Tânărul care i-a cerut preşedintelui Băsescu să fie eutanasiat a murit sâmbătă seara

30 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Sâmbătă seara, în jurul orei 18.00, Eugen a murit, în urma unui stop cardiorespirator. IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a declarat că se va ocupa de funeralii.

Dumnezeu sa-l odihnească în pace!

Tânărul care a cerut eutanasierea s-a răzgândit

27 Noiembrie, 2008 § 1 comentariu

În conferinţa de presă susţinută ieri la Constanţa de Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfinţitul Teodosie, a adus la cunoştinţa jurnaliştilor prezenţi că l-a vizitat pe Anghel Constantin, tânărul care s-a adresat preşedintelui României pentru a fi eutanasiat. IPS Teodosie crede că tânărul bolnav a vrut să atragă prin acest gest atenţia medicilor şi că i-a promis tânărului Anghel Constantin că va face tot ce-i stă în putinţă pentru a fi transferat şi tratat fie la Spitalul Fundeni, din Capitală, fie într-o clinică specializată din străinătate.

„Am fost ieri la Spitalul Judeţean pentru a sta de vorbă cu acest tânăr. Am vorbit cu el aproximativ o oră. După o oră, mi-a tălmăcit că suferinţa lui este apăsătoare şi că gestul său a fost făcut cu scopul ca cineva să se apropie mai mult de el. Deşi nu este un tânăr foarte religios, i-am explicat rostul suferinţei şi s-a mai alinat, a părut că înţelege cele spuse. Va primi slujba Sfântului Maslu şi am cerut documentaţia medicală ca să intervenim de urgenţă la clinici din străinătate. Astăzi ne vom edifica ce posibilităţi avem aici ca să putem să-l ajutăm pe acest tânăr; care a început să aibă nădejde, să nu se mai simtă singur. Nu am ştiut până acum de suferinţa lui, pentru că el nu s-a exteriorizat faţă de preotul nostru din spital, dar, iată, a făcut o cerere prin care a atras atenţia întregii ţări”, a povestit Arhiepiscopul Tomisului întâlnirea cu tânărul care a uimit întreaga ţară cu neobişnuita sa cerere adresată preşedintelui ţării. „Tânărul a fost foarte mulţumit de vizită şi ţinem legătura cu el. Aş putea să spun că l-am înfiat, pentru ca să simtă şi el o căldură sufletească, să aibă nădejde. Acum are dorinţă de viaţă şi este bucuros că este fiul nostru duhovnicesc”, a mai spus IPS Teodosie.

sursa: Ziarul Lumina

Începe şi la noi?

24 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Premiera tragica in Romania: un tanar de numai 29 de ani, crescut la orfelinat, solicita presedintelui Basescu sa ii aprobe eutanasierea * Internat la spitalul din Constanta si fiind in imposibilitate de a se mai deplasa, Eugen cere acum autoritatilor statului dreptul sa moara

„Va cer imperios sa acceptati eutanasierea mea. Sufar de prea mult timp si am depus nenumarate eforturi eu si prietenii mei pentru a fi ajutat”. Cu aceste cuvinte, un tanar de numai 29 de ani isi incheie scrisoarea catre presedintele Romaniei, prin care cere aprobare oficiala de la presedintele Romaniei pentru a fi eutanasiat. Presedintia ne-a confirmat inregistrarea dramaticei „petitii” si faptul ca un raspuns se afla in analiza.

Probabil ca, in tara noastra, este prima cerere de acest fel formulata catre seful statului. Nu vorbim aici despre un psihopat, sau despre vreo gluma sinistra. Autorul disperatului apel catre seful statului se numeste Eugen Constantin Anghel (foto) si primii 18 ani din viata i-a trait in Centrul de plasament „Ion Creanga” din Piatra Neamt.

Singur pe lume

„Trebuia sa creasca populatia si daca n-aveai bani sa-ti cresti copiii, ii dadeai la „ambasada”, asa-i ziceam noi la orfelinat. Eram mai multi copii, dar am mai tinut legatura numai cu un frate din Margineni, ii zice Viorel Rusu. O stiu si pe mama. Tata… a fost tata pana m-am nascut, pe urma, pa!”, imi spune Eugen, adaugand ca „nu e nicio ciuda pe ei”. Apoi, odata cu depasirea majoratului, a devenit cu-adevarat ceea ce era dintotdeauna – un orfan, obligat sa faca pasul intr-o lume care i-a repudiat pe acesti oameni odata si care in niciun caz nu-i primeste cu bucurie. Pentru ca nu sunt comozi. Eugen a simtit asta pe propria piele.

