Pomenirea uitată a unui Sfânt: Anastasie Sinaitul

22 Aprilie, 2011 § Lasă un comentariu

autor: pr. Dragoş Bahrim

Calendarul nostru conține, în listele sale zilnice, sfinți ascunși în spatele uitării și indiferenței noastre.

Faptul de a trece cu vederea și de a nu cinsti așa cum se cuvine, figuri ce cu câteva sute de ani sau cu un mileniu în urmă adunau sute sau mii de discipoli, care au apărat ortodoxia cu prețul vieții sau au scris lucrări teologice copiate și circulate prin mii de manuscrise, din care multe au rămas până astăzi, nu este cu siguranță pentru noi cei de astăzi un titlu de laudă.

De câteva zile încoace m-a frământat personalitatea unui Părinte Sfânt, Anastasie Sinaitul, despre care am aflat, după ce lucrarea providenței mi l-a adus înaintea ochilor, că este pomenit chiar în data de 20 aprilie.

Sfântul Anastasie a trăit ca monah și preot la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai în secolul VII, secolul frământat de disputele hristologice ce l-au făcut atât de strălucitor pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Aici trăise și învățase cu foarte puțin timp înainte Sfântul Ioan, autorul Scării. În mod obișnuit se credea că Sfântul Anastasie s-a născut în Alexandria însă e mult mai probabil să se fi născut în Cipru, în orașul Amathos. El a părăsit Ciprul înainte de invazia arabilor asupra insulei din 649, şi după ce a călătorit și în Palestina, a intrat în mănăstirea de la Muntele Sinai, probabil, în jurul 660. E cel mai important stareț al Muntelui Sinai din a doua jumătate a sec. VII, numit în Minei drept ”al doilea Moise”. Operele sale au fost copiate intens și ne descoperă un autor cu mult discerământ, experimentat, fin teolog, un vehement apărător al hristologiei calcedoniene dezvoltată la următoarele două Sinoade ecumenice constantinopolitane.

Principala sa lucrare se numește Hodegos (Povățuitorul) și e o colecție de texte hristologice ale sale scrise în apărarea Calcedonului, dar și împotriva monoteliților. Anastasie este autorul și a unei colecții de Întrebări și răspunsuri, foarte citite în general, fiind incluse în numeroase florilegii patristice. Asemănătoare întrebărilor și răspunsurilor puse sub numele bătrânilor Varsanufie și Ioan, ni-l arată pe autor nu ca pe un om preocupat doar de chestiuni teologice abstracte ci în primul rând preocupat de mântuirea membrilor comunității pe care o păstorea. În acea perioadă, Peninsula Sinai este ocupată de musulmani, însă Mănăstirea fortificată a Sfintei Ecaterina, ridicată astfel de Iustinian a rezistat asediilor, sub protecția Maicii Domnului.

S-au păstrat de la el și mai multe Omilii, dintre care una la Schimbarea la față, trei despre facerea omului, altele despre sfânta liturghie, despre cei adormiți, despre Psalmul VI, și altele, multe dintre ele nefiind încă editate. De asemenea, este socotit autorul unui comentariu la Hexaemeron, adică la primele versete ale Genezei. Opera sa, care a cunoscut un interes sporit în ultimii ani din partea patrologilor, a început să fie editată în volume exemplare mai ales în prestigioasa colecție Corpus Christianorum. Series graeca. Pe lângă valoarea teologică indiscutabilă, opera sa este și o mărturie istorică a rezistenței creștinismului în fața unei noi provocări, ofensiva islamică, aducând informații inedite despre niște momente de mare zbucium din istoria creștinismului. A trecut la Domnul și a rămas la fel de discret așa cum a trăit, după anul 700.

Pentru a ne folosi duhovnicește în aceste zile ale Săptămânii Patimilor, m-am gândit că ar fi de folos prezint câteva fragmente inedite din Întrebări și răspunsuri, în traducerea inedită a Paraschevei Grigoriu (după CCSG 59).

