De hramul Sfintei Parascheva Editura Doxologia lansează patru cărţi

În perioada 12-17 octombrie 2010, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei organizează mai multe lansări de carte după cum urmează:

1. 12 octombrie 2010, ora 12:00 – volumul „Urme în eternitate. Mitropolitul Teoctist al Moldovei şi Sucevei (1977-1986)”, locaţia Sala ,,Dr. Iustin Moisescu” a Centrului eparhial Iaşi;
2. 12 octombrie 2010, ora 18:00 – „Dicţionar bilingv de termeni religioşi ortodocşi”, în două volume: român-francez şi francez-român, autor lect. dr. Felicia Dumas. Manifestarea este organizată în cadrul unui parteneriat cultural încheiat între Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Centrul Cultural Francez, locaţia Centrul Cultural Francez din Iaşi;
3. 14 octombrie 2010, ora 18:30 – Lucrarea „Mănăstirea Golia, 350 de ani de la sfinţire”, locaţia Muzeul Unirii din Iaşi;
4. 15 octombrie 2010, ora 19:00 – volumul „Sfântul Maxim Marturisitorul, mediator între Răsărit şi Apus”, autor Jean-Claude Larchet, locaţia Aula ,,Mihai Eminescu” a Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi. Acest moment va fi urmat, în aceeaşi locaţie, de Conferinţa „Actualitatea teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul” susţinută de dr. Jean-Claude Larchet, organizată în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Locuri de parcare si traseele pelerinilor veniti in grupuri organizate la Hramul Sfintei Parascheva

Pentru buna desfasurare a manifestarilor care marcehaza Sarbatorile Iasului, in perioada 6 – 17 octombrie, Primaria Iasi a impus o serie de reguli in ceea ce priveste circulatia auto pe strazile din municipiu.

Autocarele pelerinilor vor fi parcate pe bdul Mangeron, tronson cuprins intre Podul Ros si bdul T. Vladimirescu si pe Splai Bahlui mal Stang tronson cuprins între Palat si Pod Cantemir. Pelerinii veniti in grupuri organizate au la dispozitie urmatoarele locuri de parcare: Zona C. Negri – Parcare Barboi, Hala Centrala – Parcare Barboi, str. A. Panu, str. Palat (trotuar strada Palat partea dinspre Palas, trotuar Sala Sporturilor – în fata, str. Gh. Ghibanescu), str. A. Lapusneanu – parcare Romtelecom, bdul Stefan cel Mare si Sfant (parcare Teatrul National, parcare A. Barsescu). Traseul celor veniti in grupuri este urmatorul:

• dinspre zona Vaslui, Albita, Tomesti: sos. Bucium – str. Bucium – Bd. Metalurgiei – Bd. D. Mangeron – cu parcare pe bd. Mangeron si parcarile aferente facultatilor;

• dinspre Holboca: bd. Metalurgiei – Bd. D. Mangeron – cu parcare pe bd. Mangeron si parcarile aferente facultatilor);

• dinspre Letcani: DN 28 – sos. Moara de Foc – Gara – bd. N. Iorga – Gara Nicolina – bd. D. Cantemir – Splai Bahlui Stang – str. Ipsilante – (parcare pe Splai Bahlui Stang între Pod Cantemir si str. Ipsilante;

• dinspre Popricani, Carlig: bd. C. A. Rosetti – str. Cucu – Parcare „24 Ore”;

• dinspre Breazu: bd. Carol I – bd. Independentei – Parcare „24 Ore” si Romtelecom;

• dinspre Ciurea: sos. Nicolina – Podu Ros – Splai Bahlui Drept – bd. T. Vladimirescu – bd. D. Mangeron – cu parcare pe bd. Mangeron si parcarile aferente facultatilor.

 

Istoricul mănăstirii athonite Sfântul Pavel

Manastirea athonita Sfantul Pavel, a 14-a in ierarhia celor 20 de manastiri athonite, este o manastire cu viata de obste. Este situata pe o vale adanca, chiar sub Varful Athon şi fost înființată în a doua jumătate a secolului al X-lea de Sfântul Pavel Xeropotamitul, care a trăit o perioadă într-o peșteră puțin mai sus de locul unde se află mănăstirea. Sfantul Pavel a intemeiat manastirea si a stat ca egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopol pentru oarecare pricini imparatesti, a murit pe drum, in corabie, fiind in varsta de 110 ani. Dupa ce a ajuns corabia la Constantinopol, crestinii capitalei i-au luat sfantul trup si l-au ingropat cu mare cinste.

 

La fel ca și celelalte mănăstiri, și aceasta a fost distrusa de pirati si cruciati de mai multe ori, apoi a fost rezidita cu ajutorul domnilor sarbi si romani.  Dintre ctitorii romani care au ajutat la intretinerea si renovarea manastirii, amintim pe cei mai importanti: Sfantul Stefan cel Mare construieste un baptisteriu, renoveaza biserica centrala si construieste un apeduct. Fratii Craiovesti dau ajutor anual cate 2.000 aspri, Neagoe Basarab construieste turnul de aparare si zidurile de incinta. Sfantul Constantin Brancoveanu construieste paraclisul Sfintii Imparati Constantin si Elena si reinnoieste chiliile manastirii din temelie din marmura cioplita. Acesteia i-a fost inchinata si Manastirea Jitianu, din judetul Dolj. Iar Dabija Voda, cu sfatul tarii i-a inchinat la 1664 februarie 19, Manastirea Todireni.

