40 de zile de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Bartolomeu Anania

9 Martie, 2011 § Lasă un comentariu

sursa: Razboi intru Cuvant

Parastasul de 40 de zile pentru IPS Bartolomeu Anania (foto)

5 Martie, 2011 § 1 comentariu

Această prezentare necesită JavaScript.

Sâmbătă, 5 martie, a fost oficiat Parastasul de 40 de zile pentru Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. Slujba de pomenire a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, iar Ectenia celor adormiţi de la final a fost rostită la cripta arhierească din subsolul Catedralei Mitropolitane.

Din sobor au făcut parte 10 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod: Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Preasfinţitul Visarion Bălţat, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Sofornie Drincec, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Petroniu Sălăjanul, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Episcop-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi cei doi episcopi vicari ai Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul şi Preasfinţitul Vasile Someşanul.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanţa slujbei Parastasului de 40 de zile pentru sufletul celor adormiţi şi, totodată, a evidenţiat moştenirea lăsată nouă, credincioşilor, şi întregii Biserici, de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania: „Mitropolitul Bartolomeu a lăsat multă lumină în jur. Cu lumânările în mână ne-am adus aminte mai intens de lumina pe care Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a lăsat-o prin scrierile, cuvântările şi prin lucrările sale, precum şi prin instituţiile pe care le-a înfiinţat. Patruzeci de zile s-au făcut pomeniri în toate parohiile, în toate mănăstirile şi în multe case ale credincioşilor. Această legătură mai tare decât moartea, prin rugăciune, a fost exprimată de mai mulţi credincioşi”.

Pentru sufletul Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu s-au rugat astăzi mii de oameni veniţi să participe la slujba de pomenire, iar pe tot parcursul zilei de astăzi, precum şi mâine, până la ora 20.00, credincioşii vor avea acces la cripta arhierească de sub altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, acolo unde pelerinajul nu a contenit în aceste zile de doliu.

sursa: Basilica & Radio Renasterea

Sâmbătă, 5 martie 2011 va avea loc parastasul de 40 de zile pentru IPS Bartolomeu Anania

4 Martie, 2011 § Lasă un comentariu

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Clujului anunţă:

Împlinirea celor 40 de zile de doliu de la plecarea spre Împărăţia cerurilor a Părintelui nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu, reprezintă un binecuvântat popas duhovnicesc de pomenire şi rugăciune pentru odihna şi fericirea veşnică a sufletului său nobil.

După tradiţia Bisericii Ortodoxe, slujba de pomenire a Părintelui nostru, adormit întru Domnul, va avea loc, sâmbătă, 5 martie 2011, când, de la ora 9:00, va fi săvârşită, în Catedrala mitropolitană, Sfânta Liturghie arhierească, urmată, la ora 11:00 de slujba Parastasului, oficiată de un sobor de arhierei şi preoţi, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prezent special la Cluj-Napoca pentru acest moment comemorativ. Slujba va fi încheiată de Ectenia celor adormiţi, rostită în cripta arhierească. La acest moment comemorativ important pentru întreaga noastră Biserică, şi mai ales pentru clerul şi credincioşii din Arhiepiscopia Clujului, sunt asteptaţi să participe ierarhi din Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, reprezentanţi ai autorităţilor locale, clerici şi credincioşi.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va sosi la Cluj-Napoca, vineri, 4 martie, în jurul orei 18.30, urmând să valideze concluziile şedinţei Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Clujului, lucrări care se vor desfăşura joi, 3 martie, prin încredinţarea Preafericirii Sale.

sursa: Ziarul Lumina & Radio Renasterea

Mărturia mitropolitului Bartolomeu Anania despre suferinţele lui Radu Gyr

2 Martie, 2011 § Lasă un comentariu

Astăzi îl comemorăm pe scriitorul Radu Gyr, la 106 ani de la naştere. De la Monica şi Demostene Popa, fiica şi ginerele lui, aflăm că opera publicată a poetului s-a îmbogăţit cu câteva zeci de poeme antologate recent în substanţialul volum „Poeţi după gratii”, editat de Mănăstirea „Petru Vodă”.

Cei doi soţi ne-au mai spus că au intentat proces pentru obţinerea unor despăgubiri morale pentru cei aproape 16 ani de detenţie politică suferiţi de poet în vremea comunismului. Deşi vremea detenţiei se află consemnată în arhivele vremii, totuşi, legal, era nevoie şi de declaraţia unui fost coleg de temniţă care să „ateste” că poetul a trecut pe acolo. Cu puţin timp înainte să plece la Domnul, mitropolitul Bartolomeu Anania a fost rugat să dea o astfel declaraţie scrisă, iar ierarhul a făcut-o. Fostul mitropolit al Clujului a scris nu o simplă declaraţie, ci un text literar, pur şi simplu. Bineînţeles, actul este autentificat la notar şi are valoarea juridică necesară. Soţii Popa ne-au oferit acest text spre publicare. Din lipsă de spaţiu, vom cita doar câteva fragmente semnificative.

