Un an fără părintele Teofil Părăian

5 Noiembrie, 2010 § Lasă un comentariu

Asociația Studenților Creștini Ortodocși (ASCOR), filiala Iași a organizat în aseară (4 noiembrie 2010) începând cu ora 19:00 evenimentul „Un an fără părintele Teofil Părăian“. Marcarea unui an de când părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus a trecut la Domnul a avut loc în sala T17 a Facultății de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae“ a Universității “Al. I. Cuza“ din Iași. Invitatul întâlnirii a fost pr. Dumitru Păduraru, redactor colaborator al Radio TRINITAS, care, în anul 2005, a realizat un interviu cu părintele Teofil chiar la Mănăstirea Brâncoveanu. După un scurt cuvânt al părintelui Dumitru Păduraru toți cei de față au vizionat interviul.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan și fiind primul dintre cei patru frați. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei școli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935-1940. Își continuă cursurile la o școală de nevăzători la Timișoara, între anii 1942-1943, iar până în 1948 urmează tot la Timișoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaște pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minții. Preocuparea pentru viața religioasă și pentru aprofundarea cunoștințelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, între anii 1948-1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, și primește numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă, ce se traduce „iubitor de Dumnezeu“. La șapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie, este hirotonit preot de Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primește și hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.
Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaților din țară, participând în aproape toate orașele importante din România la conferințe duhovnicești, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului. Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care și-a propus să înmulțească bucuria și credem că a reușit cu prisosință. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi și mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii și în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărțile fundamentale ale spiritualității ortodoxe, cum ar fi Patericul și Filocalia, dar și pentru textele liturgice cuprinse în cărțile de slujbă, l-au făcut să fie iubit și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ.

Conferinta cu IPS Ierotheos Vlachos la Iasi

1 Septembrie, 2010 § Lasă un comentariu

Aflat in pelerinaj in Moldova impreuna cu 15 tineri greci, IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, va sustine conferinta cu tema „Apostolatul tinerilor in Biserica astazi” joi, 2 septembrie 2010, ora 18.oo in sala „Iustin Moisescu” din curtea catedralei mitropolitane din Iasi.

Înalt Preasfinţitul Ierotheos Vlachos s-a născut în Ioannina în 1945 şi a studiat la Facultatea de Teologie din Tesalonic, remarcându-se ca student eminent, ucenic al reputatului patrolog Panaghiotis Xristou. A preferat viaţa monahală carierei academice, care îi era foarte la îndemână. În 1971 a fost hirotonit diacon, iar în 1972, preot, şi a slujit în cadrul mitropoliilor Edesei, Peli şi Almopia, Thiva şi Levadia şi în Arhiepiscopia Atenei ca predicator şi îndrumător al tinerilor. În 1995 devine Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie.

De timpuriu caută cu ardoare să înţeleagă taina suferinţei şi a morţii şi cum se ajunge efectiv la înviere, la sfinţire. Ani la rând peregrinează pe la cei mai vestiţi Părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, la Părintele Sofronie de la Essex, cercetează fără odihnă să afle ce este rugăciunea minţii, cum se poate ajunge la vederea harului necreat. Citeşte cu multă râvnă, dintr-o profundă nevoie lăuntrică, scrierile Părinţilor Bisericii, se apleacă cu mare atenţie asupra textelor liturgice, ca să înţeleagă, în calitate de creştin şi mai ales ca păstor de suflete, această lucrare de îndumnezeire a omului. Scrie mult despre crizele şi bolile omului contemporan din perspectiva învăţăturii Părinţilor: 67 de cărţi voluminoase cu conţinut teologic, ecleziologic şi social; dintre acestea, 54 au fost traduse în 17 limbi. Scrie ca păstor, şi nu ca autor, în sensul modern al cuvântului; mărturiseşte că fiecare carte este un răspuns la o problemă pastorală pe care a întâmpinat-o, nimic mai mult. Despre primul său volum, O noapte în pustia Muntelui Athos, spune că l-a scris pentru ucenicii săi care îl tot întrebau cum să se roage, fără să aibă iniţial intenţia de a o publica. La insistenţele lor şi ale unor Părinţi duhovniceşti apropiaţi, a publicat-o.

Ceea ce defineşte opera sa, dar mai ales lucrarea sa ca păstor în Biserică, este înţelegerea terapeutică, vindecătoare a întregii teologii. Biserica este spital duhovnicesc, clericii sunt doctorii de suflete, cei care conduc omul la luminare şi la îndumnezeire. Teologia, viaţa bisericească, liturghia nu au sens decât dacă omul se vindecă de moarte şi învie, se sfinţeşte. Cunoaşterea omului este efectivă, reală, doar dacă omul se vindecă, se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu. Restul detaliilor existenţei sunt lipsite de importanţă. De aceea consideră că teologia autentică nu este posibilă fără o autentică experienţă isihastă.