Închinată  întâmpinării  Domnului, Biserica centrala a manastirii a fost construita intre anii 1839-1844. Biserica are o arhitectura simetrica, in pridvorul acesteia aflandu-se doua mici capele, una inchinata Sfantului Pavel si alta Sfantului Gheorghe. In apropierea bisericii se mai afla si alte 10 capele, alaturi de un turn ridicat in anul 1522.

Stareţul Partenie

În prezent mănăstirea are ca stareț pe părintele Partenie, care este de o bunătate și de o blândețe asemănătoare cu a părintelui Sofronie. Este din Kefalonia și a venit de tânăr în mănăstire. A avut cinci ani ascultarea de paracliser. Spunea că odată, după terminarea slujbei, a rămas singur în biserică și s-a rugat Maicii Domnului. Pe când se ruga, a ieșit o mireasmă foarte puternică de la icoana Maicii Domnului numită «Mirovlitisa» (adică Izvorâtoarea de mir), despre care se spune că a fost o perioadă în care a izvorât mir din piciorul Mântuitorului și din mâna Maicii Domnului, căci în acele locuri vopseaua este căzută de mulțimea mirului care a izvorât.

După multă rugăciune s-a dus la chilie să se odihnească. Pe când se afla pe pat, vede că se deschide deodată ușa chiliei și au intrat cinci soldați foarte negri și înfricoșați la vedere. Unul din ei se arăta a fi mai mare în grad. Când i-a văzut părintele și-a băgat capul sub pătură și a început să se roage la Maica Domnului, zicând: „Preasfânta mea Maică Mirovlitisa, ajută-mi!”.

Atunci, cel mai mare le-a poruncit celorlalți: „Luați-l și-l aruncați pe fereastră!”. Ceilalți patru l-au apucat fiecare de câte un colț de pătură și luându-l pe sus au deschis fereastra și l-au trecut afară, ținându-l în aer. Până jos sunt aproape 100 de metri. Cel mai mare striga: „Aruncați-l, aruncați-l!”, dar ceilalți răspundeau: „Nu putem, că nu ne lasă Maica Domnului Mirovlitisa”. După un timp l-au băgat din nou în chilie și l-au aruncat pe pat. Apoi sărind cu toții pe fereastră s-au făcut nevăzuți. Aceste lucruri le povestea starețul cu lacrimi în ochi.

Odată, starețul avea probleme la un ochi și trebuia să meargă la operație, dar cu o zi înainte, pe când se închina la icoana Maicii Domnului i-a căzut din ochi ceva ca un bob de orez și i s-a vindecat ochiul. Altădată, pe când se afla în spital i s-a arătat Sfântul Pantelimon. Atunci starețul i-a zis părintelui Sava, care se afla cu el: „Părinte, uite a venit Sfântul Pantelimon!”. Dar părintele Sava, nevăzând nimic, a crezut că i s-a nălucit din cauza bolii. Starețul, înțelegând că părintele Sava nu vede nimic, a tăcut și el.

Părintele Partenie a avut și ascultarea de pădurar timp de 10 ani. Avea sub grijă și Schitul românesc Lacu. Venea aproape în toate duminicile și sărbătorile la slujbă, la biserica mare a schitului, fiind mult mai aproape decât Mănăstirea Sfântul Pavel. Ne spunea de multe ori: „Ei, părinților! Ce slujbe frumoase am prins eu la Schitul Lacu! Îmi curgeau lacrimile când le ascultam. Erau pe atunci în jur de 60 de călugări, printre care și cântăreți foarte buni”. L-am întrebat într-o zi:

– Părinte stareț, care a fost cea mai frumoasă perioadă din viața de călugărie?

– Părinte, știi care a fost perioada cea mai frumoasă? A fost aceea când am fost sub ascultare. Chinurile au început de când am intrat stareț, dar totuși, cu harul lui Dumnezeu sunt și aici bucurii.