„(…) Pe poetul Radu Demetrescu (Gyr) l-am cunoscut pe la mijlocul anilor ’40 ai secolului trecut, când împreună cu familia sa, la invitaţia părintelui Gherasim Bica, a venit să-şi petrească o vacanţă în Mănăstirea Polovragi, la linişte şi aer. (…) Deşi încărcat de suferinţe, cu ani grei de puşcărie în spate, cu un ochi pierdut pe front, cu trupul ros de multe beteşuguri, poetul se desfăşura vesel, glumeţ, sorbind fiecare picătură de viaţă cu voluptatea celui ce-i cunoaşte preţul. (…) În timpul anchetelor care au urmat arestării mele din vara anului 1958 eram întrebat de relaţiile mele cu Radu Gyr şi despre „ajutoarele” pe care i le dădusem acestuia. „Ajutorul legionar” era socotit drept una dintre cele mai vii şi acoperite activităţi reacţionare. Definiţia era foarte largă: ajutorul putea fi material sau moral, bani, mâncare, găzduire, în genere orice fel de asistenţă, chiar un sfat, o îndrumare socială şi, până la urmă, simplul fapt că între doi sau mai mulţi presupuşi legionari ar fi existat vreo legătură cât de cât. Ancheta nu părea deloc interesată de faptul (sau explicaţia) că între mine şi Radu Gyr existase o legătură şi o prietenie de la scriitor la scriitor sau, în ultimă instanţă, de la om la om. Anchetatorii erau bine informaţi că Gyr băuse şi mâncase în casa mea, că-i dusesem cadouri la spital, că intervenisem la Arghezi pentru reintrarea lui în literatură, că „activasem” pentru supravieţuirea şi infiltrarea lui în societatea socialistă.

Capitolul acesta, al lui Radu Gyr, a durat, cred, vreo două-trei săptămâni; nu tăgăduiam că l-am asistat pe poet în unele trebuinţe, dar nu recunoşteam nicicum că aceasta ar fi avut cumva semnificaţia unui „ajutor legionar”. Dar nici nu era nevoie de recunoaşterea mea. Anchetei îi trebuiau doar fapte recunoscute; calificarea faptelor aparţinea Securităţii, procurorului, tribunalului. Doar la Aiud aveam să aflu, din contactele cu doctorul Sârbulescu şi alţii că o vreme figurasem în lista lotului Gyr, dar pesemne că anchetatorii s-au răzgândit.

Dintre camarazii de celulă din închisoarea de la Aiud mi-l amintesc pe un Popescu, avocat, care a adus vestea sigură a arestării lui Radu Gyr.

Într-o bună zi, am fost scos din celulă, am primit hrană rece şi apoi dus cu un jeep la Bucureşti, unde m-am trezit în arestul de pe Uranus. Mi se spusese că voi fi martor (al acuzării, bineînţeles) în procesul lui Radu Gyr. Aici trebuie să mă opresc un moment şi să-mi amintesc bine că am fost martor în procesul lui Gyr înainte de a fi avut loc procesul meu. Asistenţa era puţină în procesul lui Gyr; oricum mai puţini în sală decât în boxa acuzaţilor. Prin ochelarii lui enormi, poetul privea tăcut. Din treacăt le-am văzut, pe banca din faţă, pe doamna Flora, soţia poetului, şi – mi se pare – pe Monica, fiica sa, şedeau împietrite de spaimă. Procurorul a subliniat legăturile mele cu Radu Gyr, comandant legionar, „condamnat la moarte pentru crimele lui împotriva noii orânduiri sociale”.

Pe Radu Gyr l-am revăzut mai apoi în primăvara lui 1960, când am fost citat martor în procesul lui Radu Pătrăşcanu. Vestea revederii cu vechiul meu prieten Gyr a fost de natură să descumpănească, mai ales că ştiam verdictul de condamnat la moarte pe care i l-a adus Securitatea, dar pe care nu l-au pus în aplicare. Gyr şedea în spatele unei mese mari. Era foarte slab, cu obrazul galben, şi nu ştiam dacă mă vede sau nu prin ramele groase ale ochelarilor când a căzut pradă unui puseu hipertensiv. Sergentul care ne supraveghea s-a speriat şi a vrut să dea alarma, dar poetul i-a făcut semn să stea; din buzunarul celălalt a scos o pastilă (o pastilă din cele pe care le purta totdeauna la el, şi se vedea că-i erau îngăduite şi-n puşcărie) a înghiţit-o şi după câteva minute şi-a revenit.