***Întrebarea 1: Care este semnul adevăratului și desăvârșitului creștin?

Răspuns: Unii spun că dreapta credință și faptele evlaviei, dar Hristos nu statornicește în acestea pe adevăratul creștin. Căci cineva poate să aibă și credință, și fapte bune, dar să cugete înalt despre ele și astfel să nu fie creștin desăvârșit. De aceea zice Domnul: „Cel ce iubește poruncile mele le păzește și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui și vom veni la el, Eu și Tatăl Meu, și ne vom face locaș la el” (Ioan 14, 21-23). Așadar prin acestea învățăm că prin credință și prin faptele cele bune este zidită casa sufletului de către mintea noastră, iar dacă nu vine și nu sălășluiește în ea Hristos, Stăpânul casei, este limpede că nu i-a plăcut Lui construcția făcută de noi pentru El.

La această întrebare Sf. Anastasie ne oferă un răspuns fundamental la preocuparea noastră, cum să fim creștini mai buni sau, mai precis, ce caracterizează pe adevăratul creștin, subînțelegându-se că avem aici și soluția mântuirii noastre. Un răspuns obișnuit, asupra căruia autorul nostru ne avertizează că este incomplet și insuficient este: credința ortodoxă și faptele bune. Manualele de dogmatică de astăzi, cu încă multe influențe scolastice, socotesc și ele credința și faptele bune drept condiții necesare ale mântuirii personale dar ele nu sunt niciodată și suficente. Pentru că ele nu-ți asigură în chip magic intrarea în împărăția lui Dumnezeu, pentru că faptele exterioare dacă nu au drept conținut pe Hristos, ne duc pe un drum greșit. Sfântul Pavel ne învăța și el că nici credința, nici darurile lui Dumnezeu, nici cunoașterea, nici milosteniile, nici jertfa de sine, dacă nu sunt altoite cu dragostea lui Hristos nu ne mântuiesc și sunt inutile (I Cor. 13, 1-3). Suntem atunci ca smochinul blestemat de Mântuitorul pentru că n-a găsit în el decât frunze și nu roade (Matei 21, 19). Putem să scriem mii de cărți, să construim biserici și case de binefacere, să purtăm cu emfază uniformele și însemnele noastre exterioare și totuși să primim înfricoșătorul cuvânt al lui Hristos, “niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea!” (Matei 7, 23). Și vom căuta îndreptățire atunci: „Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?” Răspunsul lui Hristos va fi negativ pentru că “nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21-22).

Singurul fapt care ne mântuiește este prezența în iubire a lui Hristos în noi, în casa bine zidită a sufletului nostru, după principiile Sale, iubirea fiind legătura noastră unică cu El.

Întrebarea 2: Și de unde cunoaște omul dacă s-a sălășluit Hristos întru el? Răspuns: Această întrebare este asemenea cu întrebarea celui care întreabă o femeie însărcinată: „De unde știi dacă ai luat în pântece”? Căci așa cum aceea nu are nevoie să afle aceasta de la altcineva, ci ea de la ea însăși cunoaște în sine însăși de la oprirea sângiurilor, de la săltările pruncului dinlăuntru, de la greața pe care o simte față de multe mâncăruri că a zămislit, la fel și sufletul nu are nevoie să afle de la altcineva dacă Hristos S-a sălășluit în el prin Duhul Sfânt. Căci de îndată ce sufletul vede că se opresc sângiurile cele necurate ale patimilor lui obișnuite și că încetează pofta pentru multele mâncăruri ale păcatului și mai ales, că urăște, mai presus de orice, dulceața plăcerii, căci orice femeie însărcinată urăște dulceața mierii.

Atunci când sufletul creștinului vede în el însuși asemenea mărturii și semne, atunci spune și el cu profetul purtător de duh către Dumnezeu că „Prin frica Ta, Doamne, zămislit-am, dureri de facere am avut și am născut duhul mântuirii Tale, pe care l-am odrăslit pe pământ.” (Isaia 26,18, Septuaginta). Că acesta este semnul adevăratului creștin ascultă-l pe Pavel care zice: „Sau nu cunoașteți că Iisus Hristos sălășluiește în voi? Afară numai dacă nu sunteți netrebnici”( II Cor. 13, 5).

