voi puţin credincioşilor, luaţi sea­mă: cu cât mai mult vă îngrijiţi de voi înşivă, cu atât mai puţin se va îngriji Dumnezeu de voi!

Domnul ne porunceşte încă odată să nu ne îngrijorăm pentru ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca. Repetă porunca spre a ne rupe de grijile de prisos care ne astupă vederea duhovnicească, ne orbesc mintea şi ne lasă pe întuneric în această lume, în ghearele unui stăpân rău, mamona, îndepărtaţi şi înstrăi­naţi de Dumnezeu.

Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi (Timotei 6, 8). Adică: Dacă avem ce ne trebuie – şi Dumnezeu are grijă să avem – să nu umblăm după mai mult de-atât. îngrijindu-ne de lucruri de prisos, ca şi de ziua de mâine, intrăm până la urmă în slujba celui rău. Însuşi Domnul ne învaţă să cerem de la Dumnezeu pâinea noastră cea de toate zilele, prin care se înţelege şi pâinea duhovnicească prin care are omul viaţă. Nu ne învaţă să cerem de la Dumnezeu lux şi desfătări, că după toate acestea se străduiesc păgânii, cei care nu cunosc adevărul lui Dumnezeu şi puterea şi iubirea Lui, şi preţul sufletului nemuritor şi frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu şi dreptatea Lui și caută mai mult decât le trebuie. Dum­nezeu le dă ce vor şi nu le mai datorează nimic, nici în veacul de acum nici în cel viitor. Îşi iau partea lor întreagă aici pe pământ, întocmai ca păsările cerului şi ca iarba câmpului.

Toată slava păsări­lor din văzduh e cuprinsă întreagă în viaţa lor pământească, la fel şi frumuseţea florilor e o frumuseţe trecătoare, o frumuseţe înlăuntrul timpului. Dar pentru fiii Săi a pregătit Dumnezeu, încă de la întemeierea lumii, împărăţia cerească şi o slavă negrăită în această împărăţie. Slava omului aşadar, nu stă în mâncare şi în băutură şi în straie. Dacă ar sta în acestea, omul ar fi de o mie de ori mai bine hrănit şi îmbrăcat în viaţa aceasta decât orice altă creatură de pe pământ, din aer sau din apă. Vedeţi însă că nici marele Solomon, cu toată slava lui, nu era îmbrăcat cu atâta strălucire cât mă­car crinii de pe câmp! Iată de ce trebuie oamenii să-şi caute slava lor nu în haine care-ţi iau ochii, ci în ceva cu mult mai mare şi ne­pieritor, să-şi întoarcă ochii şi inima de la strălucirea trecătoare a lumii acesteia şi să caute slava pe care le-a pregătit-o şi le-a făgă­duit-o Dumnezeu.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu căutaţi zdrenţe la Cel care poate să vă dea odăjdii. Nu cerşiţi firimituri de sub masa Celui care vrea să vă aşeze la ea cu cinste. El e împăratul şi voi sunteţi fiii Lui. Căutaţi cele cuvenite fiilor împărăteşti: cele ce le-aţi avut odată şi le-aţi pierdut prin păcat. Căutaţi bogăţiile pe care nu le roade molia, nici rugina, nici nu le fură hoţii. Iar dacă vă veţi face vrednici să primiţi ce este mare, veţi primi fără îndoială şi ce este mic. Căutaţi îm­părăţia lui Dumnezeu, în care Dumnezeu însuşi domneşte pe tronul slavei Sale (cf. Ps. 102,19); Împărăţia bucuriei şi a dreptăţii, în care drepţii vor străluci ca soarele (Matei 13,43) şi în care nu e nici întristare, nici durere, nici suspin, nici moarte. Nu fiţi ca fiul risipitor care, plecând de la tatăl său, dorea să mănânce din mâncarea porcilor, ci căutaţi a vă întoarce din ţara cea îndepărtată în casa Tatălui vostru ceresc, pentru că împărăţia lui Dumnezeu nu este mân­care şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14,17). Nu fiţi ca Esau, care şi-a vândut dreptul său de întâi-născut pentru un blid de linte. O să daţi cereasca împărăţie şi toată ferici­rea dintr-însa pe lingura de zeamă cu care vă cumpără lumea ? Ferească-ne Dumnezeu, cu mila Lui, de asemenea înjosire! Păzească-ne Dumnezeu ochii minţii, ca să nu se întunece şi să se piardă cu răutatea mamonei, cu amăgirea pământului cea înşelătoare. Dăruiască-ne nouă înţelegere, ca să fim asemeni unor fii regeşti care, pierzând odată împărăţia, nu mai caută nimic altceva decât s-o câştige din nou.

