Harul preotului – pilda din viata Sf. Sever (+530) – 27 iunie

 

In partile cetatii Tuderia, intre doi munti si o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserica a Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria. La acea biserica era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viata lui cea placuta lui Dumnezeu. Iar un barbat, vietuitor din cei de acolo, imbolnavindu-se si de moarte apropiindu-se, a trimis, degraba la preotul acela, rugandu-l sa vina la el, ca, prin marturisire si prin pocainta, sa-si curete pacatele facute si sa ia dezlegare, mai inainte de iesirea lui din trup. Si, s-a intamplat ca preotul acela era in via lui, indeletnicindu-se cu strangerea strugurilor. Si a zis celor ce venisera la el: „Mergeti voi inainte, iar eu va voi ajunge pe voi”. Si, vazand ca nu ramasesera multi struguri, preotul a gandit sa zaboveasca putin si sa-i culeaga si pe aceia si, sfarsind lucrul sau, sa porneasca si sa se duca la cel bolnav. Si asa a si facut, dar, pe cand mergea el, l-au intampinat pe cale, cei ce au fost la cel bolnav si i-au zis: „Pentru ce, parinte, ai zabovit ? De acum, nu te mai osteni, ca, iata, a murit omul acela”. Acestea auzindu-le, preotul s-a cutremurat si a inceput a plange, numindu-se, cu mare glas, pe sine, ucigas al aceluia. Deci, plangand, a ajuns la casa unde zacea trupul mortului si, aruncandu-se inaintea patului, la pamant, cu lacrimi se tanguia mult si se lovea cu capul de pamant, zicandu-si ucigas, adica pricinuitor al mortii aceluia.

 Asa tanguindu-se el, deodata mortul a inviat. Si aceasta vazand-o cei ce stateau de fata s-au inspaimantat foarte tare de acea minune, si s-au bucurat de invierea lui. Si, de bucurie, au plans si-l intrebau pe el: „Unde ai fost? Si cum te-ai intors, cu sufletul, in trup ?” Iar acela, raspunzandu-le le-a zis: „Niste arapi infricosatori si foarte mandri, din gura si din narile carora iesea foc, m-au luat pe mine si m-au dus in niste locuri intunecoase, pline de frica si de cutremur. Si, iata, deodata, s-a aratat un tanar prealuminos, cu alti purtatori de lumina, venind intru intampinarea noastra si au zis, cu hotarare, catre cei ce ma duceau pe mine: „Intoarceti-l pe acesta, ca Sever, preotul, plange pentru el, iar pentru lacrimile lui, Domnul i l-a daruit lui pe acesta”. Atunci, Sever, preotul, sculandu-se de la pamant, cu negraita bucurie a dat multumire lui Dumnezeu. Apoi, pe omul acela a inviat invatandu-l pentru pocainta si marturisirea lui ascultandu-i si dezlegandu-i pacatele, l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, cu Trupul si Sangele lui Hristos. Si a fost omul acela sapte zile in viata aceasta, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu, iar intr-a opta zi, veselindu-se, s-a mutat din aceasta viata.

 Iar noi putem sa intelegem, ca multa dragoste avea Domnul pentru Sever preotul: ca n-a vrut sa-l mahneasca pe el, ci, degraba, i-a ascultat rugaciunea lui si voia lui a facut-o. De aici, sa cunoastem ca Sever preotul mult iubea pe Dumnezeu si, intru toata viata lui, L-a slujit din inima. Si, placand Domnului, s-a savarsit si s-a dus la Dansul si sta, inaintea Scaunului dumnezeiestii slave, in cetele Sfintilor celor ce slavesc pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe Unul in Treime, Dumnezeu. Caruia, si de la noi, sa-I fie slava in veci. Amin

Trei ştiri despre noi traduceri ale Sfintei Scripturi sau ale Sfintei Liturghii

1. Biserica rusă prezintă un proiect de reformă a limbii liturgice

Biserica Ortodoxă Rusă se pregăteşte pentru o reformă a limbii sale liturgice, si un proiect de document privind rolul slavonei în viaţa bisericeasca  moderna  a circulat în  eparhii fiind totodata  disponibil pentru discuţii pe internet.

“Slavona este un mijloc foarte important pentru a menţine unitatea şi tradiţiile  în interiorul Bisericii, dar, pe de altă parte, textele liturgice în slavonă  pot fi simplificate,” a declarat  un oficial important al  Bisericii Ortodoxe Ruse, , Arhimandritul Kirill.

