O minune din ziua de praznuirea Sfintilor Trei Ierarhi povestita de batranul Iustin Parvu

31 Ianuarie, 2009 § Lasă un comentariu

Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neîsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi…

sursa: Din temnite spre sinaxare

Anunțuri

Parintele Iustin Parvu – Cuvant catre tineri

22 Decembrie, 2008 § 2 comentarii

Tineretul este intoxicat metodic cu ideea de violenţă, este distrus metodic începând cu sensibilitatea sa, cu sufletul său. Dacă nu vom avea grijă de tineretul nostru, ne vom căi amarnic peste o vreme. Tineretul este ca o investiţie pentru viitor. Dacă investeşti bine talantul, o să trăieşti bine la bătrâneţe. Dacă investeşti prost talantul, ai să tragi ponoasele. E asta, semnele viitorulu pot fi citite în comportamentul nostru şi al tinerilor de azi. Pentru lipsa noastră de orientare de azi ne vor judeca tinerii peste o vreme…Ce le vom spune? Că n-am ştiut? Că nu ne-a păsat? Cu scuze nu repari ceea ce ai stricat din egoism sau indiferenţă.

Nunta creştină se face cu toată sfiala şi cu frica lui Dumnezeu şi pentru coborârea Duhului Sfânt peste cei doi tineri. Nunta din zilele noastre nu mai are scopul ăsta, al unei petreceri duhovniceşti, ci e mai mult o întrecere după câştig de bani. Nunta trebuie să fie aşa: după biserică se merge la casa mirelui sau a miresei şi acolo cu toate rudele ne bucură împreună, mai cântăm ceva şi chiar cum se cânta altă dată cu vioara şi cobza… Îmi amintesc de pe vremea mea, de la ţară, cum se cânta, erau aduşi muzicanţii de pe la Iaşi, ba mai era şi câte un fluier, o trişcă şi câte un ţambal şi se crea o armonie aşa de plăcută, parcă te odihnea, dragul meu… Ei, bine,  acum să te ferească Dumnezeu să intri la o petrecere din asta de a nuntă, o săptămână întreagă nu-ţi mai iese din creier. De gălăgie şi de hărmălaie se sperie şi Harul lui Dumnezeu. O asemenea nuntă, numai cu gândul la plăceri,nu are un temei creştin…

Despre post Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, măine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri. Spui azi: ei, copilul e şcolar, nu-l postesc ca să poată învăţa carte! E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine… ba mintea e mai liberă, trupul e mai liber, poate să facă efort mai mare. Zicea un Sfânt Părinte că acel care se domină pe sine, îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii.

Iubirea şi cunoaşterea Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele. Numai iubindu-l pe aproapele îl poţi cunoaşte. Că nimeni nu se deschie spre cel de alături dacă nu simte că e iubit. Aşa şi Dumnezeu, numai dacă îl iubeşti, poţi să îl cunoşti, se lasă văzut…

Alegerea Dacă şti să alegi bine, lucrurile devin uşoare, viaţa este frumoasă dacă aleg rău, te chinui. Dacă ai îndoială că ai ales bine, iar te chinui.

Bătrâneţea Bătrâneţea nu-i decât ceea ce a fost tinereţea, iar tinereţea nu-i altceva decât ce a fost copilăria. Aşa că veacul al XXI-lea va fi doa o urmare al veacului al  XX-lea. Încât toate întrebătile acestea milenariste despre sfâitul lumii, aceste profeţii sunt işte gogoşerii, apă de ploaie.

Cartea, cărţile Dacă nu erau cartea, cărţile, ce s-ar fi ales de noi în închisoare? Ne-ar fi supus cu forţa, ne-ar fi dezumanizat. Aşa am respirat libertate prin cărţi,am văzut lumea de dincolo de gratii prin intermediul cărţilor. Despre ce am fi vorbit între noi, dacă n-am fi avut cărţile, dacă n-am fi avut amintirea lor, educaţia şi răbdarea pe  care ni le-au conferit ? Oamenii fără cultură, fără amintri, fără o cultivare a răbdării nu pot rezista în condiţii extreme…

Copii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă, nici măcar viaţa acestuia nu o cunosc şi, cu atât mai puţin, Crezul sau alte rugăciuni ale pravilei.