Aveam să-l mai revăd doar peste mulţi ani, în 1972, la Bucureşti, în apartamentul său de pe strada Nikos Belloianis, fostă Atena. Era liber, în mijlocul familiei, dar manuscrisele lui literare erau captive încă, grămădite pe o poliţă, în cartoanele pe care nimeni nu îndrăznea să le deschidă.

În seara zilei de 30 aprilie am aflat că a murit Radu Gyr, la înmormântarea căruia nu m-am putut duce, mulţumindu-mă să trimit o jerbă de flori şi să spun o rugăciune cu capul pe pernă, fiind foarte bolnav (…).”

Actul a fost autentificat la 29 octombrie 2010.

sursa: Ziarul Lumina

Pe 5 martie se va oficia Parastasul la 40 de zile pentru mitropolitul Bartolomeu Anania

17 Februarie, 2011 § 1 comentariu

Parastasul la 40 de zile pentru arhiepiscopul şi mitropolitul Bartolomeu se va oficia pe 5 martie. Data coincide cu ultima sâmbătă înainte de Postul Mare, fiind şi sâmbăta de pomenire a celor adormiţi. Urmează să fie stabilite toate detaliile legate de săvârşirea acestei slujbe, la care va participa Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Până atunci însă, la mormântul Înalt Preasfinţitului Bartolomeu se oficiază zilnic slujba Parastasului Mic de către preoţi din Permanenţa Consiliului Eparhial. „Printr-o decizie internă a membrilor Permanenţei Consiliului Eparhial, în fiecare zi, la ora 12:00, membrii săvârşesc Parastasul Mic la mormântul arhiepiscopului şi mitropolitului Bartolomeu, pentru a puncta cele 40 de zile de doliu. Pe de altă parte, în toate mănăstirile arhiepiscopiei se săvârşeşte, zilnic, Parastas pentru mitropolitul plecat la Domnul. La rugăciune pot participa şi credincioşii, având în vedere că numărul celor care vin să viziteze cripta în care a fost înmormântat mitropolitul Bartolomeu este foarte mare”, a precizat consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, pr. Ştefan Iloaie, conform Radio „Renaşterea”.

sursa: Ziarul Lumina

Radu Preda la TVR: “IPS Bartolomeu a fost un supravietuitor al propriei cautari de a fi liber” (video)

10 Februarie, 2011 § Lasă un comentariu

sursa: Razboi întru Cuvânt

Vlad Pintea (BuzzNews) și Radu Preda despre I.P.S. Bartolomeu Anania

10 Februarie, 2011 § Lasă un comentariu

Recunoasterea bisericească a Parintelui Anania a venit târziu, după vârsta de 70 de ani, din cauza duşmăniei pe care i-au purtat-o prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, a declarat in cadrul unui interviu acordat in exclusivitate BuzzNews teologul clujean Radu Preda, unul dintre puţinii confidenţi ai celui care a fost Mitropolitul Bartolomeu. Cine sunt detractorii Parintelui? Raspunsul se ascunde in paginile “Memoriilor” acestuia.

In interviu, Radu Preda mai vorbeste despre rezistenta prin cultura in timpul regimului comunist a intelectualilor de prima marime carora a avut privilegiul sa li se alature (Parintele Anania, Petre Tutea sau Părintele Stăniloae etc.), despre profilul celui care ar trebui sa-i urmeze la Mitropolie IPS Bartolomeu.

Exista intalniri decisive in viata. Cum v-a marcat intalnirea cu parintele Bartolomeu – literatul si teologul – pe plan intelectual si personal? Ce i-ati spune in primul rand unui tanar despre IPS Bartolomeu?

Întâlnirea mea cu Părintele Anania, aşa cum îi spuneam în epocă şi cum i se adresa şi Teodor Baconschi sau cel care avea să devină mai târziu Patriarhul Daniel, a avut loc pe etape.

Prima a fost lansarea, în 1990, a cărţii lui “Amintirile peregrinului Apter”, la Bucureşti. Am vorbit despre carte şi i-am atras cumva atenţia. Am discutat apoi ceva mai lung.

A doua întâlnire a fost în legătură cu Petre Ţuţea, vecin de cartier cu Părintele. Împreună cu Părintele şi cu fratele acestuia am organizat garsoniera lui Ţuţea astfel încât să pot sta cu el.