“Se propune ca mai multe cuvinte complicate din slavona sa fie  înlocuite cu unele mai simple din aceeaşi limbă,  a spus el.

“Tendinţa generală este aceea de a face in asa fel incat  mesajul  Bisericii  in  societatea  moderna  sa fie  mai transparent  şi mai uşor de înţeles. Acesta este sensul procesului  de adaptare a  limbii slavone,” a spus Kirill, care este un director adjunct al Comitetului pentru Educaţie al Bisericii.

Modificăriile au in vedere spre exemplu cuvantul  ”zhivot,” care se traduce in  slavona prin “viaţă”, dar înseamnă “stomac” în rusă modernă, si de aceea va fi înlocuit cu cuvantul rusesc  “Zhizn”. De asemenea vor fi inlocuite si unele cuvinte greceşti cu echivalentele lor din limba rusa .

Limba slavona vorbita in timpul serviciului religios este provenita  din slavona veche  din timpul  Sfinţilor .Chiril şi Metodiu în secolul al 9-lea.Pronunţia limbii  şi ortografia au fost adaptate, iar unele cuvinte au fost înlocuite cu altele noi.

Biserica Ortodoxă Rusă este cea mai mare dintre bisericile ortodoxe din  Est, la randul sau Ortodoxia fiind  cea mai mare biserică creştină,  după Biserica Romano-Catolică.

sursa: RIA Novosti via cersipamantromanesc.wordpress.com

2. Patriarhia Georgiei a tradus cele patru Evanghelii în limba georgiană contemporană

Patriarhia Georgiei a realizat traducerea celor patru Evanghelii în limba georgiană contemporană.

Traducerea a fost făcută de Biserica Ortodoxă a Georgiei cu binecuvântarea Patriarhului Georgiei, k. Ilias al II – lea, la care au lucrat patru persoane mai mult de 15 ani.

Semnalăm că sursele principale au fost textele greceşti vechi, dar şi vechea traducere georgiană.

În sfârşit, se aşteaptă ca cele patru Evanghelii care au fost prezentate zilele acestea de către Patriarhie să fie puse în circulaţie în Georgia, în curând, în mii de exemplare.

traducere: http://acvila30.wordpress.coromfea.gr

sursa: acvila30.wordpress.com

3. Cea de-a patra traducere integrală a Bibliei în limba ucraineană

Pr. Dr. Rafail Turkoniak, traducătorul Bibliei în limba ucraineană foto: The Day

În ziua de 21 iunie 2011, Casa Bibliei din Kiev a oferit publicului cea de-a patra ediţie completă a traducerii Bibliei în limba ucraineană. Evenimentul s-a desfăşurat cu ocazia aniversării a 20 de ani de la fondarea Asociaţiei Biblice Ucrainene (UBT), un organism inter-confesional (care există în alte 149 de ţări ale lumii).

În Ucraina, Biserica Ortodoxă, cea Catolică şi cele mai importante culte protestante sunt membri ai Asociaţiei Biblice Ucrainene.

“Deschiderea Casei Ucrainene pentru Biblie va fi un bun pentru toţi” a spus Mitropolitul Mitrofan, Arhiepiscop de Bila Tserkva şi Bohuslav, din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene aparţinând de Patriarhia Moscovei. “Oricine poate veni la aceste evenimente. Scopul nostru este de a atrage atenţia asupra Scripturii Sfinte, de a încuraja oamenii să impementeze în fiecare zi valorile pe care aceasta le propune, ajutând la creşterea spirituală a societăţii noastre”.

Directorul UBT, Hryhorii Komendant spune că această traducere este puctul culminant al istoriei de 20 de ani a asociaţiei pe care o conduce. Lucrarea traducerii a durat aproape 20 de ani. Traducerea a fost realizată de un renumit cercetător în teologie, Pr. Dr. Rafail Turkoniak. Lucrarea este – spun cercetătorii – o majoră realizare în istoria limbii ucrainiene şi o capodoperă de eufonie, corectitudine a traducerii, poetică a frazei şi autenticitate a sensului originar.

Preotul Rafail Turkoniak a admis că traducerile anterioare erau după canonul iudaic sau romano-catolic. Traducerea actuală este după Canonul Scripturii Slavone. Deşi reprezentanţii statului ucrainean nu au contribuit financiar la această traducere, au fost totuşi invitaţi la evenimente.