Într-o biserică din Siria ctitorită de împăratul Iustinian se află o inscripţie pe care însuşi acesta a poruncit să fie aşezată acolo şi care dăinuie până astăzi: împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacu­rilor (Ps. 144, 13). Să ne ajute şi nouă Dumnezeu să ne însuşim aceste cuvinte, dovada că-L dorim pe Hristos în inimile noastre. Toate celelalte sunt neînsemnate, sunt de mâna a doua. Orice altă împărăţie de pe pământ va coborî în mormânt cu viermii. Şi pe când lumea şi împărăţiile nu vor mai fi, drepţii vor cânta cu îngerii în ceruri: „împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, este îm­părăţie veşnică, şi stăpânirea Ta din neam în neam!”. A celui prea minunat învăţător sub soare fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Harul preotului – pilda din viata Sf. Sever (+530) – 27 iunie

28 Iunie, 2011 § 1 comentariu

 

In partile cetatii Tuderia, intre doi munti si o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserica a Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria. La acea biserica era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viata lui cea placuta lui Dumnezeu. Iar un barbat, vietuitor din cei de acolo, imbolnavindu-se si de moarte apropiindu-se, a trimis, degraba la preotul acela, rugandu-l sa vina la el, ca, prin marturisire si prin pocainta, sa-si curete pacatele facute si sa ia dezlegare, mai inainte de iesirea lui din trup. Si, s-a intamplat ca preotul acela era in via lui, indeletnicindu-se cu strangerea strugurilor. Si a zis celor ce venisera la el: „Mergeti voi inainte, iar eu va voi ajunge pe voi”. Si, vazand ca nu ramasesera multi struguri, preotul a gandit sa zaboveasca putin si sa-i culeaga si pe aceia si, sfarsind lucrul sau, sa porneasca si sa se duca la cel bolnav. Si asa a si facut, dar, pe cand mergea el, l-au intampinat pe cale, cei ce au fost la cel bolnav si i-au zis: „Pentru ce, parinte, ai zabovit ? De acum, nu te mai osteni, ca, iata, a murit omul acela”. Acestea auzindu-le, preotul s-a cutremurat si a inceput a plange, numindu-se, cu mare glas, pe sine, ucigas al aceluia. Deci, plangand, a ajuns la casa unde zacea trupul mortului si, aruncandu-se inaintea patului, la pamant, cu lacrimi se tanguia mult si se lovea cu capul de pamant, zicandu-si ucigas, adica pricinuitor al mortii aceluia.

 Asa tanguindu-se el, deodata mortul a inviat. Si aceasta vazand-o cei ce stateau de fata s-au inspaimantat foarte tare de acea minune, si s-au bucurat de invierea lui. Si, de bucurie, au plans si-l intrebau pe el: „Unde ai fost? Si cum te-ai intors, cu sufletul, in trup ?” Iar acela, raspunzandu-le le-a zis: „Niste arapi infricosatori si foarte mandri, din gura si din narile carora iesea foc, m-au luat pe mine si m-au dus in niste locuri intunecoase, pline de frica si de cutremur. Si, iata, deodata, s-a aratat un tanar prealuminos, cu alti purtatori de lumina, venind intru intampinarea noastra si au zis, cu hotarare, catre cei ce ma duceau pe mine: „Intoarceti-l pe acesta, ca Sever, preotul, plange pentru el, iar pentru lacrimile lui, Domnul i l-a daruit lui pe acesta”. Atunci, Sever, preotul, sculandu-se de la pamant, cu negraita bucurie a dat multumire lui Dumnezeu. Apoi, pe omul acela a inviat invatandu-l pentru pocainta si marturisirea lui ascultandu-i si dezlegandu-i pacatele, l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, cu Trupul si Sangele lui Hristos. Si a fost omul acela sapte zile in viata aceasta, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu, iar intr-a opta zi, veselindu-se, s-a mutat din aceasta viata.

 Iar noi putem sa intelegem, ca multa dragoste avea Domnul pentru Sever preotul: ca n-a vrut sa-l mahneasca pe el, ci, degraba, i-a ascultat rugaciunea lui si voia lui a facut-o. De aici, sa cunoastem ca Sever preotul mult iubea pe Dumnezeu si, intru toata viata lui, L-a slujit din inima. Si, placand Domnului, s-a savarsit si s-a dus la Dansul si sta, inaintea Scaunului dumnezeiestii slave, in cetele Sfintilor celor ce slavesc pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe Unul in Treime, Dumnezeu. Caruia, si de la noi, sa-I fie slava in veci. Amin

Trei ştiri despre noi traduceri ale Sfintei Scripturi sau ale Sfintei Liturghii

23 Iunie, 2011 § Lasă un comentariu

1. Biserica rusă prezintă un proiect de reformă a limbii liturgice

Biserica Ortodoxă Rusă se pregăteşte pentru o reformă a limbii sale liturgice, si un proiect de document privind rolul slavonei în viaţa bisericeasca  moderna  a circulat în  eparhii fiind totodata  disponibil pentru discuţii pe internet.

“Slavona este un mijloc foarte important pentru a menţine unitatea şi tradiţiile  în interiorul Bisericii, dar, pe de altă parte, textele liturgice în slavonă  pot fi simplificate,” a declarat  un oficial important al  Bisericii Ortodoxe Ruse, , Arhimandritul Kirill.

“Se propune ca mai multe cuvinte complicate din slavona sa fie  înlocuite cu unele mai simple din aceeaşi limbă,  a spus el.

