Hristos a înviat − „Bogăţia” noastră într-o lume din ce în ce mai „săracă” – Pastorală la învierea Domnului a PS Sebastian, Slatina, 2010

5 Aprilie, 2010 § Lasă un comentariu

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi, Preacuvioase Maici, Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Într-o lume care ştia prea puţine despre El pentru a-L putea cunoaşte, acum aproape două mii de ani Hristos Dumnezeu a înviat! Într-un imperiu, ca cel Roman, preocupat mai mult de cucerirea pământului decât de Împărăţia Cerurilor, Hristos Împăratul lumii a Înviat! Într-o societate, ca cea iudaică, ce buchisea prea mult litera, pentru a putea înţelege „duhul” lui Mesia, Hristos Învăţătorul Legii celei noi a înviat! El pe cei mai mulţi dintre oameni i-a surprins, pe unii i-a „deranjat” cu învăţătura Sa şi, din păcate, prea puţini au fost aceia care s-au lăsat convinşi de dumnezeirea Lui în vremea în care a trăit pe pământ.

Moartea pe care i-au hotărât-o iudeii şi i-au proclamat-o romanii se dorea a pune capăt pentru totdeauna unui Adevăr ce părea a fi indiferent celor mai mulţi, periculos unora (adică romanilor) şi incomod altora (respectiv iudeilor). Numai că Dumnezeu S-a „încăpăţânat” să învieze şi să rămână viu, trecând cu vederea nesăbuinţa celor ce L-au nesocotit, iertând pe cei ce L-au condamnat la moarte şi chemând la pocăinţă pe cei ce s-au grăbit să „scape” prea repede de El.

Aşadar, Hristos a înviat, reuşind să atragă atenţia celor nepăsători, a înviat şi a cucerit pe cuceritori, a înviat şi a preschimbat sufletele întunecate de ură ale călăilor Lui. Aceasta a făcut Domnul într-o lume cu mult mai înapoiată, mai simplă şi mai săracă decât cea de astăzi.

Dreptmăritori creştini,

Hristos a înviat acum aproape două mii de ani într-o lume în care scrisul şi cititul − atât de comune şi de banale astăzi − erau socotite un mare lux, rezervat doar câtorva „aleşi”; a înviat într-o societate constituită în bună parte din sclavi şi stăpâni de sclavi; a înviat într-o lume în care deplasarea dintr-un loc în altul se făcea cu multă greutate şi cu mijloace de transport rudimentare, care astăzi aproape că au şi dispărut; a înviat într-o lume în care foametea decima masiv populaţiile, iar oamenii erau seceraţi adeseori de ciumă din cauza deselor războaie şi lupte dintre ei.

Era o lume care petrecea în cea mai mare parte în simplitate şi în crudă sărăcie, şi căreia Hristos i-a adus speranţă şi mângâiere, fericind tocmai ceea ce era suferinţă şi nefericire: „Fericiţi voi cei săraci… Fericiţi voi care flămânziţi… Fericiţi cei ce plângeţi acum… Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urâ pe voi şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori…” (Lc. 6, 20-22).

Nici în veacurile următoare lumea nu a dus-o mai bine şi, în pofida progresului şi descoperirilor ştiinţifice de tot felul, oamenii nu au scăpat de suferinţă şi de sărăcie. Şi iată că nici astăzi, cu toate că societatea a evoluat atât de mult şi a devenit mai bogată materialiceşte, foarte mulţi semeni de-ai noştri se consideră în continuare săraci, punându-şi serioase probleme existenţiale şi plângându-se de lipsuri de tot felul.

Iubiţi fii sufleteşti,

Trebuie să înţelegem un lucru: Fără a proclama obligatorie sărăcia materială, Domnul a preferat-o, totuşi, în detrimentul bogăţiei pe care a considerat-o totdeauna cel puţin periculoasă: „bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea” (Ps. 61, 10). Aproape toţi bogaţii din Sfânta Scriptură sunt personaje nefaste, bogăţia apărând mai în toate cazurile ca piedică în calea mântuirii, iar nu ca mijloc de a-şi agonisi cineva Împărăţia Cerurilor. Ea generează mai degrabă sărăcie spirituală, însingurare şi îndepărtare de cele sfinte, decât pace sufletească, omenie şi apropiere de Dumnezeu. Câţi bogaţi nu sunt nefericiţi, pentru că nu s-au îmbogăţit şi spiritual? Câţi nu au sfârşit în crudă singurătate, tocmai pentru că bogăţiile nu pot înlocui dragostea şi prietenia celor dragi? Câţi nu se simt săraci şi abandonaţi, în pofida faptului că s-au înconjurat de nenumărate bogăţii? Adevărata „bogăţie” a noastră este Hristos, Cel care a fericit pe cei săraci, dar credincioşi, cinstiţi şi buni, ca fiind mai lucizi, mai „liberi” şi mai dispuşi să-I slujească. El ne-a învăţat să ne mulţumim cu puţin, arătându-ne că pentru cel lacom nicio bogăţie nu este de ajuns, iar pentru cel care nu s-a îmbogăţit în Dumnezeu de prisos sunt toate celelalte bogăţii (Lc. 12, 21).