Semnele sălășluirii lui Hristos în sufletul omului sunt tainice și personale. Ele nu sunt neapărat și exterioare. Lucrurile exterioare de cele mai multe ori înșeală. Sf. Anastasie compară zămislirea duhovnicească a lui Hristos în suflet cu zămislirea trupească din trupul femeii. Și cum aceea cunoaște din interior faptul că a zămislit pruncul, la fel prezența Duhului Sfânt în om e legată de dezgustul față de păcat, fuga de plăcere și dominarea patimilor. De fapt adevărata iubire a lui Dumnezeu, care ne leagă de El și ni-l face prezent pe Hristos-Iubire în noi se naște numai din nepătimire, apatheia (cf. și Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, I, 2) iar aceasta o primim după multe osteneli și lupte duhovnicești, suferințe și răbdare.

sursa: portalul Doxologia

28 februarie 2011 – 350 de ani de la trecerea la cele veşnice a domnitorului Vasile Lupu

29 Martie, 2011 § 1 comentariu

La Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi a fost omagiat ieri, printr-o slujbă de pomenire, domnitorul Vasile Lupu, la 350 de ani de la trecerea lui la cele veşnice. Parastasul a fost săvârşit de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi. M-am aflat şi eu printre puţinii participanţi la această slujbă.

Alături de obştea Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” şi de părintele stareţ arhim. Nichifor Horia, la evenimentul religios au participat pr. prof. Dragoş Bahrim, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iaşi, arhim. Vitalie Danciu, stareţul Mănăstirii Golia din Iaşi, şi stavrofora Maria Magdalena Vrânceanu, stareţa Mănăstirii Copou din Iaşi.

La final, IPS Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre personalitatea domnitorului Vasile Lupu, remarcând faptul că acesta a ctitorit mai multe biserici care au fost zid de apărare împotriva duşmanilor. „În această zi se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că a găsit în domnitorul Moldovei Vasile Lupu o minte luminată, un braţ puternic şi mai ales o inimă de creştin. Ctitorirea de biserici i-a fost preocuparea de căpetenie, fiind conştient de faptul că un popor fără biserici nu există. Ştia pericolul venit din sud şi anume influenţa islamică. Ştia, de asemenea, de pericolul pe care îl reprezentau stăpânitorii de atunci ai Transilvaniei sau vrăjmăşiile venite din nordul Poloniei. Avea conştiinţa că zidirea de biserici constituie zidul de apărare cel mai eficient pentru Biserica drept-slăvitoare din Moldova. Îi mulţumim lui Dumnezeu că a găsit în Vasile Lupu persoana care să aducă în Moldova moaştele Sfintei Parascheva. Mâna lui Dumnezeu a fost prezentă în viaţa acestui mare domnitor al Bisericii şi al neamului”, s-a exprimat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. IPS Părinte Mitropolit Teofan, alături de preoţii slujitori şi de participanţi, a vizitat apoi Sala Gotică a Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”, unde se păstrează acoperămintele de mormânt ale domnitorului, precum şi o tapiţerie realizată în aur şi argint, ţesute de doamna Tudosca, soţia domnitorului Vasile Lupu.

Domnitorul Vasile Lupu alaturi de Todosca Doamna - tabloul votiv din biserica Manastirii Trei Ierarhi

Arhim. Nichifor Horia, stareţul aşezării monahale şi exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a explicat că slujba săvârşită la împlinirea a 350 de ani de când Vasile Lupu a plecat la Domnul este „o datorie de suflet atât pentru ctitoria sa de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”, cât şi pentru mecenatul pe care l-a făcut atât în cultură, cât şi în credinţă”. „Aici ne referim la introducerea tiparului, prin Petru Movilă, la Iaşi, tipărindu-se acum celebra carte de învăţătură Cazania a Sfântului Ierarh Varlaam. Vasile Lupu a înfiinţat învăţământul universitar ieşean, după modelul Academiei kievene, cu ştiinţa că acest mecenat înseamnă de fapt investirea în cultura Moldovei.

