Întruparea Cuvântului în omiliile Sfinţilor Părinţi

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Naşterea lui Hristos este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac, a unirii desăvârşite a divinului cu umanul. Întruparea Cuvântului reprezintă pogorârea Lui.

Dumnezeu-Cuvântul la creatura căzută în păcat, pentru facerea din nou a omului zidit după chipul lui Dumnezeu. Totodată, Naşterea lui Hristos din Fecioară rămâne darul cunoştinţei celei mai presus de fire făcut omului, fiindcă niciodată în istorie Dumnezeu nu a stat atât de aproape de oameni, vieţuind printre ei, mâncând, bând împreună cu ei, luând asupra Sa firea omenească cu tot noianul de păcate săvârşite de omenire. Sfinţii Părinţi, în cuvântările lor la praznicul Naşterii Domnului, dezvoltă magistral ideile de mai sus, aflăm dintr-un articol publicat în Ziarul Lumina. « Read the rest of this entry »

Mesajul de Craciun al PS Lucian al Caransebeşului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Crăciunul în temniţe

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Din mulţimea de oameni care au trecut prin infernul închisorilor comuniste, puţini au avut ocazia şi puterea să mărturisească pentru cei de azi tragediile de care au avut parte. Cu atât mai mult mărturiile acestora sunt preţioase, cu cât nici un dosar al Securităţii nu consemnează durerea, dar şi măreţia suferinţelor din temniţă.

Citind aceste mărturii, observăm, dincolo de diversitatea lor inerentă, două elemente care-i preocupă pe toţi cei care au cunoscut experienţe carcerale: controlul asupra timpului şi căutarea unei căi de a ieşi din cotidianul sordid şi oribil al închisorii. « Read the rest of this entry »

Pastoralele speranţei. Crăciunul anului 1940

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Anul 1940 a fost unul de grele încercări pentru România. Mai întâi, pierderile teritoriale masive: iunie – Basarabia şi Bucovina de Nord; august – Ardealul de Nord-Vest, septembrie – Cadrilaterul. Fraţii au fost rupţi de fraţi, mulţi au luat calea pribegiei, iar organizarea statului a fost dată peste cap.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe 10 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, cu efecte devastatoare. Conform statisticilor oficiale, dincolo de imensele pierderi materiale, au existat 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi. România şi lumea întreagă, cuprinsă de război, părea că se prăbuşeşte. Şi atunci, ca şi cu alte prilejuri din istoria românească, Biserica s-a dovedit un centru de coagulare şi ordonare a energiilor naţionale risipite. Pastoralele date cu ocazia Crăciunului din anul 1940 de către ierarhii din acea vreme ai Bisericii Ortodoxe au constituit prilejuri foarte potrivite pentru elaborarea unui discurs bine articulat, adresat credincioşilor care simţeau că Dumnezeu i-a pedepsit şi i-a părăsit. « Read the rest of this entry »

Pastorală la Naşterea Domnului a P.S. Nicodim al Severinului şi Strehaiei

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Pastorala de Craciun a IPS Gherasim al Ramnicului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Scrisoare Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului la anul mântuirii 2009 a PS Siluan

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

„Cu noi este Dumnezeu”

† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

Preacuvioșilor și Preacucernicilor Clerici,

Preacuviosului Cin Monahal

și poporului celui binecredincios

din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,

Har vouă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhierești și părintești binecuvântări

Preacuvioase Părinte,

Preacucernice Părinte,

Iubiți Credincioși,

Praznicul Nașterii după trup a Fiului lui Dumnezeu Celui din veci născut din Tatăl Cel împreună-veșnic cu El, înseamnă pentru noi creștinii pogorârea la noi a Celui Preaînalt, înseamnă că: „Dumnezeu este cu noi”.

Această dumnezeiască descoperire are o greutate și mai mare pentru cei care trăim pe meleaguri străine și care, uneori, poate ne simțim singuri și fără de ocrotire. Nașterea Domnului aduce cu ea, odată cu „bucuria mare” a venirii Mântuitorului, prisos de mângâiere tuturor celor necăjiți și înstrăinați și „pace și bunăvoire” celor care „așteaptă” și se pregătesc pentru a întâmpina arătarea în trup a lui Dumnezeu.

Astfel, prorocul Isaia, vestind cele despre Mesia, Unsul lui Dumnezeu, grăia: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului” (Is. 42, 7; 61,2) – verset pe care îl va citi și tâlcui Domnul la prima predică în sinagoga din Capernaum (cf. Lc. 4, 18-19). Iar  la nașterea Domnului, arătându-se păstorilor pentru a le vesti „bucurie mare” (cf. Lc. 2, 10), îngerii cântau în cor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14) « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Craciun at Cidade de Deus.