Dragostea. Să vezi cu inima, asta înseamnă dragostea. Să Îl vezi pe Dumnezeu cu inima , iată cea mai mare izbanda a crestinului…

Drogurile Alcoolul şi drogurile atacă familia şi societatea.Dar tot famila şi societatea trebuie să găsească modalităţile de recuperare a celor care sunt posedaţi de aceste patimi.Ei sunt bolnavi ca oricare alt bolnav, aşa trebuie judecaţi.Şi cu boala trebuie sa lupti, dacă vrei sa nu te răpună.

Durerea Omul obişnuit nu ştie că durerea ii este dată cu un scop.El nu face deosebire intre momentele vieţii sale, nu ştie care este scopul durerii. Că durerea e dată pe lumea asta şi ea cu un scop, totul e să-l inţelegi, să-l descoperi.

Educaţia Dumnezeu nu-l biciuieşte pe om, nu-l hăţuieste, Dumnezeu îl învată binele şi răul, după care il lasă în lume. Tatăl şi mama nu sunt toată ziua cu fiii si fiicele lor, ca să-i împingă de la spate în lume, ci doar îi învaţă de mici ce trebuie să facă, cum să facă, după care ei trebuie să se descurce singuri, să audă în minte glasul părinţilor, să vadă în minte modelul şi pilda părinţilor în ceea ce i-au invăţat. Dar omul se face că nu le vede, omul le neglijează sau le ignoră şi face după cum îl sfătuieşte diavolul.

Educaţia copilului Educaţia adevărată a copilului nu începe după naşterea copilului, ea se face în concept. Părinţii care trăiesc în adevăr şi care trăiesc în dragoste deplină pot să aducă pe lume un copil ca pe o bucurie pentru viaţă.

Educaţia falsă. Dacă s-ar mai reduce, din toată falsa educaţie a calculatorului, din civilizaţia sălbatică a televiziunii şi internetului, ar fi bine, căci toate acestea nasc în om o mândrie luciferică, îngâmfarea că peste el nu mai există nimic.

Familia Aceasta e menirea unei familii, ca cei doi să se modeleze unul pe altul. Femeia trebuie să se mântuiască prin barbat şi bărbatul prin femeie; şi acesta este scopul căsătoriei.

Fericirea E atunci când Hristos răspunde cu dragoste rugăciunii tale. Oamenii înţeleg fericirea în mod diferit. Unii vor mult şi nu primesc şi se simt nefericiţi. Alţii vor puţin şi primesc şi se simt fericiţi.

Fuga de sine Oamenii senini, care nu au pe conştiinţă păcate, care nu sunt datori nimănui, nu se grăbesc niciodată, se opresc şi vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mama. Aceştia au timp şi pentru un bolnav şi pentru un sărman şi pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe când cei care au ceva pe suflet, aceea sunt bolnavi adevăraţi ai vremurilor noastre.

Inima Este forţa vitală care susţine existenţa omului şi toate încetează după existenţa omului. Şi atâta vreme cât aici, în inimă, se întâlnesc cerul cu pământul, aici sunt îngerul şi demonul, aici se creează toată existenţa omului între cer şi pământ. În inimă.

Iubirea aproapelui Este prima treaptă spre mântuire, pe treapta asta trebuie să repeţi pentru marea iubire de Dumnezeu.

Invidia Omul murdar vrea să-i murdărească pe cei din jur, să fie toţi de o samă şi de un fel. Mulţi oameni nevinovaţi au fost sfâşiaţi doar pentru că invidia celorlalţi le-a pus gând rau.

sursa: ASCOR Slatina

Interviu cu părintele Iustin Pârvu

18 Decembrie, 2008 § 1 comentariu

de Marius Sidoriniuc

Reporter: Sfintia Voastra, am intalnit in invataturile crestine aceasta sintagma: «a fi contemporan cu Iisus». E drept ca aceasta sintagma am gasit-o si in domeniul filosofiei, de exemplu, la un filosof danez, Kierkegaard. Cum mai este posibila aceasta ajungere in contemporaneitate cu Iisus?