Va recomand sa cititi acest interviu „Vindecarea deplină a omului are loc în spaţiul Bisericii“ – Interviu cu IPS Ierotheos Vlachos

„Icoana este determinată de viaţa, credinţa şi creativitatea celui care o realizează“ – conferinta pr Nikolai Ozolin la Iasi

8 Iulie, 2010 § Lasă un comentariu

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) – filiala Iaşi a organizat luni în Sala „Dr. Iustin Moisescu” a Centrului eparhial Iaşi conferinţa cu tema „Despre folosul studierii teologiei icoanei pentru creştinii de azi”. Prelegerea a fost susţinută de pr. prof. Nikolai Ozolin de la Institutul Ortodox „Saint Serge” din Paris.

Părintele profesor Nikolai Ozolin a conferenţiat în urmă cu două zile la Iaşi. Manifestarea a fost organizata ASCOR Iaşi, iar traducerea a fost asigurată de  domnul Vasile Manea, directorul Editurii „Patmos” din Cluj Napoca. Pr. prof. Nikolai Ozolin şi-a început alocuţiunea prin a defini icoana. „Icoana este o imagine liturgică, având un loc de prim ordin în viaţa fiecărui credincios. Noi ştim în ce măsură imaginarul nostru este determinat de imaginile care îl locuiesc. Fiecare creştin ortodox are propria lume imaginară, liturgică şi religioasă. Biserica ne învaţă că această lume nu trebuie lăsată la voia întâmplării, a hazardului. Biserica are un program iconografic specific ce se află la dispoziţia noastră. Imaginea specific creştină ortodoxă pentru noi există cu adevărat. Icoana este determinată de viaţa, credinţa şi creativitatea artistică a celui care o realizează”, a spus pr. prof. Nikolai Ozolin, care a continuat discursul său prin prezentarea istorică a imaginii creştine, făcând referire la caracteristicile icoanei, la funcţia liturgică a icoanei, la slujirea iconografului în Biserică şi la reprezentarea spaţiului în icoana ortodoxă.

Reprezentări iconografice în sinagogă

„Catolicii au păstrat în biserică imaginea înţeleasă în sens foarte larg. La sfârşitul sec. al XV-lea au fost descoperite catacombele din Roma. Pentru teologii catolici aceste descoperiri au fost un argument că încă de la începuturile Bisericii exista o formă de artă creştină. Protestanţii aveau convingerea că primii creştini erau ostili icoanelor, că biserica primară era aniconică. În anul 1930 în Siria, la limita orientală a imperiului, aproape de Eufrat, s-a descoperit o garnizoană romană numită Dura Europos, care avea, pe lângă ceea ce era necesar pentru cultul împăratului, alte trei locuri de cult. Apoi s-au mai găsit o sinagogă şi o biserică. În toate cele trei locuri de cult s-au găsit imagini. În biserica creştină Dura Europos nu s-au găsit picturi, în schimb, alături s-au găsit imagini creştine în baptisteriu. Aceste imagini sunt aproape identice cu ceea ce s-a găsit în catacombele din Roma. Cele mai izbutite reprezentări se aflau acolo unde nu se aştepta nimeni, adică în sinagogă. Pe zidul care se afla înspre Ierusalim erau reprezentate cele mai importante sărbători legate de mântuirea poporului Israel”, a explicat invitatul tinerilor ascoreni din Iaşi.

„Botezul artei”

Pr. prof. Nikolai Ozolin a mai adăugat că reprezentările din sinagoga Garnizoanei Dura Europos reprezintă o artă tipologică unde evenimentele din viaţa lui Moise sunt înţelese ca şi etape din mântuirea poporului Israel care este o mântuire colectivă. „Orice teorie referitoare la ostilitatea primilor creştini faţă de icoane, faţă de imagine a căzut. Astfel putem vorbi despre prima perioadă a artei creştine ca şi despre o perioadă a botezului artei, iar tot ce intră în biserică trebuie să fie botezat. Ştim că slujba Botezului începe prin exorcisme. Ne putem imagina că arta antichităţii păgâne avea nevoie să fie „exorcizată”. Pentru noi, imaginea creştină este prin excelenţă imaginea lui Hristos. Icoana lui Hristos nu a căzut din cer. În reprezentarea scenei Naşterii Domnului este vorba despre un copil mic. A trebuit să treacă secole ca să se ajungă şi să se arate prin arta picturii şi a mozaicului că acest copil este Dumnezeu întrupat. Era un copil din Betleem şi nu un copil din sec. al XI-lea. Existenţa acestui proces pe care l-am numit „botezul artei” arată că Biserica a luat foarte în serios această misiune de a încreştina elenismul. Primele reprezentări creştine care au ajuns până la noi datează din jurul anului 200. Asta nu înseamnă că înainte nu era nimic. Poate că într-o zi se va descoperi ceva din primul secol”, a afirmat pr. prof. Nikolai Ozolin.