Ortodoxia slavonă, cuprinzând Rusia, Ucraina şi ţările cu limbi slave, folosesc pentru cultul divin limba slavonă, care este astăzi neinteligibilă pentru credincioşi. Iată de ce era necesară o traducere completă şi autorizată a Bibliei, pentru ca lumea să cunoască adevărul revelat de Dumnezeu şi poruncile Lui.

traducere şi adaptare: Pr. Ioan Valentin Istrati

sursa: http://www.day.kiev.ua via Portalul Doxologia

Mamaliga te asteapta (film documentar)

Un student la teologie, provenit dintr-o familie cu 10 copii se retrage dupa primul semestru pentru ca nu avea bani ca sa se intretina la facultate…se intoarce acasa, la mamaliga cea de toate zilele…

sursa: danielalungu.wordpress.com

Interviu cu parintele Ambrozie Iurasov – „Dacă ai pierdut credinţa în Dumnezeu, ai pierdut totul!“

Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiinţat-o în anul 1990. Astăzi, în aşezământul monahal de pe lângă Catedrala „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din oraşul Ivanovo îşi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator şi duhovnic al Frăţiei Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni creştine radiofonice şi televizate. Este un predicator talentat şi se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice şi omiletice, concretizată prin cele 10 cărţi cu conţinut duhovnicesc din care trei sunt traduse şi în limba română. Este redactor la gazeta „Cuvânt de mângâiere” şi preşedintele Fundaţiei de Asistenţă Spirituală şi Educaţie Morală „Înălţarea”. Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenţa religioasă în penitenciare şi este preşedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici ruşi. Pentru întreaga activitate şi pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii şi ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală.

Părinte arhimandrit Ambrozie Iurasov, criza economică pe care o traversează Europa astăzi creează numeroase dificultăţi materiale, iar oamenii trăiesc nostalgia bunăstării de altădată, din care derivă foarte multe neputinţe sufleteşti. Cum poate creştinul să îşi păstreze, sub presiunea acestui context, credinţa curată?

Există un proverb rusesc care spune că dacă ai pierdut bogăţia înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credinţa în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul. Sfântul Vasile cel Mare spune foarte frumos că dacă omului îi vei da toate bogăţiile lumii şi îl vei face rege, sufletul tot nu se va sătura. Sufletul nu se poate sătura decât în Dumnezeu! Dacă L-ai găsit pe Dumnezeu, înseamnă că ai găsit totul. Nu trebuie să uităm faptul că puterile demonice nu au decât un singur scop: de a ne lovi şi a ne strica sufletul, iar pentru asta nu ezită să folosească orice mijloace. Atunci când omul are Duhul lui Hristos în sine, atunci când se umple de cuvântul lui Dumnezeu şi de cuvintele Sfinţilor Părinţi, atunci toate revin la locul lor. Când rămânem prinşi în încercarea de a ne strânge bogăţie pentru trup, dar pentru suflet nu strângem nimic, atunci nici raţiunea, nici voinţa, nici sentimentele nu-şi mai îndeplinesc rostul, iar omul piere în deznădejde. Trebuie să ţinem minte că totul ţine de Providenţa divină. Fără voia lui Dumnezeu nu cade nici un fir de păr din capul nostru! Sfânta Scriptură ne spune că atunci când Hristos era pe Marea Galileii şi dormea în corabie a început o furtună care putea îneca în valuri corabia. Ucenicii s-au gândit că le-a venit sfârşitul şi L-au trezit pe Mântuitorul Hristos spunându-I: „Învăţătorule, pierim!”. Atunci El a poruncit mării să înceteze, iar pe ucenici i-a întrebat pentru ce s-au speriat. Aici vedem, de fapt, viitorul Bisericii noastre. Biserica este corabia care pluteşte în marea vieţii. În aceste vremuri, nouă ni se pare că Hristos doarme şi oamenii sunt panicaţi că vine sfârşitul lumii. Trebuie să fim înţelepţi şi să nu ne temem decât de Dumnezeu!

Aţi amintit de o veche temere a oamenilor pe care unii se preocupă să o actualizeze permanent: sfârşitul lumii. Recent, un pastor american fixa acest moment pe 21 mai, argumentându-se scripturistic şi numerologic, fapt care a stârnit îngrijorarea oamenilor din toată lumea. Să spunem că acesta şi-a pierdut credibilitatea, dar sunt mulţi alţii care anunţă insistent diferite borne eshatologice. Cum îi sfătuiţi pe credincioşii ortodocşi să se raporteze la aceste „prevestiri”?