Parintele Iustin Parvu: A fi contemporan cu Iisus Hristos, aceasta este datoria crestinului. Ce-ar fi facut Hristos daca era in situatia mea? Pai Hristos ar fi facut asa si asa. Atunci eu ma conformez sa fiu in aceasta prezenta a lui Hristos. Cand eram in celula Aiudului, acolo veneau toate starile de lucruri. Erai si mort, erai si viu. Erai adus in stadiul de lepadare de lumea aceasta, de tot ce este omenesc, de ceea ce este trecator. Ca nu mai veneai tu.. Pe tine nu te mai interesa daca traiesti pana maine sau nu. Eram asa de bine pregatit incat, pentru mine ca raman aici, nu-i nimic, ca ma duc dincolo, iar nu-i nimic…

Pe strazi, dimineata, trupa, armata mergeau in cantece, veneau in cantece, copiii se jucau in curtea din jurul inchisorii… Cresteau si copacii din partea birourilor directorilor… Cand am intrat in celula erau cat nuiaua, cat degetul, si cand am iesit, umbreau toate geamurile si erau copaci mari. Iata ca aicea: ce faceam eu aicea? Decat sa traiesc prezenta si contemporaneitatea Mantuitorului Hristos. Exact ceea ce au facut si Apostolii. Ce a facut Sfantul Spiridon? El mereu a fost contemporan cu Iisus Hristos, «ca fara Mine, spunea Mantuitorul, nu veti putea face nimic». Deci El este prezent permanent si ne calauzeste in toate imprejurarile.

Rep: Sfintia Voastra, oamenii va iubesc, va cauta, va asteapta zi de zi. Dumnezeu v-a dat aceasta misiune de a fi o calauza de incredere a sufletelor. Un Testament spiritual?

Parintele Iustin Parvu: Ei, va potriviti la ce spune lumea? Ei, lumea asta e ca o turma… Uite batrani. E batran, dar nici de multe ori nu este intelept un batran. Dar lumea cand te-a luat asa, merge inainte asa. Si tu te minunezi de altfel de lumea asta care socoteste caruntetea ca e si intelepciune sau poti sa faci ceva?

Rep: Sfintia Voastra, ati dus o viata in rugaciune, in credinta, ochii va reflecta sufletul curat. Totusi, ati fost incercat in viata aceasta.

Parintele Iustin Parvu: Nu prea am dus-o. Nu…am avut numai…. Cea mai frumoasa viata am avut-o acolo, intre zidurile inchisorii. Pai da, pentru ca aicea e scoala si formarea Omului, dragii mei. Formarea omului nu este viata libera, asa. Formarea omului este cand este pus la incercare, cand este pus sa se contopeasca cu Lumina. Pui o banda de fier in foc. Dar pana nu aduci temperatura la anumite grade, banda nu se contopeste cu focul. O vezi mereu asa. Dar abia ce ai ajuns la inaltimea unor grade de incercari si ai ajuns ca nu mai traiesti tu, ci Hristos in tine, atunci incep sa cred ca esti si tu asa, un infinit.

Rep: Si atunci, Sfintia Voastra, ce putem face noi ca sa ne contopim cu Lumina, caci acum nu avem nici o constrangere, avem libertatea…

Parintele Iustin Parvu: Pai tocmai asta este nenorocirea. Nu stim sa folosim libertatea aceasta. Nu stim sa o folosim. Daca noi am sti sa ne folosim libertatea, am fi pe Pamantul acesta ingeri toti. Ar fi doar cantari de blagoslovie, colinde permanente si viata fericita in bucurii. Dar daca noi nu stim sa folosim toate acestea…si vine si ispita, pe partea cealalta. Ca i-a adus acuma si televizor, si calculator, I-a adus si Internet, i-o adus si chip, i-o adus toate acestea. Si este mult mai greu la ora actuala sa lupti. La inceput, Sfintii Parinti stiau una. Aveau un singur Diavol cu care luptau. Acuma au venit inca o tabara, si inca o tabara. La inceputuri, crestinismul se ridica prin fortele sale proprii. A venit a doua perioada a lumii in istorie, cand jumatate este a Omului si jumatate a Domnului. Vine partea a treia, ultima. Alta cale de mantuire nu se poate decat printr-o rabdare extraordinara. La oleaca de credinta, adaogi rabdarea asta enorma si ai avansat mai mult decat cele doua perioade. Acuma sunt vremuri grele cu toata supratehnica asta. Si te obsedeaza si te munceste, mai… Acuma vezi ca merge in masina omul si da drumul la toate zdranganelile. N-ai nici acolo liniste. Te urci intr-o cursa (autobuz -n.rep.), nu-i chip nici acolo sa stai.