Acoperamintele de mormant ale domnitorului Vasile Lupu si ale doamne Todosca din Sala Gotica a manastirii Sfintii Trei Ierarhi

De numele lui Vasile Lupu se leagă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva pe care domnitorul le-a adus de la Constantinopol datorită influenţei sale şi dorinţei de a da catedralei de suflet, şi anume Bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi”, o nouă dimensiune, aceea de a adăposti moaştele Ocrotitoarei Moldovei. În secolul al XVII-lea, patriarhul Macarie al Antiohiei, aflat în vizită la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”, dăruieşte domnitorului Vasile Lupu, pentru credinţa şi dragostea cu care l-a întâmpinat, mandibula Sfântului Vasile cel Mare”, a amintit parintele Nichifor. Mormântul domnitorului Vasile Lupu, alături de cel al soţiei sale, doamna Tudosca, se află în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, fiind pomeniţi în fiecare zi în rândul ctitorilor. Dantelăria în piatră a Bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi” vădeşte atât de mult gustul pentru frumos, numărându-l pe voievodul moldovean în rândul celor care iubesc podoaba casei Domnului, după cum citim la rugăciunea amvonului la fiecare Sfântă Liturghie”, a mai spus staretul Nichifor.

Provenind dintr-o familie de aromâni originari din Epir, Vasile, căruia i se spunea pentru fireasa iute, Lupu, a venit din Ţara Românească în Moldova, o dată cu Radu Mihnea Voda în 1616. Îndrăzneţ, inteligent, cultivat, ambiţios, tenace în realizarea scopurilor, Vasile Lupu a urcat în ierarhia socială, nu fără primejdii, până la puterea domnească.

De cum a ajuns la domnia Moldovei – avea atunci 37 ani – s-a dedicat refacerii ţării. În vremea lui, Moldova, a cunoscut bunăstarea izvorâtă din dezvoltarea meşteşugurilor, din comerţ şi din agricultură.

Râvnind la scaunul voievodal al lui Matei Basarab, Vasile Lupu şi-a ridicat oastea în 1637. În 1639 a organizat o a doua expediţie, nici ea mai norocoasă. Pacea care a urmat acestei campanii a fost întărită prin refacerea de către Vasile Lupu a lăcaşului numit Stelea din Târgovişte, şi prin înălţarea mănăstirii Soveja de către Matei Basarab în Moldova.

În anul 1652, Timuş, fiul hatmanului cazac Bogdan Hmielnitki, a luat în căsătorie pe frumoasa prinţesa a Moldovei, Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu. Alianţa încheiată astfel între moldoveni şi cazaci a neliniştit pe Matei Basarab, care strică pacea mai demult încheiată şi dă ajutor în oaste pretendentului Gheorghe Stefan. A fost învins la Finta, în mai 1653 şi silit să părăsească ţara.

Sub Vasile Lupu s-a introdus tiparul, în 1642-1643 imprimându-se la Iaşi cunoscută Cazanie a lui Varlaam. La Iaşi şi tot cu sprijin domnesc, s-a înfiinţat o şcoală superioară cu predare în limba latină. Ca şi ctitor de monumete, numele lui Vasile Lupu se leagă mai cu seamă de înălţarea admirabilei lucrături în piatră sculptată care este mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi şi de ridicarea, cu ziduri mai largi, a mănăstirii Golia din Iaşi. Din vremea lui au rămas lucrări şi ansambluri de lucrări care marchează ultima mare perioadă de înflorire a artei medievale moldoveneşti.