De aceea, la o zi ca aceasta, când Domnul ne-a umplut sufletele de bucuria Învierii Sale, iar sărăciei noastre pământeşti i-a suprapus „îmbogăţirea” cu viaţa de veci ce izvorăşte din Sfântă Învierea Sa, nu trebuie să ne considerăm mai „săraci” decât înaintaşii noştri care, deşi au petrecut în mult mai multe lipsuri decât noi, au ştiut să ducă, totuşi, o viaţă mult mai liniştită şi mai împăcată cu ei înşişi şi cu Dumnezeu.

Să ne bucurăm de ceea ce avem şi să acceptăm vremurile aşa cum sunt, „pentru că de Dumnezeu sunt rânduite” (Rom. 13, 1). Să căutăm mai mult „Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga nouă” (Mt. 6, 33). Să căutăm a ne îmbogăţi mai mult sufleteşte şi atunci sărăcia noastră se va preface în nespusă „bogăţie”. Nu suntem noi mai săraci decât părinţii ori bunicii noştri, ci doar mai pretenţioşi şi mai doritori de a trăi mai bine. Şi, fără a susţine că nu avem dreptul la a spera mai mult, trebuie să învăţăm că adevărata „bogăţie” rămâne totuşi Hristos Dumnezeu Cel înviat, Care poate da vieţii noastre adevăratul ei sens, poate preface oricând lacrimile noastre în bucurie, iar cele de lipsă ale noastre să le plinească.

Să petrecem Paştele cu bucurie, bucurându-ne de „bogăţia” noastră − Hristos, Care „bogat fiind, pentru noi a sărăcit, ca noi cu sărăcia Lui să ne îmbogăţim!” (2 Cor. 8, 9).

Să petrecem Paştele cu Hristos, Care ne poate scăpa astfel de „sărăcie” şi poate preface moartea noastră în viaţă şi în nespusă bogăţie spirituală!

Hristos a înviat!

Al vostru către Domnul rugător,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

sursa: www.episcopiaslatinei.ro

Pastorală la Naşterea Domnului a PS Sebastian

26 Decembrie, 2009 § Lasă un comentariu

PE CINE DERANJEAZĂ SIMBOLURILE CREŞTINE?

Pastorală la Naşterea Domnului


† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sărbătorim în fiecare decembrie Naşterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatăl (Colos. 1, 15; II Cor. 4, 4; Evr. 1, 3), adică „icoana” Sa. Şi n-am fi avut astăzi decât o cunoaştere foarte limitată despre Dumnezeu-Părintele, dacă nu ni L-ar fi descoperit pe Acela Fiul Său întrupat (Mt. 11, 27 şi Lc. 10, 22), pogorârea Sa pe pământ dând Dumnezeirii un chip şi o icoană şi făcându-ne accesibilă, astfel, calea ce duce la îndumnezeire. De aceea, a respinge chipul şi icoana Sa înseamnă a refuza comuniunea cu El.

Acest lucru se cere afirmat cu tărie într-o vreme în care chipul, adică icoana şi celelalte însemne creştine – expresii şi reprezentări ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu o agresivitate de neînţeles într-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranţa. Vă amintiţi, însă, de aşa numitul „război al icoanelor” de acum trei ani, când unii compatrioţi de-ai noştri au cerut – culmea, tocmai „în numele democraţiei” -, expulzarea icoanelor din şcoli, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în virtutea aceleiaşi „democraţii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteţi la curent, apoi, cu recenta decizie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, prin care a fost incriminată prezenţa crucifixelor în şcolile din Italia? Nu vi se pare că am mai văzut clişeele acestea? Ba da… însă în „era dictaturii comuniste”, când ne erau prigonite însemnele şi manifestările religioase de către un regim care, cel puţin, îşi asuma pe faţă ideologia atee. « Read the rest of this entry »

Întru mulţi ani Stăpâne!

5 Noiembrie, 2008 § Lasă un comentariu

ps-sebastian
P.S. Sebastian Paşcanu

Astăzi, 5 noiembrie 2008, PS Sebastian, Episcopul Slatinei împlineşte onorabila vârstă de 42 de ani. Cu această ocazie noi îi urmăm: La multi ani pentru veşnicie şi păstorire îndelungată!

BIOGRAFIE:

– s-a nascut la 5 noiembrie 1966, in orasul Moreni, jud. Dambovita, ca fiu al lui Gheorghe si Maria Pascanu, primind la botez numele Sorin Petrica, fiind al doilea din cei trei frati;

– 1973 – 1981: scoala primara si gimnaziul in satul Minieri, jud. Prahova;

– 1981 – 1983: treapta I la Liceul Economic din Ploiesti;

– 1983 – 1988: cursurile Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt;

– 1988: a fost tuns in monahism si hirotonit ierodiacon pe seama Schitului Crasna, jud. Prahova;

– 1988 – 1992: a urmat cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti;

– 1992 – 1997: a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Thessalonic-Grecia, luandu-si titlul de doctor in Liturgica;

– 1996: a fost hirotonit ieromonah si a indeplinit ascultarea de staret al Schitului Crasna, intre anii 1996 – 1999;

– 1997 – 2001: a fost exarh al manastirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor;

– 1998: cu prilejul sfintirii bisericii noi a Manastirii Crasna a primit rangul de protosinghel, iar in anul 2000, la sarbatoarea Sf. Antim Ivireanul, a fost hirotesit arhimandrit la Manastirea Antim din Bucuresti;

– 2001 – 2008: episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu titlul ‘Ilfoveanul’.