Rep: Inainte, in satul traditional, duminica era dedicata pentru slujba si odihna. Acum, nici duminica…Tot timpul se vorbeste, se face una, se desface alta. Nu se mai tace…

Parintele Iustin Parvu: E arta flecarelii. A flecari. Dar se mai vorbeste cu sens. Dar daca Diavolul la Iasi, de pilda, iti pune toate mascariciurile pe blocuri si in dreapta si in stanga ca nu mai ai chip sa te mai uiti! Sau bucurie. De la 10 km, 5 km iti pun toate traznaile pe tablouri si fotografii! Pai ce sa mai faca copiii nostri? Cum sa reziste? In casa acolo, cand sta copilul cu parintii lui traieste o drama nemaipomenita. Taica-su care vine beat si asa, si spune acolo si vrute si, o mama care abia isi creste copiii…cu un sot numai sminteala si cadere, ce poate sa mai faca? Copiii mereu sunt in nestire…trec prin incercari grele. Vin copii si-mi spun ca nu se impaca mama cu tata si nu mai pot sta in casa, ii alunga, dorm pe la vecini. Ce sa le spun? Mai copii, stati si voi acolo pana va faceti mari, ca sa plecati si voi, sa va casatoriti, sa mergeti la o facultate… Ei, copilul acesta ce formare mai are? Este o societate care nu se mai gandeste, este o societate la ora actuala care nu se mai gandeste cu nimic la formarea si vederea spirituala a Omului. Scoala deformata. Armata deformata. Ce sa mai spun? Sanatate deformata. Familii deformate.

Rep: Si atunci, ce Om se naste acum?

Parintele Iustin Parvu: Acum se naste omul cum il formezi. Si acuma se poate creste dupa Hristos, sigur. Uite, sunt familii care merg cu copilasii la Biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea. Copiii sunt foarte destepti, is ageri si vin cu cornuletul si branza de la scoala in buzunar si-l aduce acasa, nu-l mananca miercuri la 11 – 12 cand il primeste la scoala.

Rep: Sfintia Voastra, cunoasteti povestea cu Turnul Babel. Cum o ganditi in contextul actual?

Parintele Iustin Parvu: Pai ce sa o mai gandim? E asa de evident incat nici Turnul Babel nu era asa de realizat cum este realizat acuma. Sunt 7.000 ani de istorie, din care 2.000 de ani dupa Mantuitorul Hristos, si privesti la Turnul Babel. Uite, te asezi cu vorbitorul acesta (se refera la reportofon- n.rep.), il pui, si diseara tu realizezi Turnul Babel. Amestecarea limbilor… scoala Diavolului este asa de puternica incat la ora actuala… Povestile lui Ion Creanga…

Rep: Cum vedeti drumul spatiului monahal pe viitor, misiunea manastirilor? Pe Muntele Athos, in scurta mea sedere, am vazut ca se fac modernizari. Se fac sosele, circula masini, e drept ca nu peste tot, caci mai exista o parte asa cum era in urma cu 900 de ani.

Parintele Iustin Parvu: Pe viitor il vad foarte incetosat. Da, da… Pana si ei, ca si noi, oameni fiind, au cazut. Lupta e foarte puternica. Athon, ca si o cetate, sau un oras, o tara are o armata care o apara. O armata formata cu virtuti, cu calitati, cu mostenitori ai unui trecut cum avem noi pe Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares. Vedeti, acestea au operat in viata noastra, au format.