“Tendinţa generală este aceea de a face in asa fel incat  mesajul  Bisericii  in  societatea  moderna  sa fie  mai transparent  şi mai uşor de înţeles. Acesta este sensul procesului  de adaptare a  limbii slavone,” a spus Kirill, care este un director adjunct al Comitetului pentru Educaţie al Bisericii.

Modificăriile au in vedere spre exemplu cuvantul  ”zhivot,” care se traduce in  slavona prin “viaţă”, dar înseamnă “stomac” în rusă modernă, si de aceea va fi înlocuit cu cuvantul rusesc  “Zhizn”. De asemenea vor fi inlocuite si unele cuvinte greceşti cu echivalentele lor din limba rusa .

Limba slavona vorbita in timpul serviciului religios este provenita  din slavona veche  din timpul  Sfinţilor .Chiril şi Metodiu în secolul al 9-lea.Pronunţia limbii  şi ortografia au fost adaptate, iar unele cuvinte au fost înlocuite cu altele noi.

Biserica Ortodoxă Rusă este cea mai mare dintre bisericile ortodoxe din  Est, la randul sau Ortodoxia fiind  cea mai mare biserică creştină,  după Biserica Romano-Catolică.

sursa: RIA Novosti via cersipamantromanesc.wordpress.com

2. Patriarhia Georgiei a tradus cele patru Evanghelii în limba georgiană contemporană

Patriarhia Georgiei a realizat traducerea celor patru Evanghelii în limba georgiană contemporană.

Traducerea a fost făcută de Biserica Ortodoxă a Georgiei cu binecuvântarea Patriarhului Georgiei, k. Ilias al II – lea, la care au lucrat patru persoane mai mult de 15 ani.

Semnalăm că sursele principale au fost textele greceşti vechi, dar şi vechea traducere georgiană.

În sfârşit, se aşteaptă ca cele patru Evanghelii care au fost prezentate zilele acestea de către Patriarhie să fie puse în circulaţie în Georgia, în curând, în mii de exemplare.

traducere: http://acvila30.wordpress.coromfea.gr

sursa: acvila30.wordpress.com

3. Cea de-a patra traducere integrală a Bibliei în limba ucraineană

Pr. Dr. Rafail Turkoniak, traducătorul Bibliei în limba ucraineană foto: The Day

Pr. Dr. Rafail Turkoniak, traducătorul Bibliei în limba ucraineană foto: The Day

În ziua de 21 iunie 2011, Casa Bibliei din Kiev a oferit publicului cea de-a patra ediţie completă a traducerii Bibliei în limba ucraineană. Evenimentul s-a desfăşurat cu ocazia aniversării a 20 de ani de la fondarea Asociaţiei Biblice Ucrainene (UBT), un organism inter-confesional (care există în alte 149 de ţări ale lumii).

În Ucraina, Biserica Ortodoxă, cea Catolică şi cele mai importante culte protestante sunt membri ai Asociaţiei Biblice Ucrainene.

“Deschiderea Casei Ucrainene pentru Biblie va fi un bun pentru toţi” a spus Mitropolitul Mitrofan, Arhiepiscop de Bila Tserkva şi Bohuslav, din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene aparţinând de Patriarhia Moscovei. “Oricine poate veni la aceste evenimente. Scopul nostru este de a atrage atenţia asupra Scripturii Sfinte, de a încuraja oamenii să impementeze în fiecare zi valorile pe care aceasta le propune, ajutând la creşterea spirituală a societăţii noastre”.

Directorul UBT, Hryhorii Komendant spune că această traducere este puctul culminant al istoriei de 20 de ani a asociaţiei pe care o conduce. Lucrarea traducerii a durat aproape 20 de ani. Traducerea a fost realizată de un renumit cercetător în teologie, Pr. Dr. Rafail Turkoniak. Lucrarea este – spun cercetătorii – o majoră realizare în istoria limbii ucrainiene şi o capodoperă de eufonie, corectitudine a traducerii, poetică a frazei şi autenticitate a sensului originar.

Preotul Rafail Turkoniak a admis că traducerile anterioare erau după canonul iudaic sau romano-catolic. Traducerea actuală este după Canonul Scripturii Slavone. Deşi reprezentanţii statului ucrainean nu au contribuit financiar la această traducere, au fost totuşi invitaţi la evenimente.

Ortodoxia slavonă, cuprinzând Rusia, Ucraina şi ţările cu limbi slave, folosesc pentru cultul divin limba slavonă, care este astăzi neinteligibilă pentru credincioşi. Iată de ce era necesară o traducere completă şi autorizată a Bibliei, pentru ca lumea să cunoască adevărul revelat de Dumnezeu şi poruncile Lui.

traducere şi adaptare: Pr. Ioan Valentin Istrati

sursa: http://www.day.kiev.ua via Portalul Doxologia

Mamaliga te asteapta (film documentar)

22 Iunie, 2011 § 1 comentariu

Un student la teologie, provenit dintr-o familie cu 10 copii se retrage dupa primul semestru pentru ca nu avea bani ca sa se intretina la facultate…se intoarce acasa, la mamaliga cea de toate zilele…

sursa: danielalungu.wordpress.com