Spovedania unui păcătos 8

Este de ajutor pentru mântuire să te rogi în Biserica lui Dumnezeu, în părtăşie cu ceilalţi creştini, ca să dai slavă lui Dumnezeu.

Dar eu mă lenevesc şi nu merg la biserică, iar când merg acolo, uit pentru ce m-am dus şi unde mă aflu, vorbind urât, gândindu-mă la altceva sau uitându-mă aiurea, iar dacă mă închin cu semnul Sfintei Cruci şi mă rog, o fac din obişnuinţă, rece, fără a mă gândi prea mult sau pentru a mă înălţa sufleteşte. Nu sunt obişnuit să mă rog în părtăţie cu ceilalţi, în acelaşi cuget şi simţire. Atunci când se face vohodul cu Evanghelia, şi eu ar trebui să zic: „Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu!”, eu nu zic nimic. Se cântă Heruvicul, şi eu ar trebui să mă rog: „Miluieşte-mă, Doamne, după mare mila Ta… curăţeşte fărădelegea mea… Şie unuia am greşit”, dar eu nu zic nimic, fiindcă nu ştiu acest psalm. Are loc vohodul cu Cinstitele daruri, şi eu ar trebui să zic: „Pomeneşte-ne, Doamne, întru Împărăţia Ta”, dar eu în aceste momente nu mă gândesc nici la Domnul şi nici la Împărăţia Lui. Aud ecfonisul: „Să mulţumim Domnului!” şi nu-I mulţumesc Domnului pentru toate bunurile de care m-a învrednicit. Aud cântări de biruinţă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”, şi nu mă rog Lui ca să mă sfinţesc prin fapte bune. În clipele cele mai de taină ale slujbei, când se cântă: „Pre Tine te lăudăm”, când se invocă Duhul Sfânt peste noi şi peste Darurile ce sunt puse înainte, nu cânt Domnului din adâncul sufletului meu: „inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine”. Iarîn clipele când se cântă; „Vrednică eşti, cu adevărat” şi când se face rugăciunea pentru cei adormiţi şi pentru mântuirea tuturor celor vii, nu pomenesc pe părinţii mei care au adormit în credinţă şi nici nu mă rog pentru cineva. Când se zice către mine şi către toţi cei de faţă: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă… să vă apropiaţi”, eu nu răspund prin: „Cred, Doamne şi mărturisesc că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti e cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” O, Doamne, milostiv fii mie, păcătosului; iartă-mi păcatul indiferenţei şi învaţă-mă să mă închin Ţie în duh şi adevăr, împreună cu fraţii mei credincioşi.