La fel, athonitii s-au adunat aicea ce avem noi in societate, in lumea asta. Au venit rusii pravoslavici si s-au extins acolo. Erau rusii lui Sfantul Serafim de Sarov. Erau rusii lui Dostoievski. Si se mentin rusii acestia… Dar la ora aceasta nici ei nu mai au. Vin rusi dupa Revolutie. Rusi revolutionari, oameni revolutionari, neputinciosi, ca si noi. (…) De ce s-a intamplat fenomenul acesta al emigrarii la noi? Cineva a avut tot interesul ca sa loveasca in unitatea noastra, in credinta noastra, in istoria noastra. Si merge pana astazi aceasta lovitura. Cine stie cat va dura? Si Athonul ca si Sinai, Meteora, ca si Romania, toate au venit la acelasi nivel de cadere morala si spirituala. Apoi spune: «cand veti vedea ca se intind firele electrice prin Athon, aproape ca este si sfarsitul lor». Nu mai sunt grecii de altadata. E un grec ciopartit. Nu mai e romanul de altadata. E un roman ciopartit. Iata cum am ajuns la un crestinism nevertebrat, garbovit, secatuit.
Toate serbarile care se fac in concernul nostru, se fac numai duminica, numai in sarbatori. Asa cum lucra muncitorimea in perioada comunista, patronul face aceleasi greseli paganesti.
Il exploateaza pe om, ii da un pret derizoriu, il exploateaza si omul sta la dispozitia patronului si spune votezi pe cutare, mai ramai la noi, nu, te duci mai departe…
In Romania a fost si va ramane o oaza deosebita fata de Balcani, Rusia. Nadajduiesc ca Romania va fi un far luminos pentru Europa. Nadajduiesc.

Rep: Dar pentru liderii intelectuali si politicieni, fata catre Europa n-a insemnat si pastrarea traditiei, ci tocmai nevertebrarea noastra.

Parintele Iustin Parvu:

Ce-i politica asta? Politica asta este o farfara care nici nu se poate compara cu marile idealuri ale neamului nostru. Astia n-au nimic comun cu idealurile noastre, idealurile unei natiuni.

Rep: Am impresia ca este o Romanie recenta. De ce nu recuperam istoria? Ce face intelectualitatea?

Parintele Iustin Parvu: Intelectualii nostri, sa ma ierte, dar nu mai au nici o legatura cu ceva traditional, ceva care sa continue sa lucreze la idealurile nationale. Intelectualul, saracul, a ajuns si el la o marfa de vanzare. A facut o carte aicea, pe calculator si o vinde in America. Acolo se vinde pentru 4 -5 ani. Face un ban si vine si face o casuta aici. Sotia sta acolo si el sta aici.

Intelectualul nostru a divortat de mult de valorile noastre. Dar cum sa aiba, cand un profesor universitar spune ca el este de 18 ani profesor la universitate si are…4 studenti la… matematica? Lucreaza cu 4 studenti si nu intereseaza pe nimeni de nimic. Daca-l intrebi pe studentul nostru ce gandeste de valori, de noi, hmm, asta prea putin il intereseaza. Ei, si atunci, iata unde s-a ajuns. Ce mai face studentul nostru, tanarul acesta care iese dupa atatia ani de scoala? Se vinde foarte simplu, se duce si nu mai sta aicea. Uite, dar si ceilalti! Nu mai avem nici un sobar, un cizmar. N-avem un tamplar sa-ti faca un geam.

Rep: Bolnitele. Sunt legate atat de nebunie cat si de saracie. E prima forma prin care Biserica venea si-l proteja pe celalalt, fie ca era nebun… Bolnitele sunt atestate din secolele XV, XVI in Tara Moldovei, Tara Romaneasca, Transilvania… Apoi, ele capata rol laic, de spital si nu mai sunt la manastiri decat sporadic. De ce nu s-a recuperat istoria si in acest sens? De ce noi ratam si acum astfel de subiecte atat de profunde si interesante de studiat? Ma gandesc la un filosof francez, Michel Foucault, care a studiat o Istorie a nebuniei… iar noi, noi, ce am facut, ma refer la intelectuali?

Parintele Iustin Parvu: Te temi acuma sa-l ocrotesti pe nebun. Ca patesti ca la Tanacu. Da, va spun… Daca il vezi cu mintea slaba ii spui: mai, du-te acasa, nu te pot opri aici. Pentru ca indata vine acuma si spune ca l-ai omorat. Abia asteapta, au tot interesul sa fie facuta o greseala si sa spuna „Uite calugarul criminal!”. Presa noastra, politica noastra, viata noastra sociala este condusa de inamicul numarul unu al Omului. Cand spun Om, ma gandesc la ortodox, la crestin, la valoarea lui si la personalitatea lui. Cei care ne oprima pe noi, sunt cei care l-au prigonit pe Hristos de la inceput si l-au dus la Rastignire. Ei bine, ei nu fac astazi decat acelasi lucru, de Rastignire a lui Hristos.