Când citim rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăşanie, prima din aceste rugăciuni spune că Domnul va veni iarăşi în vremurile din urmă. Dar a spune când va fi aceasta, nimeni nu poate. Până atunci, multe depind însă de noi. Cel mai important este să nu ne gândim la sfârşitul lumii, ci să ne gândim la sfârşitul nostru. Să nu ne mai gândim la Antihrist şi să nu-l aşteptăm, ci să ne gândim la Hristos şi să-L aşteptăm pe Acesta! Sigur, există şi aceste „profeţii”, dar noi trebuie să nu uităm că puterile demonice au o experienţă foarte mare şi, cum spunea Dostoievski, diavolul duce o luptă cu Dumnezeu, iar câmpul de luptă este inima omului. Cel mai important pentru noi este să ne păstrăm sufletul curat, căci omul este templu al Duhului Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, iar Dumnezeu nu îi părăseşte pe oamenii de acest fel.

Eu am călătorit mult prin Rusia, am văzut multe biserici unde am discutat cu oamenii şi am văzut că diavolul luptă foarte puternic cu Biserica, mai ales în zilele noastre şi, din această cauză, oamenii nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci mai mult la vremurile de pe urmă. Nu mai vorbesc despre Sfânta Scriptură sau de mântuirea sufletului, ci mai mult despre Antihrist. Domnul ne-a pregătit un cer nou şi un pământ nou şi ne-a oferit în dar câteva zeci de ani pentru a ne pregăti în vederea veşniciei. La aceasta trebuie să cugetăm şi să o aşteptăm în curăţia sufletului!

Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curăţia sufletului?

L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curăţia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curăţia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reuşi să dobândim curăţia trupească, atunci va urma şi curăţia sufletului. Gândirea, sentimentul şi voinţa liberă, toate acestea să le oferim lui Dumnezeu. Atunci când omul şi-a curăţit sufletul de murdărie, simte o bucurie şi o pace odihnitoare. Pentru a ne curăţa şi mântui sufletul, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să ţinem calea de mijloc, care este calea de aur, adică să rămânem foarte aproape de Biserica-mamă şi să nu trăim după cum voim noi, ci să ascultăm de Biserică. Am întrebat odată o fetiţă de 4 ani: „Dacă un înger nu ar asculta de Dumnezeu, ci va trăi aşa cum va vrea el, cu cine va semăna?”. Şi ea mi-a spus: „Cu un prostănac!”. De aceea, trebuie să ascultăm pe mama noastră, Biserica, pentru ca să fim feriţi să credem în alte învăţături decât cele adevărate. Totodată, trebuie să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru mântuirea noastră Sfânta Euharistie. În timpul Dumnezeieştii Liturghii, pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar omul, apropiindu-se de potir, îl ia în sine pe Hristos cel viu, deci nu o parte a Trupului lui Hristos, ci pe Însuşi Hristos întreg. Trupul lui Hristos se uneşte cu trupul nostru, iar Sângele lui curge prin sângele nostru şi astfel omul devine o celulă în Trupul tainic al lui Hristos. Trebuie să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele, iar dacă vom împlini aceste două porunci, atunci ne vom mântui!

sursa: ziarullumina.ro

IPS Teofan: Adevăratul creştin este iubitor de vrăjmaşi

În viaţa noastră constatăm tot felul de probleme, tot felul de obstacole, de ţinte neatinse, şi ne întristăm pentru aceasta. Vrem, în general, să fim mari, să nu ne depăşească alţii, să fim cât mai sus, să ne meargă cât mai bine, copiii noştri să fie mai buni decât ai vecinilor, să avem cât mai multe lucruri în casă… Vrem să facem toate aceste lucruri – lucruri bune în sine – şi dacă nu le realizăm ne supărăm nespus, ne pierdem liniştea şi, de cele mai multe ori, punem vina ori pe Dumnezeu, că nu ne ajută, ori pe cei din jurul nostru, că ne împiedică, ne pun obstacole, că fac în aşa fel încât noi să nu realizăm ceea ce dorim. Ni se pare că aceştia din urmă ne sunt duşmani, că ei ne vorbesc de rău, că din cauza lor nu ne merge bine şi avem atitudinea care se cuvine, zicem noi, adică a-i pune la punct, a le arăta unde le este locul, a le întoarce spatele, a ne răzbuna chiar atunci când găsim prilejul, iar dacă cumva lor le merge rău, ne bucurăm nespus. Cu toate acestea, simţim că inima nu ne este liniştită, cugetul nu este împăcat. Nu ştim de ce, dar descoperim un gol adânc în sufletul nostru, şi viaţa noastră parcă nu ne este împlinită. De ce? Ne răspunde Mântuitorul Hristos în Evanghelie: „Voi, zice Domnul Hristos, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 44, 46-48).