Cand au aparut primele semne de boala, la 23 de ani, venise deja in Constanta, unde fusese ajutat sa lucreze la Santierul Naval de catre alti orfani ca si el, care stiau cum merg lucru­rile in zona. Pentru el insa era prea tarziu. Nu o singura boala, ci aproape o duzina tabarasera deodata asupra trupului sau, astfel incat orice cale de scapare era blocata. Ficatul ii este distrus de o ciroza adunata de prin spitale, Eugen fiind pe lista celor care asteapta zadarnic un trans­plant. Operatie care oricum ar fi mult ingreunata, din cauza altor afectiuni la fel de grave: vari­ce esofagiene, hernie ombili­cala si inghinala si mai ales capacitatea de coagulare foarte scazuta a sangelui. De cateva zile se afla din nou internat in spital, la Constanta. Nu-si mai poate misca aproape deloc picioarele si are dureri cumplite: „Am avut iar o noapte alba, n-am putut sa dorm. Stau in pat, dar in niciun caz nu ma odihnesc. Cu scrisoarea, nu, nu e o gluma, nu pot sa glumesc cu viata mea. Am dat o fuga acasa, la baieti. Avem acolo un calculator si am reusit sa raman singur. Asa i-am scris prese­dintelui”. In urma cu doi ani, Eugen a adresat o petitie si la Guvern, care a retrimis cazul autoritatilor constantene. Dar si Ministerului Sanatatii. Fara raspuns.

E inca tanar, dar gandul ca niciodata nu va mai putea zambi l-a impins deseori in pragul sinuciderii. Prietenii l-au convins insa sa nu se lase infrant. Dincolo de universul sau, parca din ce in ce mai mic, vietuieste insa o lume straina, pentru care el nu exista. Sau exista cel mult ca nume de pensionar care primeste 350 de lei pe luna. Nici cele mai ieftine medicamente nu le poate cumpara cu acesti bani. Timpul trece oricum prea repede pentru el. „Aproape toti chirurgii mi-au vorbit frumos si pe urma mi-au dat cu flit. Am probleme cu sangele si ei nu se risca. Ca pot sa mor pe masa de operatie. Pai, ce sanse sa mai am, ca aici, in Romania trebuie sa traiesti numa’ cu sperante ca o sa-ti fie si tie bine”, spune Eugen. Se gandeste cu disperare la porunca pe care oamenii o vor fi respectat poate candva, demult: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”. Cu disperare, pentru ca o simte pierduta definitiv in uitare. Si pe sine odata cu ea. Acolo unde are domiciliul, la marginea Constantei, e de fapt un fel de colonie a orfanilor, pe un mal surpat; un adapost vechi, parasit, pentru muncitorii unei firme de prin Bucuresti. Baietii au curatat-o, au tras apa si curent electric si-acum traiesc impreuna vreo 12 suflete, intre care trei sunt familisti. Lucreaza cu ziua, mai prind si angajari temporare, pe bani putini, dar se ajuta permanent intre ei.

Doctorul Mircea Savu, director la Institutul Oncologic Fundeni, ne marturisea ca, nici ca medic, nici ca om, nu se poate gandi nicio clipa la faptul ca acea metoda de ucidere, numita mai degraba cinic eutanasie, adica „moarte frumoasa”, ar putea fi oficializata vreodata in Roma­nia. „E simplu sa spui: da, dom’le, omul asta sufera prea mult ca sa mai poata trai asa; dar cine si cu ce suflet poate sa curme viata cuiva, in numele civilizatiei? Suntem totusi si crestini…”, spune doctorul Savu. Ca oricare alt om, Eugen merita, trebuie si poate sa traiasca, fara sa taie firul destinului.

Controversele asupra „mortii demne” sunt foarte vechi; in prezent, exista pozitii oficiale ale statelor sau ale Bisericii, fara insa a merge convergent catre o solutie sau alta. Se vorbeste despre „sinuciderea pasiva (asistata)” si „sinuciderea activa”, cand medicul e cel care administreaza substanta ucigasa. Eutanasia a fost legiferata in Ohio, SUA, in 1906, iar mai tarziu practicata in Germania nazista, la ordinul lui Hitler.