ACTIVITATEA ADMINISTRATIV-BISERICEASCA:

– a initiat constructia si a ridicat impreuna cu preotul paroh, in satul unde a copilarit, o biserica, satul Minieri neavand niciodata lacas de cult;

– in calitate de exarh si apoi de episcop, s-a implicat in construirea Manastirii Christiana din Bucuresti, sprijinind in mare masura lucrarile la cele doua biserici si la chilii, precum si la amenajarea Caminului de batrane de acolo;

– in calitate de episcop vicar a coordonat la Cancelaria eparhiala, timp de sapte ani, problemele privind activitatea sectoarelor: Secretariat eparhial, Administrativ bisericesc, Economic, Monumente si Constructii bisericesti, Inspectorat Eparhial, Administrativ gospodaresc, precum si Fabrica de lumanari, Magazinul bisericesc, Gospodariile Arhiepiscopiei, Cantina studenteasca, Caminul studentesc si Caminul preotesc, ocupandu-se direct si de lucrarile de restaurare si modernizare a celor mai multe dintre locatiile acestora.

ACTIVITATEA CULTURALA:

1. Paralel cu cercetarea stiintifica si redactarea tezei de doctorat: ‘Teologia liturgica romaneasca in secolul XX’, lucrare aflata sub tipar, a mai scris monografia ‘Comentariu la Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul’, ‘Schitul Crasna’, 1996, reeditata in 2007.

2. Studii:

– ‘Laude bisericesti proprii monahilor si laude bisericesti specifice mirenilor’, G.B. 9-12/1997;

– ‘Popas in vesnicie. Meditatie la Adormirea Maicii Domnului’, G.B. 5-8 /1998;

– ‘Ganduri despre suferinta’, G.B. 9-12/1998;

– ‘Pastrarea valorilor de arta, o noua serie de cursuri pentru muzeografi si ghizi la Techirghiol’, G.B. 9-12 ⁄1999;

– ‘Un nou sat nascut spiritual – sfintirea primei biserici din Satul Minieri, Protoieria Campina’, G.B. 9-12 ⁄1999;

– ‘Biserica noastra are in fruntea sa un monah’, G.B. 1-4/2000;

– ‘Noi indreptari in textul Sfintei Liturghii’, G.B. 9-12 ⁄2004;

– ‘Despre slava desarta’, G.B. 1-4 ⁄2005;

– ‘Despre idolatria de astazi’, G.B. 5-8 ⁄2006.

3. Predici:

– ‘Cuvant la Sfintii Apostoli Petru si Pavel’, G.B. 5-8 ⁄2005;

– ‘Predica la Duminica a 28-a dupa Rusalii’, G.B. 9-12 ⁄2005;

– ‘Predica la Duminica a 32-a dupa Rusalii’, G.B. 1-4 /2006;

– ‘Cuvant la Duminica a II-a dupa Sfintele Pasti’, G.B. 5-8 /2006;

– ‘Cuvant la Duminica a 24-a dupa Rusalii’, G.B. 9-12 /2006;

– ‘Cuvant la Duminica fiului risipitor’, G.B. 1-3 /2007;

– ‘Cuvant la Duminica a VI-a dupa Pasti’, G.B. 4-6 /2007;

– ‘Cuvant la Duminica a XXII-a dupa Rusalii’, G.B. 11-12 /2007;

– ‘Cuvant la Duminica vamesului si a fariseului’, G.B. 1-3 /2008.

4. In afara acestora, a mai scris si o serie de reportaje cu caracter comemorativ ori documentar, in paginile aceleiasi reviste bisericesti, in ‘Vestitorul Ortodoxiei’ si in ‘Biserica Ortodoxa Romana’.

In calitate de episcop vicar a reprezentat Arhiepiscopia Bucurestilor si Patriarhia Romana la diferite reuniuni, simpozioane ori actiuni, in tara si strainatate, prezentand comunicari, mesaje ori punctul de vedere al Bisericii noastre. De asemenea, la invitatia unor reporteri ai grupului redactional ‘Viata religioasa’, ai Centrului de presa ‘Basilica’, ori ai unor trusturi de presa, a participat la diferite emisiuni radio-televizate, pe teme cu continut teologic ori administrativ-bisericesc.

In semn de apreciere a activitatii sustinute, Presedintia Romaniei i-a conferit, in februarie 2004, Ordinul ‘Meritul Cultural’ in grad de comandor. Cunoaste limbile greaca si franceza.

Sursa:http://radio.trinitas.ro/

Where Am I?

You are currently browsing entries tagged with PS Sebastian at Cidade de Deus.