Mazilit, domnitorul a trecut la cele veşnice în a douăzecişiopta zi a lunii martie a anului 1661, şi a fost înmormântat la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, ctitorie a sa.

surse: Ziarul Lumina – ediţia de Moldova, Blogul lui Constantin Ciofu & Flickr

Praznuirea Sfantului Maxim Marturisitorul la Iasi 20-21 ianuarie 2011 (foto & video)

22 Ianuarie, 2011 § 2 comentarii

Această prezentare necesită JavaScript.

După cum ştiţi, vineri, 21 ianuarie, în Biserica Ortodoxă s-a făcut pomenirea Sfântului Maxim Măturisitorul. Ca şi anul trecut, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul a fost cinstit în ziua pomenirii de singura parohie din țara noastră care și l-a ales ca ocrotitor spiritual. Cu multă bucurie am participat joi seara la slujba Privegherii ce a fost oficiată arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, alături de un sobor de preoți profesori și de la parohiile din Iași, în Paraclisul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din incinta Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul “Basileus“ al Seminarului Teologic Ortodox din Iași, dirijat de diac. prof. Mihai Ursache și de Corul „Byzantion” din Iași, dirijat de prep. univ. Adrian Sîrbu. Aici trebuie menţionat faptul că membri ai corului au tradus cântările din slujba Vecerniei, Litiei și Utreniei după mai multe manuscrise din limba greacă.

La finalul slujbei Privegherii, arhim. Nichifor Horia a vorbit despre prigoana pe care a trăit-o Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul pentru că a propodăduit dreapta credință. “În secolul VII, în timpul ereziei monotelite, când se afirma că în Hristos cele două voințe nu au fost depline, ci voința dumnezeiască ar fi copleșit voința omenească încât se putea vorbi doar de o singură voință, Sfântul Maxim Mărturisitorul a ieșit spre propovăduire. În perioadă de pace Sfântul Maxim a trăit prigoană. Îl vedem înfățișat în icoană cu mâna tăiată, știind faptul că i s-a tăiat și limba. Toate acestea le-a primit nu ca pe o silnicie, ci ca o înțelegere că acestea vor rodi“, a explicat arhim. Nichifor Horia.

Părintele paroh Dragoș Bahrim, care este și directorul Seminarului Teologic Ortodox din Iași, i-a îndemnat pe enoriași să facă în continuare cunoscută viața și opera Sfântului Maxim, arătând că “privegherea ne face să stăruim în rugăciune. M-am gândit că cel mai potrivit pentru un sfânt cuvios este să-i facem priveghere pentru că se bucură atunci când ne rugăm și cântăm, aducându-l mai aproape de noi. Slujba aceasta a fost minunată pentru că iată actualii și foștii elevi ai seminarului au cântat împreună în același duh de rugăciune, dând slavă Sfântului Maxim Mărturisitorul“, a spus pr. paroh Dragoș Bahrim.

După priveghere a urmat o agapă la care au patricipat membrii parohiei, dar şi apropiaţi ai parohiei veniţi din oraş sau de mai departe. Vineri dimineaţă, începând cu ora 7, a fost săvârşită Sfânta Liturghie.

Parohia Munteni-Copu a fost înființată în anul 2006 și este ocrotită de Sfântul Maxim Mărturisitorul și de Sfântul Grigore Palama. În luna ianuarie a anului trecut la Seminarul Teologic Ortodox din Iași a avut loc o dezbatere intitulată „Atelierul de biserici“, în cadrul căreia s-a discutat propunerea de proiect a viitorului așezământ parohial din Copou. Iar în luna octombrie a anului trecut Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi a pus piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaș care se va ridica în parohia Munteni-Copou, ce aparține de Protopopiatul Iași 1. La acest eveniment a fost adusă în parohie, spre închinare, mâna dreaptă a Sfântului Maxim Mărturisitorul de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos.