„Kitul mortii”

In Europa ultimelor decenii, Olanda a fost prima tara care a legalizat aceasta practica, inregistrand 2565 de decese prin eutanasiere, in 1998. Exemplul a fost urmat de Belgia si de Luxemburg. Franta face distinctie intre eutanasia activa, considerata omor premeditat, si cea pasiva, care inseamna neacordarea asistentei medicale. In Suedia, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele de mentinere in viata a bolnavilor incurabili, doar in cazuri exceptionale. Marea Britanie reprezinta un caz aparte. Aici, legea interzice eutanasia, dar in anii 1993 si 1994 medicii au avut dreptul de a deconecta de la aparate bolnavii inca in viata. In SUA, doar statul Oregon mai permite aceasta metoda.

In Elvetia, se inregistreaza o situatie originala: eutanasia activa e interzisa, dar e autorizata cea pasiva, granita dintre ele fiind greu de stabilit. Asa-numitul insotitor face in prealabil o documentare riguroasa si in cele din urma hotaraste daca bolnavul poate sau nu sa recurga la gestul extrem. Pentru ca moartea reprezinta o afacere banoasa, a aparut si o asociatie care vinde „kitul mortii”, folosibil de catre cel ce doreste sa moara. Si care plateste intre 190 si 25.500 de euro, in functie de substanta otravitoare folosita. In 2007, asociatia respectiva a vandut peste 300 de asemenea kituri.

Cele mai discutabile cazuri sunt cele ale copiilor diagnosticati cu boli incurabile. Britanica Hannah Jones are 13 ani si sufera de o forma grava de leucemie, necesitand un transplant cardiac, pentru a supravietui. Ea refuza, iar parintii ii respecta optiunea, mai ales ca medicii au dat un pronostic eronat, in urma cu un an, desi autoritatile au incercat sa ii oblige sa accepte operatia. In Italia, alti parinti se lupta de 10 ani sa fie aprobata eutanasierea fiicei lor, Eluana Englaro, care se afla in coma din anul 1992, cand a fost victima unui accident de circulatie. O prima aprobare a instantei a fost ulterior contestata de procurori.

In tara noastra, situatia este neclara. Eutanasia nu e legalizata, dar se incearca „armonizarea legislatiei romanesti cu cea europeana”, spune prof. dr. Serban Marinescu, presedintele Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva. Ideea este ca bolnavii internati la Terapie intensiva (cu cancer, metastaze, stare de coma etc.), fara sanse de resuscitare, pentru a caror mentinere in viata se pot cheltui pana la 5000 de euro pe zi, sa nu mai fie tinuti in viata numai cu ajutorul aparatelor. Propunerea a iscat controverse dure, fiind considerata chiar o forma de eutanasie mascata.

Cazul lui Eugen Anghel a fost facut cunoscut oficialitatilor de catre prietenii acestuia, printr-un memoriu adresat Guvernului si Ministerului Sana­tatii, in 2006. Guvernul l-a redirectionat catre Prefectura Constanta „spre com­petenta solutionare”. Nu s-a pri­mit nicio reactie. De mai multe zile, asteptam, la randul nostru, raspunsul la o solicitare oficiala trimisa Ministerului Sanatatii. Presedintia ne-a declarat ca a inregistrat memoriul trimis de Eugen la 12 noiembrie si, in cateva zile, va formula un raspuns. Nimic mai mult.

Biserica respinge eutanasia Fie ca este activa sau pasiva, eutanasia ramane un act impotriva lui Dumnezeu, arata Biserica Ortodoxa Romana. Omul nu poate atenta nici la viata lui, nici la viata vreunui semen. Medicul este dator sa aline suferintele, dar nu are dreptul sa grabeasca intentionat procesul natural al mortii, prin eutanasie. Iubirea de aproapele nu consta in curmarea vietii cuiva din mila, pentru a-l scapa de dureri, ci a-l ajuta sa suporte durerea pana in clipa cand se va preda lui Dumnezeu.

In cazul bolilor incurabile, Biserica recomanda folosirea tuturor mijloacelor, in vederea usurarii durerii provocate de boala: in primul rand, a celor de natura spirituala, iar in al doilea rand, de natura medicala, prin administrarea tratamentelor normale, prin asigurarea igienei corespunzatoare si a tratamentelor paleative. Eutanasia nu poate avea justificare nici medicala, nici economica. Medicul care o practica si-a incalcat menirea si comite un pacat grav, pentru evitarea caruia este nevoie de o informare corecta cu privire la gravitatea lui si la sensul vietii – arata un punct de vedere oficial al Patriarhiei Romane.

Aproape toti chirurgii mi-au vorbit frumos si pe urma mi-au dat cu flit. Am probleme cu sangele si ei nu se risca. Ca pot sa mor pe masa de operatie.

Adrian-Nicolae POPESCU Foto: Ilie Cristescu

sursa: Ziua

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with eutanasie at Cidade de Deus.