Rep: Ca asa am ajuns sa avem tot felul de falsi profeti care vin si incearca sa ne convinga ca ei inventeaza roata in secolul XXI, ca roata acum au descoperit-o ei insisi…

Parintele Iustin Parvu: Acolo avea un fel de bolnita unde maicutele ingrijeau de bolnavi, le citeau, faceau rugaciuni, le faceau Liturghie. Se stie cum a iesit fata asta din spital si a venit la Tanacu… Aveau tot interesul sa loveasca Biserica. Fara cunostinte, lucrarea asta a iesit pe mana unui gazetar. Nu avea o notiune mai clara… «O rastignit-o domnule, zicea». Sau «Uite ca a aparut calugarul criminal…» si s-a terminat cu lumea asta. Biserica si-a luat mana de pe el… Nici o judecata, nici o cercetare, nimic, da-l pe mana legii. Legea cine este? Crima si pedeapsa!

Rep: Ce mai inseamna sa fii un om virtuos?

Parintele Iustin Parvu: Sa fii la locul tau. Sa fii model pentru copiii tai, sotia ta. Sa muncesti cinstit. Sa nu te dedai la furturi. Sa fii multumit cu ceea ce este.

Sa muncesti exact ce facea taranul nostru acum 150 de ani. Tata venea din Iasi, noi aveam pamant acolo. Plecam vineri, faceam 2 zile pana in judetul Neamt cu caruta incarcata cu 700-800 de kilograme. Ajungeam sambata, paaana la 15 -20 kilometri de casa. Suna toaca si clopotul de Vecernie la biserica. Tata zicea gata. Trageam la Lipan, era un maidan, se lua o masa si acolo stateam, dragii mei, pana duminica la ora 12 – 13, cand cantau cocosii. Si atunci tata zicea «mai, sobasma, hai s-om merge». Si ajungeam acasa. In 2-3 ore. Dar nu, sarbatoarea era sarbatoare. Asa era tata meu. A fost om gospodar, corect. A crescut copiii cu o mama evlavioasa, cu frica de Dumnezeu. Si, cu aceasta straduinta a lor am intalnit si eu viata manastirilor. Si am ajuns ceea ce sunt. Nu-mi trebuie mai multa filosofie.

Rep: Ce reprezinta spatiul monahal pentru Sfintia Voastra?

Parintele Iustin Parvu: Este viata mea!

Rep: Este totul, intr-adevar, e asa de frumos aici!

Parintele Iustin Parvu: Spunea Parintele Gheorghe Calciu: «Sarbatori, Hristos a inviat, Hristos s-a inaltat, tot asa, in sfarsit, bucurie, lume, Hristos se naste, unul zicea, altul raspundea, sa-l slavim pe Hristos». Si el credea. Credea. Credea cumva. Dar cand a ajuns acasa de la biserica si i-a spus Mama «Hristos a inviat!», atunci «Adevarat ca a inviat». Dar de ce? «Ca a spus Mama». Pai da, cand a spus Mama, asa este. Dragii mei, asta-i Mama. Ea este Apostolul. Mama. Ea este marele Preot. Ea este geniul si eroismul… Mamaa… (Parintele Iustin, in aceste clipe, parca, vorbea din alta lumea, vocea sa era asemenea unei mangaieri de ceruri infinite; era o stare greu de marcat prin cuvinte- n.rep.). N-avem mame… n-avem nici societate…n-avem nici har…Mamaaa…

sursa: Buna Ziua Iaşi

Sfinţirea mănăstirii de maici “Adormirea Maicii Domnlui” – Petru Vodă & hirotesia întru arhimandrit a părintelui Iustin Pârvu

3 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

Ieri 2 noiembrie 2008 a avut loc sfinţirea mănăstirii de maici, cu hramul „Adormirea Maicii Domnlui”, de la Petru Vodă. Sfinţirea a fost săvârşită de P.S. Calinic Botoşăneanul. La slujbă a participat şi Părintele Iustin Pârvu, care a fost făcut arhimandrit.

Aspect din timpul hirotesiei

Aspect din timpul hirotesiei

Mănăstirii de maici “Adormirea Maicii Domnlui” - de la Petru Vodă

Mănăstirea de maici “Adormirea Maicii Domnlui” - Petru Vodă

„Vrednic este!”

sursa: Apologeticum

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Părintele Iustin Pârvu at Cidade de Deus.