Pentru cei ce vor sa-si aminteasca de frumoase momente din toamna trecuta iata si cateva articole:

Text după articolul “Privegherea ne face să stăruim în rugăciune” de pe portatul Doxologia al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul ocroteşte de trei ani parohia Munteni-Copou

22 Ianuarie, 2010 § 1 comentariu

Biserica Ortodoxa l-a cinstit joi, 21 ianuarie 2010 pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul. Cu acest prilej, parohia Munteni-Copou din Protopopiatul Iaşi 1 şi-a cinstit ocrotitorul. Miercuri seara a avut loc slujba Vecerniei unită cu Litia, iar la final preoţii şi credincioşii parohiei au participat la o agapă creştină.

Singura parohie din ţara noastră ocrotită de Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul şi-a serbat ieri hramul.

Din luna decembrie a anului 2006, comunitatea parohială din Munteni-Copou participă la slujbele din duminici şi sărbători la Paraclisul „Sf. Împ. Constantin şi Elena“ din incinta Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi. De trei ani, oamenii înalţă rugăciuni către Dumnezeu şi cer ca Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul să mijlocească înaintea tronului Preasfintei Treimi pentru a avea un lăcaş de rugăciune.

Programul liturgic a început în ajunul sărbătorii cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată de arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, alături de un sobor de şase preoţi. Răspunsurile la strană au fost date de membrii Corului „Basileus“ al Seminarului Teologic „Sf. Vasile cel Mare“, dirijat de prof. Mihai Ursache.

La finalul slujbei, protos. Hrisostom Rădăşanu, consilier în Sectorul Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Iaşilor, a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre modelul de viaţă şi trăire al Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul. „Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul a avut curaj şi dreptate. Instinctiv, noi ne alăturăm în societate de cei care au dreptate, pentru că dreptatea este de partea lor. Sfântul Maxim avea o legătură cu Adevărul, Care este Hristos. Dacă nu avem adevăr, nu avem de unde oferi adevăr. Dacă nu avem dreptate, nu putem oferi dreptate. La fel, dacă nu suntem învăţaţi, nu avem de unde oferi învăţătură. Dacă nu aduni, nu ai de unde să oferi. Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, prin toată viaţa sa, a adunat. A fost un om cu foarte multe relaţii, pe care le-a folosit în favoarea Bisericii lui Hristos. A fost un om cu foarte multă învăţătură, pe care a folosit-o în lucrarea Bisericii lui Hristos. A fost un om cu viaţă sfântă, iar această vieţuire sfântă a lui a silit şi pe alţii să devină sfinţi“, a spus protos. Hrisostom.

A urmat cuvântul pr. paroh Dragoş Bahrim, care a mulţumit preoţilor, credincioşilor şi seminariştilor pentru prezenţă, exprimându-şi bucuria de a sluji în Capela Seminarului, de hramul parohiei. „Suntem la început de drum pentru formarea unei comunităţi parohiale. Parohia noastră are misiunea să facă accesibile învăţăturile Sfântului Maxim Mărturisitorul credincioşilor, pentru a începe să trăiască în comuniune parohială. Ceea ce încercăm noi să realizăm în parohie nu putem face fără ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor care ne ocrotesc. La fiecare hram ne aducem aminte că ei se implică activ în viaţa parohiei noastre şi ne ajută la fiecare pas“, a mărturisit pr. paroh Dragoş Bahrim, care a mai amintit şi de dezbaterea intitulată „Atelierul de biserici“, de la începutul lunii ianuarie a acestui an, în care s-a discutat despre propunerea de proiect a viitorului aşezământ parohial ce se va construi în Munteni-Copou.

sursa: ziarullumina.ro

Va indemn sa cititi si https://cidadededeus.wordpress.com/2009/01/21/sfantul-maxim-marturisitorul-21-ianuarie/ un articol din urma cu un an despre viata Sfantului Maxim Marturisitorul.

„Atelierul de biserici“ la Seminarul Teologic Ortodox din Iaşi

5 Ianuarie, 2010 § 1 comentariu

În atriumul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi a avut loc aseară conferinţa-dezbatere despre bisericile vechi şi noi, intitulată „Atelierul de biserici“. Invitaţii speciali au fost asist. univ. drd. Ana Maria Goilav, de la Facultatea de Arhitectură a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti, şi bizantinologul Petre Guran, director executiv al Uniunii Arhitecţilor din România. Au mai participat consilieri ai Centrului Eparhial Iaşi, preoţi, profesori şi credincioşi din parohia Munteni-Copou.