Am lucrat aproape doi ani la măsuţa de pescuit a lui Dom’ Mitică, mucalitul frate al Părintelui şi primul său mare admirator. De fiecare dată când venea la Bucureşti de la Mânăstirea Văratec, unde era retras după pensionare pentru a lucra la diortosirea (îndreptarea) Sfintei Scripturi, adică a Bibliei, Părintele mă invita la masă şi aveam ocazia să intru în contact cu prietenii lui: Alexandru Paleologu, Horia Bernea, Părintele Stăniloae.

Alţii, precum părinţii de fericită memorie Constantin Voicescu (care m-a găzduit după internarea lui Ţuţea la “Christiana”), Grigore Băbuş sau Sofian Boghiu, aveau să mă ocrotească nemijlocit, fără să îmi dau mereu seama, în vremuri destul de confuze precum anii tranziţiei, la început de ‘90. Toţi erau “academicieni”, adică făcuseră puşcăria politică. Atunci când se întâlneau, amintirile şi umorul dominau atmosfera.

Nimic din dorinţa de răzbunare sau din acreala celor învinşi de istorie nu se făcea simţit. Erau pur şi simplu senini, împăcaţi cu propria lor soartă şi având o evidentă recunoştinţă pentru şansa dată de Dumnezeu de a fi supravieţuit terorii. Prin contactul cu astfel de oameni am înţeles mai repede, înainte de a citi cărţile din domeniu, ce a însemnat comunismul, care sunt riscurile libertăţii, ce rol joacă în asemenea momente de cotitură caracterul fiecăruia, cum istoria ne poate doborâ, dar nu şi anihila. Au fost, indirect, profesorii mei de istorie.

Legat de cele două mari calităţi, teologică şi literară, ale Părintelui Anania, întâlnirea cu el a fost pentru mine cum nu se poate mai potrivită. A fost, pe bună dreptate, o întâlnire destinală. Eu eram în acea perioadă mai curând atras de lumea literelor, preocuparea teologică fiind una intimă, mai puţin vizibilă, legată de căutarea echilibrului interior. Literatura şi mai ales critica literară erau pentru mine pe primul loc.

Dialogul cu Părintele Anania, alături de întâlnirile repetate cu Părintele Stăniloae (care mi-a povestit de propria lui nehotărâre, litere versus teologie) şi, apoi, cu doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, maica Benedicta de mai târziu – toate acestea m-au ajutat să îmi identific drumul. Ulterior, am avut nemeritata şansă de a mă bucura de prietenia sau cel puţin de atenţia unor oameni de anvergura lui Alexandru Duţu, faţă de care port o afecţiune ce depăşeşte pragul vieţii acesteia, Virgil Cândea, Părintele Galeriu sau Alexandru Elian care mi-au confirmat anumite intuiţii şi mi-au dat impulsuri noi. Nu pot decât să le fiu recunoscător!

Uitându-mă azi la proprii mei studenţi, îmi dau seama cât de important este să luăm în serios căutările şi dilemele unui om aflat la început de parcurs, să tratăm cu maximă seriozitate întrebările aparent puerile, să fim solidari, fără excese de autoritate sau de academism prost înţeles, cu îndoiala sănătoasă a celor mai tineri decât noi.

Celor mai tineri decât mine le-aş spune legat de Înaltul Bartolomeu că au toate motivele să îl considere un reper chiar dacă nu l-au cunoscut. Dacă vor să înţeleagă istoria României din ultimul secol, atunci “Memoriile” Părintelui Anania sunt o lectură indispensabilă. În ciuda tinereţii lor, a faptului că majoritatea s-au născut după 1989, mulţi dintre ei se pot regăsi în biografia Părintelui.

Or, aceasta nu se bazează pe o liniaritate pozitivă de la un capăt la altul, nu este un exemplu de “carieră” din treaptă în treaptă, ci dezvăluie un amestec fascinant de lumini şi umbre, de momente faste şi nefaste, de înfrângeri şi victorii. Este autentică, foarte umană şi totuşi altfel, adică răspunde nevoii de modele a oricărui tânăr cu sufletul deschis şi mintea nealterată.

Sigur, în afară de “Memorii”, aş recomanda oricui să citească şi excelentul volum “Rotonda plopilor aprinşi”. Astfel de cărţi au o calitate formatoare, iniţiatică. Te ajută să devii om, ceea ce nu se poate spune despre subcultura agresivă în mijlocul căreia, conştient sau nu, trăim.