În ultimii ani starețul se duce în Postul Crăciunului la Kefalonia și la Atena și mărturisește fiii duhovnicești pe care îi are. Odată mi-a spus:

– Să vezi, părinte, cât de adevărat este cuvântul Evangheliei care zice: una dai și zece îți dă Dumnezeu. Să vezi ce mi s-a întâmplat când am fost la Atena. Vine o creștină și-mi zice: „Părinte, sunt deznădăjduită, îmi plouă în casă și nu am cu ce să o repar”. O întreb: „De câți bani ai nevoie?”. „Meșterii mi-au cerut o sută de mii”, îmi zice ea. Atunci scot și îi dau 120 de mii, după care a plecat. A doua zi trebuia să luăm avionul și să ne întoarcem la Tesalonic. Cu puțin timp înainte să plecăm, vine o femeie la mine și-mi spune: „Părinte, vreau să mă spovedesc”, îi zic: „E târziu, nu mai am timp căci pierd avionul”. Ea îmi zice că nu mă lasă să plec dacă nu o spovedesc. Atunci am primit-o și așa pe scurt s-a spovedit și înainte de a pleca mi-a dat un plic bine legat și destul de greu, zicând: „Părinte, vreau să dau și eu ceva pentru mănăstire”. Am luat plicul și în grabă am plecat, să nu pierdem avionul. Când am ajuns la Tesalonic și ne-am liniștit la conacul mănăstirii, îi zic părintelui care era cu mine: „Deschide, părinte, plicul acesta să vedem ce este în el”. Erau 35 de lire de aur. Vrând să văd ce sumă însemnau acești bani de aur, l-am trimis pe părintele să se intereseze. Erau un milion două sute de mii. Atunci mi-am adus aminte de banii care-i dădusem și m-am minunat când am înțeles că Dumnezeu îmi dăduse de zece ori mai mult. Și așa s-a împlinit cuvântul Evangheliei.

Să dea Bunul Dumnezeu să trăiască cât mai mult, căci este de folos la toți care-l cunosc și-i ascultă sfaturile înțelepte și pline de har.

Odoarele Mănăstirii

În această mănăstire se păstrează darurile care au fost aduse de Magi la Nașterea Mântuitorului Hristos: aur, smirnă și tămâie. Ele au fost aduse la mănăstire de împărăteasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit să-i dea de soție sultanului Murad al II-lea pe fiica lui, Maro. Sultanul i-a îngăduit să trăiască în credința creștinească. Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima soție, ca pe copilul ei. Mai târziu, acest Mahomed va cuceri Constantinopolul.

Evlavioasa Maro, gândindu-se și la moartea sa, a cerut voie sultanului să se retragă undeva la liniște. Sultanul i-a îngăduit să meargă la Seres, în Grecia. În 1470, Maro a venit cu corabia la Sfântul Munte, la limanul Mănăstirii Sfântul Pavel. Adusese cu ea darurile Magilor, pe care voia să le dăruiască mănăstirii. A coborât din corabie și se îndrepta spre mănăstire ducând în brațele sale acele daruri. I-au ieșit în întâmpinare starețul împreună cu preoții, îmbrăcați în veșminte. La jumătatea drumului care duce spre mănăstire și unde astăzi se află un paraclis, s-a auzit deodată o voce femeiască venind din înălțimea cerului și zicând: „Maro, oprește-te! Să nu mergi mai departe! De aici începe împărăția altei Regine, a Împărătesei cerurilor, a Doamnei Născătoare de Dumnezeu, îngrijitoarea, acoperitoarea, doctorul și păzitoarea Sfântului Munte”.

Auzind aceste cuvinte împărăteasa Maro s-a oprit înspăimântată. Apoi, dăruind sfintele daruri și celelalte odoare pe care le adusese starețului și părinților, s-a întors la corabie, nevrând să o mai supere pe Maica Domnului, Stăpâna acestui loc sfânt.

Împărăteasa Maro a ajutat foarte mult Mănăstirea Sfântul Pavel. Către sfârșitul vieții a dăruit toată moștenirea sa mănăstirii.

Această prezentare necesită JavaScript.

În biserica mănăstirii se află moaște de la 98 de sfinți, dintre care amintim: capul Sfintei Mucenițe Nimfodora și o parte din mâna dreaptă a Sfintei Mucenițe Mitrodora; o parte din capul Sfântului Antim, episcopul Nicomidiei; părticele de la: Sfântul Ioan Cucuzel, Sfântul Lazăr cel a patra zi înviat, Sfântul Luca Evanghelistul, Sfântul Mucenic Artemie, Sfântul Gherasim Kefalonitul, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Evanghelist Matei, Sfânta Teofana Împărăteasa, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfinții împărați Constantin și Elena, Sfântul Ioan Rusu, Sfântul Ioasaf al Indiei, Sfântul Petru Atonitul, Sfânta Muceniță Fevronia, Sfânta Muceniță Marina, Cuvioasa Macrina.

Se mai află și două bucăți mari din Lemnul Sfintei Cruci, precum și icoana Maicii Domnului numită «Oglinda», pe care împărăteasa Teodora, soția lui Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, o păstra în camera ei; pe o parte era icoana Maicii Domnului, iar pe spate era oglindă. Noaptea o întorcea și se ruga la Maica Domnului, iar ziua o folosea ca oglindă, ca să nu fie cunoscută de soțul ei.

Pe teritoriul mănăstirii se află și schitul numit Nea Skiti în care se nevoiesc în jur de 50 de călugări greci, precum și schitul românesc Lacu, cu 35 de călugări români. În momentul de față mănăstirea numără 130 viețuitori dimpreună cu cei din schituri și chilii.

sursa: Monah Pimen Vlad, Sfantul Munte Athos – gradina Maicii Domnului, Editura Buna-Vestire