Mesajul de Craciun al PS Lucian al Caransebeşului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Anunțuri

Pastorală la Naşterea Domnului a P.S. Nicodim al Severinului şi Strehaiei

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Pastorala de Craciun a IPS Gherasim al Ramnicului

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Scrisoare Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului la anul mântuirii 2009 a PS Siluan

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

„Cu noi este Dumnezeu”

† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

Preacuvioșilor și Preacucernicilor Clerici,

Preacuviosului Cin Monahal

și poporului celui binecredincios

din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,

Har vouă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhierești și părintești binecuvântări

Preacuvioase Părinte,

Preacucernice Părinte,

Iubiți Credincioși,

Praznicul Nașterii după trup a Fiului lui Dumnezeu Celui din veci născut din Tatăl Cel împreună-veșnic cu El, înseamnă pentru noi creștinii pogorârea la noi a Celui Preaînalt, înseamnă că: „Dumnezeu este cu noi”.

Această dumnezeiască descoperire are o greutate și mai mare pentru cei care trăim pe meleaguri străine și care, uneori, poate ne simțim singuri și fără de ocrotire. Nașterea Domnului aduce cu ea, odată cu „bucuria mare” a venirii Mântuitorului, prisos de mângâiere tuturor celor necăjiți și înstrăinați și „pace și bunăvoire” celor care „așteaptă” și se pregătesc pentru a întâmpina arătarea în trup a lui Dumnezeu.

Astfel, prorocul Isaia, vestind cele despre Mesia, Unsul lui Dumnezeu, grăia: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului” (Is. 42, 7; 61,2) – verset pe care îl va citi și tâlcui Domnul la prima predică în sinagoga din Capernaum (cf. Lc. 4, 18-19). Iar  la nașterea Domnului, arătându-se păstorilor pentru a le vesti „bucurie mare” (cf. Lc. 2, 10), îngerii cântau în cor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14) « Read the rest of this entry »

Pastorală la Naşterea Domnului a PS Sebastian

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

PE CINE DERANJEAZĂ SIMBOLURILE CREŞTINE?

Pastorală la Naşterea Domnului


† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sărbătorim în fiecare decembrie Naşterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatăl (Colos. 1, 15; II Cor. 4, 4; Evr. 1, 3), adică „icoana” Sa. Şi n-am fi avut astăzi decât o cunoaştere foarte limitată despre Dumnezeu-Părintele, dacă nu ni L-ar fi descoperit pe Acela Fiul Său întrupat (Mt. 11, 27 şi Lc. 10, 22), pogorârea Sa pe pământ dând Dumnezeirii un chip şi o icoană şi făcându-ne accesibilă, astfel, calea ce duce la îndumnezeire. De aceea, a respinge chipul şi icoana Sa înseamnă a refuza comuniunea cu El.

Acest lucru se cere afirmat cu tărie într-o vreme în care chipul, adică icoana şi celelalte însemne creştine – expresii şi reprezentări ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu o agresivitate de neînţeles într-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranţa. Vă amintiţi, însă, de aşa numitul „război al icoanelor” de acum trei ani, când unii compatrioţi de-ai noştri au cerut – culmea, tocmai „în numele democraţiei” -, expulzarea icoanelor din şcoli, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în virtutea aceleiaşi „democraţii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteţi la curent, apoi, cu recenta decizie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, prin care a fost incriminată prezenţa crucifixelor în şcolile din Italia? Nu vi se pare că am mai văzut clişeele acestea? Ba da… însă în „era dictaturii comuniste”, când ne erau prigonite însemnele şi manifestările religioase de către un regim care, cel puţin, îşi asuma pe faţă ideologia atee. « Read the rest of this entry »

Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

† B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,

Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,

iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Naşterea Domnului este unul din cele mai cunoscute evenimente din viaţa Domnului Iisus. Deşi neînţeleasă de minte, ea are întotdeauna o cale deschisă către inimă, în care se descoperă cel mai mult tainele lui Dumnezeu. Înainte de a deveni istorie, naşterea pruncului Iisus s-a zămislit în taina inimii Fecioarei Maria, prin vestea cea bună pe care arhanghelul Gavril i-a adus-o. Această prăznuire a bucuriei se leagă tainic de un alt moment din istorie, când Maicii Domnului i se descoperă vestea naşterii Fiului lui Dumnezeu, moment consumat între îndoială şi asumare, despre care vreau să vă vorbesc.

Există în viaţa Maicii Domnului un moment de mare răscruce, atât pentru propria ei rânduială, cât şi pentru istoria mântuirii noastre. Acest moment se întrupează într’un singur cuvânt. Fără el, ceea ce Dumnezeu intenţiona în Buna‑Vestire ar fi fost un eşec divin; prin el, conlucrarea dintre Dumnezeu şi om se dovedeşte biruitoare, iar consecinţele ei răzbat până la sfârşitul veacurilor. « Read the rest of this entry »

Scrisoare Pastorală a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim la Naşterea Domnului

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Cercetarea lui Dumnezeu

„Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru,

Răsăritul răsăriturilor, şi cei din întuneric şi

din umbră am aflat adevărul:

că din Fecioară s-a născut Domnul!”

(Luminânda Praznicului Crăciunului)

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în pace şi cu sănătate la marea sărbătoare a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe cei dintre noi care au trecut la Domnul anul acesta îi pomenim cu evlavie şi ne rugăm pentru odihna sufletului lor. Între aceştia îi amintim în primul rând pe Părintele Constantin (Mihoc) şi pe fratele Nicolae (Cioară) de la Berlin care şi-au dat viaţa pentru ridicarea unei biserici româneşti în capitala Germaniei. Însă pe Părintele Constantin şi pe fratele Nicolae, trecuţi la Domnul în chip minunat, nu-i pomenim doar în rugăciunea pentru cei adormiţi, ci îi şi chemăm în ajutorul nostru, ca pe unii care, prin moartea lor martirică, au aflat har la Dumnezeu şi putere de a mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu. De aceea suntem îndreptăţiţi să zicem: „Părinte Constantin şi frate Nicolae, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!”

În rugăciunea noastră îi pomenim şi pe cei bolnavi din familiile noastre care nu sunt împreună cu noi pentru a se împărtăşi de bucuria Praznicului Naşterii Domnului. Desigur că aceştia regretă lipsa lor de la biserică la o sărbătoare atât de mare. Dar sunt şi foarte mulţi creştini care nu caută biserica nici măcar la sărbătorile mari, ceea ce înseamnă o mare lipsă în viaţa lor. Datoria noastră este nu numai de a ne ruga pentru ei, ci şi de a-i ajuta să înţeleagă de cât bine se lipsesc ignorând Biserica cu rânduielile ei sfinte, lăsate de Dumnezeu tocmai pentru binecuvântarea vieţii, pentru ajutor în necazuri şi greutăţi şi pentru mântuirea noastră veşnică. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with pastorala at Cidade de Deus.