Dudul lui Zaheu

„1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.  2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.  3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.  4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.  5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.  6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.  7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.  8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.  9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.  10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.„

***

Situat la nord-est de Ierusalim, pe drumul ce coboară spre Marea Moartă pe valea Iordanului, Ierihonul este una dintre cele mai vechi aşezări umane din lume, relatările biblice fiind confirmate de cercetările arheologice recente. Cu apă din abundenţă şi terenuri fertile, oraşul arată ca o splendidă grădină cu vegetaţie tropicală.

Aşa cum citim în textul evanghelic, Zaheu era mai marele vameşilor din Ierihon. Şi el auzise de Hristos şi de minunile pe care le făcea şi îşi dorea mult să Îl vadă. Din pricina mulţimilor care Îl înconjurau, Zaheu nu reuşea să se apropie şi, fiind mic de statură, nici de departe nu putea să-l vadă. Atunci, uitând parcă de funcţia şi poziţia sa socială, Zaheu a alergat înainte şi s-a urcat într-un copac de pe marginea drumului pe unde avea să treacă Iisus. Poa­te că tocmai acest gest plin de nevinovăţie copilărească a determinat episodul întâlnirii cu Mântuitorul care este relatat în conti­nuare de textul evanghelic şi a ajuns atât de cunoscut.

Copacul în care s-a urcat Zaheu era sicomor, un arbore exotic foarte asemănător cu smochinul, care în multe traduceri româneşti, pentru simplificare, a fost numit dud. Trunchiul acestui pom, acum uscat, se vede încă în curtea bisericii ortodoxe din Ierihon.

După Înălţarea la Cer, Sfântul Zaheu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în călătoriile sale. Tradiţia spune că el l-a urmat pe Sfântul Petru în Cezareea Palestinei unde a fost numit episcop. El a murit în pace, având ca zi de prăznuire 20 aprilie. Biserica îl pomeneşte pe Zaheu şi în Duminica lui Zaheu, când este citit textul din Luca 19:1-10, unde este descrisă întâlnirea lui Zaheu cu Mântuitorul. În Tipicul slav, Duminica lui Zaheu este şi Duminica de dinainte de începerea Triodului (cu toate că în Tipicul bizantin ea poate să apară mai repede). Această pericopă evanghelică este citită chiar înainte de începerea Postului Mare pentru a ne învăţa că fiecare om trebuie să se pocăiască de păcatele sale. În acest fel, călătoria prin Postul Mare trebuie să înceapă cu recunoaşterea păcătoşeniei noastre, la fel cum a făcut Zaheu. El a promis repararea greşelilor şi a păcatelor sale prin dăruirea a jumătate din averea sa săracilor şi prin restituirea împătrit a tot ceea ce încasase pe nedrept. Astfel, el s-a aşezat dincolo de cerinţele Legii celei Vechi (Exod 22:3-12).

La fel ca Zaheu care „dorea să îl vadă pe Iisus” (Luca 19:3), şi noi trebuie să punem la începutul Postului Mare dorinţa de a-l vedea pe Mântuitorul, ca motor în călătoria spre Sfintele Paşti. Este primul pas spre mântuire.

Dudul lui Zaheu

 

sursa: revistalumeacredintei.ro