În deschiderea întrunirii, pr. prof. Dragoş Bahrim, parohul de la Munteni-Copou, şi directorul Seminarului Teologic Ortodox din Iaşi, a amintit celor prezenţi faptul că parohia pe care o păstoreşte este una dintre cele mai tinere din municipiul Iaşi. „Încă de acum trei ani am luat decizia să construim o biserică pentru comunitatea de aici. Acea decizie a fost luată în ziua în care s-a înfiinţat parohia. Am propus Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ca hramul bisericii noastre să fie «Sf. Maxim Mărturisitorul». Primul gând a fost cum să construim o biserică Sfântului Maxim Mărturisitorul“, a spus pr. prof. Dragoş Bahrim.

Au urmat alocuţiunile bizantinologului Petre Guran şi ale asist. univ. drd. Ana Maria Goilav. Invitaţii au propus astfel proiectul viitorului aşezământ parohial ce se va construi în Copou, cu hramul „Sf. Maxim Mărturisitorul şi Sf. Grigorie Palama“. „Conferinţa s-a născut din efortul de a conştientiza ce înseamnă edificarea din perspectivă ortodoxă. Prin întâlnirea pe care am avut-o cu dl Petre Guran şi cu dna Ana Maria Goilav, am format o echipă pentru acest proiect. Liniile generale s-au conturat deja pentru ceea ce urmează să creăm aici. Viitorul complex parohial va fi centrat în jurul slujirii liturgice, astfel încât viaţa Bisericii se va prelungi din lăcaşul de cult spre celelalte zone ale complexului parohial“, a mai adăugat pr. prof. Dragoş Bahrim.

Parohia Munteni-Copou a fost înfiinţată în luna decembrie a anului 2006, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei de atunci, actualul Patriarh al României, şi se află în apropierea Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare“ din Iaşi. Fiind una dintre cele mai recent înfiinţate parohii ieşene, nu are încă un lăcaş de cult, de aceea slujbele se desfăşoară în capela seminarului. „O biserică nouă ar trebui să înceapă de la oamenii care se vor ruga în duminici şi sărbători. Întâlnirea de astăzi (n.r. – aseară) este o consfătuire cu enoriaşii din parohia Munteni-Copou care vor să îşi construiască o biserică. O altă fază a proiectului este de a identifica, împreună cu enoriaşii, ceea ce mai au nevoie, dincolo de lăcaşul de rugăciune. Atunci vor exista spaţii anexe care se pot dezvolta din necesităţile lor“, a spus bizantinologul Petre Guran.

sursa: ziarullumina.ro

Invitatie la „Atelierul de biserici” – 4 ianuarie 2010

30 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

Parohia Munteni-Copou în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași ne invită luni, 4 ianuarie 2010, incepand cu ora 18, la conferința – dezbatere despre bisericile vechi și noi, intitulată Atelierul de biserici, organizată de Parohia Munteni-Copou în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași, având ca invitați pe arhitect Ana-Maria Goilav, cadru didactic al Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și pe bizantinologul Petre Guran, director executiv al Uniunii Arhitecților din România.

Evenimentul se va desfășura în atrium-ul Seminarului Teologic (Seminarul este situat în Aleea Mihail Sadoveanu nr. 46) și vor participa ca invitați, pe lângă enoriașii Parohiei Munteni-Copou, arhitecți, istorici și teologi care și-au manifestat interesul față de această inițiativă. Cu acest prilej, conferențiarii vor prezenta pentru dezbatere publică și propunerea de proiect a viitorului așezământ parohial ce va construi în Copou, cu hramul Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Grigorie Palama.

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with Pr. Bahrim at Cidade de Deus.