Şi cum este Tatăl din ceruri desăvârşit? Ne-o spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, vorbind despre dreptatea dumnezeiască (12, 16-21). Aceasta înseamnă că există dreptate dumnezeiască şi dreptate omenească. Dreptatea omenească înseamnă: „ce-mi faci tu, îţi fac şi eu: îmi faci bine, îţi fac bine, mă loveşti, te lovesc”. Vine Sfântul Pavel şi spune: dreptatea dumnezeiască. Şi care este aceasta? Omul păcătuieşte, Dumnezeu suferă; omul blesteamă, Dumnezeu binecuvântează; omul urăşte, Dumnezeu iubeşte. Dacă ne numim creştini şi credem în Domnul Hristos, suntem chemaţi să aplicăm şi noi în viaţa noastră dreptatea dumnezeiască atât cât este cu putinţă.

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Dă-le, Doamne, oamenilor bucuria de a fi mic, de a fi neînsemnat, de a trece neobservat”. O bucurie imensă are omul când se bucură că este mic, iar când celălalt este mare. Lucrul acesta este foarte greu. Dar ştiţi care este taina? Că este singura cale de a avea pace sufletească în noi. Dacă tot timpul te gândeşti cum să-l pui la punct pe celălalt, cum să-l zdrobeşti cu inteligenţa, cu banii tăi, n-ai pace; într-un mod de cele mai multe ori inconştient, inima îţi este încărcată. Te simţi neîmplinit.

În iubirea Sa, Dumnezeu are însă grijă uneori şi ne mai trimite câte o boală, ne mai trimite câte o ispită, ne mai trimite câte un vrăjmaş, pentru a ne da seama că nu putem domina lumea, că pot fi şi alţii care să ne domine pe noi, şi, prin aceasta, un simţ al realităţii poate îl dobândim. Puţină smerenie, puţină decenţă în viaţa noastră ne sunt date tocmai pentru că trecem prin clipe mai dificile.

Suferinţa este ca o trecere printr-un foc purificator, greu de purtat. Sfântul Nicolae Velimirovici, la sfârşitul vieţii, se ruga lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu. Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri”.

Sfântul Nicolae Velimirovici a plecat la Domnul cu pace, pentru că a cunoscut calea evanghelică, adică dreptatea dumnezeiască de care a amintit Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani. Dreptatea dumnezeiască este calea pentru ca omul să fie mulţumit, împăcat în sufletul şi în inima sa.

sursa: Ziarul Lumina – Editia de Moldova

122 de ani de la asasinarea lui Eminescu (video)

Biserica Ortodoxă a Estoniei trece la Calendarul îndreptat în 2012

Catedrala "Alexandru Nevski" din Tallin, Estonia

Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe din Estonia (autonomă în cadrul jurisdicţional al Patriarhiei Ecumenice) a publicat sâmbătă 11 iunie 2011, un comunicat de presă, în care Primatul Bisericii, Arhiepiscopul Ştefan al Tallin-ului şi al întregii Estonii, afirmă hotărârea Bisericii Estoniei de a reforma calendarul liturgic începând cu anul 2012.

De la 1 ianuarie 2012, în afara unor excepţii de iconomie pastorală, “sărbătorile fixe vor fi celebrate după calendarul Gregorian iar sărbătorile mobile (din timpul perioadelor Triodului şi Penticostarului) vor fi celebrate după calendarul iulian”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.orthodoxie.com via portalul Doxologia

Convorbire duhovniceasca cu IPS Iustinian Chira (video)

IPS Iustinian Chira – „Aceasta este viața mea” (video)

 

IPS Teofan – Cuvânt de învățătură la Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh (video)

sursa: portalul Doxologia