Va fi greu pentru BOR să găsească un prelat pentru scaunul mitropolitan de la Cluj, care să corespundă profilului din testamentul IPS Bartolomeu? Cine ar fi candidaţii?

Cred că nu aşteptaţi de la mine nume! Nu am o agenţie de pariuri ecleziale! Ceea ce însă vă pot spune este că va fi greu ca personalitatea Mitropolitului Bartolomeu să fie egalată. Dar acest lucru nu este rău. Mitropolitul Bartolomeu nu trebuie imitat, caricaturizat.

Modelul său constă în maniera în care a ştiut să aibă principii, să le aplice şi să le apere. Or, o astfel de atitudine poate fi găsită, din fericire, şi la unii membri ai Sinodului. Motiv pentru care am nădejdea că Mitropolitului Bartolomeu îi va succeda un ierarh pe măsură. Dacă nu, să nu ne mirăm: istoria, bisericească şi profană în egală măsură, este plină de capitole glorioase urmate de altele jalnice.

Se pare că nu oricine este în stare să valorifice moşteniri de excepţie, că în firea coruptă a lucrurilor este mai la îndemână să distrugi decât să continui. În fine, sper, cum spuneam, să avem la Cluj pe cineva care să continuie.

Ce a însemnat Mânăstire Nicula pentru Părintele Mitropolit şi pentru comunitatea ortodoxă clujeană, având în vedere că s-au născut mari polemici între ortodocşi şi greco-catolici pe marginea dreptului de proprietate?

Mânăstirea Nicula, asemeni altor locuri în Transilvania, este un simbol al teribilei drame prin care au trecut românii obligaţi să se certe între ei din cauza credinţelor diferite. Istoriceşte vorbind, Nicula este oricum anterioară unirii cu Roma. Dar nu acest lucru trebuie să ne preocupe.

La Nicula şi la icoana Maicii Domnului de acolo vin ortodocşi şi catolici, români şi unguri, ţigani şi străini. Este un punct de întâlnire pe care nu este bine să îl compromitem prin egoismele noastre. De altminteri, tocmai această calitate de gazdă a Maicii Domnului de la Nicula l-a impresionat mereu pe Mitropolitul Bartolomeu. Predicile sale de la 15 august, an de an, sunt de aceea pline de căldura celui care se ştie iubit si care, din iubire, vrea să îi prevină pe ceilalţi de ispitele vrăjmaşului.

Teme precum ecologia spirituală, intrarea demnă în Europa sau abrutizarea societăţii prin mass media subculturală – toate acestea erau abordate de Mitropolitul nostru din grija asemănătoare a Maicii Domnului de a nu îşi vedea copiii sufleteşti rătăcind pe căi greşite. Nu este vorba despre moralism, ci despre un act concret de iubire, de solidaritate, de înţelegere.

Mânăstirea de la Nicula a mai fost pentru Mitropolitul Bartolomeu şi un refugiu la îndemână, nu departe de Cluj şi de birou, pentru a continua şi termina munca la noua haină românească a Sfintei Scripturi, a Bibliei. Da fapt, dacă stau şi mă gândesc bine, atelierul biblic a fost început la Văratec şi terminat la Nicula. Doar sub cerul monahal a fost posibilă această lucrare de anvergură.

Aţi afirmat pentru un post tv local că IPS Bartolomeu a fost turnat “de propriii viitori colegi în Sinod, unii în viaţă şi în funcţie”. Cine l-a turnat?

Ceea ce am afirmat este deja consemnat de Părinte în “Memoriile” sale, cu tot cu nume sau aluzii la nume. Nu este, aşadar, o noutate. Eu am dorit doar să subliniez caraterul de excepţie al drumului său, inclusiv în Biserică. Timp de decenii, Părintele a fost victima invidiilor şi ranchiunelor celor care ar fi dorit nu să fie în locul lui (pentru că nu avea o poziţie ierarhică de invidiat, fiind simplu arhimandrit), ci să aibă mintea lui, aura lui teologică şi culturală pe care o emana… Sigur, până într-un punct, este omeneşte să ai invidioşi.

Măcar aşa îţi poţi da seama că ai reuşit ceva! De la invidie la duşmănie, drumul nu a fost însă pentru unii prea lung. Motiv pentru care adevărata recunoaştere bisericească a venit târziu, după 70 de ani. Dumnezeu l-a apărat şi păstrat pentru că avea un gând cu el. Şi iată că, la Cluj, în mai puţin de două decenii, a reuşit să înnoiască minţile şi sufletele a mii de oameni.

sursa: BuzzNews via Blogul Corinei Negreanu

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with IPS Bartolomeu Anania at Cidade de Deus.