Arta funerară a catacombelor

Părintele Nikolai a subliniat faptul că în Biserică există o analogie care se face în mod constant între cuvânt şi imagine. „În anul 787, la Niceea, Părinţii întruniţi la Sinodul VII Ecumenic au proclamat că arta creştină este de origine apostolică. Sensul acestei apostolicităţi dovedeşte că ceea ce exprimă această artă nu este altceva decât credinţa apostolilor. Ştim că reprezentările din catacombe sunt o artă funerară. Ştim grija pe care primii creştini o purtau pentru morţii lor. În vremea noastră este important să amintim faptul că în perioada Bisericii primare era o mare grijă în a se găsi loc pentru cei adormiţi, unde trebuiau să rămână până la învierea cea de obşte. Catacombele sunt nişte galerii subterane care au cel mult doi metri lăţime. Aici nu puteau să aibă loc întruniri ale unor mulţimi şi mai ales cu scop liturgic. Arta din catacombe rămâne un lucru specific, dar nu putem spune că arta primelor veacuri se rezumă la arta funerară din catacombe”, a spus în încheiere pr. prof. Nikolai Ozolin.

sursa: ziarullumina.ro

Conferinta la Iasi cu parintele profesor Nikolai Ozolin despre folosul studierii teologiei icoanei pentru creştinii de azi

3 Iulie, 2010 § Lasă un comentariu

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi va organiza luni 5 iulie 2010 orele 18.00 conferinţa cu tema „Despre folosul studierii teologiei icoanei pentru creştinii de azi” avându-l ca invitat pe părintele profesor Nikolai Ozolin. Conferinţa va avea loc în Sala „Iustin Moisescu” din curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi.

Profesor de iconologie şi teologie pastorală la Institutul Ortodox Saint Serge din Paris, Nikolai Ozolin este discipol al lui Leonid Uspensky. Părintele Nikolai nu este o persoană necunoscută publicului cult din România. Trei dintre cărţile sale au fost traduse în limba română şi a conferenţiat în ţara noastră în mai multe rânduri. Domeniul său predilect este studiul iconografiei creştine, iar judecăţile sale în acest domeniul sunt mereu inedite şi foarte pertinente; pledează temeinic pentru o profundă înţelegere a acestui domeniu, care e strâns legat de actul liturgic, dar şi pentru corectitudinea canonică, de cele ce o face indisolubil legată de tradiţie şi de izvoadele primare.

Termenul folosit de limbajul patristic pentru a desemna ceea ce reprezintă traducerea sa în limba română prin termenul icoană, este cel de είκον. Înţelesul acestui termen este de chip, reprezentare. Alăturarea termenului la obiect poartă cu sine o învăţătură dogmatică, concretizată într-o teologie a chipului. Privită în sensul cel mai restrâns al cuvântului, icoana este, reprezentarea picturală a unui personaj sfânt sau a unei scene sfinte, făcută de obicei pe o bucată de lemn, pânză, metal, hârtie sau sticlă, ori chiar pe zidul Bisericii.

Intrarea este liberă.

„Serile filmului creştin” la Iaşi

25 Februarie, 2010 § 5 comentarii

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi, în parteneriat cu Asociaţia de cultură şi spiritualitate creştină „Orante”,  vă invită la Serile filmului creştin” în perioada 25-27 februarie 2010.

Menţionăm că toate proiecţiile vor avea loc în Aula „Mihai Eminescu” din corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi.

Astfel, joi 25 februarie, începând cu ora 20:00, se va putea viziona filmul Evadarea din Gulag/The Story of Gulag Runaway,  Georgia, 2003 regizor Kutsna Amiredjibi, subtitrare în română, 1h 15min în premieră în România, prezentat prin bunăvoinţa impresarului român.  Povestea extraordinară a vieţii marelui patriot georgian, scriitorul nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură Ciabua Amiredjibi, descendent al unei foarte vechi familii aristocrate georgiene (sec. XI), şi a repetatelor sale evadări din lagărele sovietice.

Vineri 26 februarie, începând cu ora 16:00, se va proiecta filmul Primăvara este aproape/Skoro vesna/ Spring will soon be here, Rusia, 2009, regizor Vera Storozheva, subtitrare engleză, 2h 20 min, cu: Olga Popova, Xenia Kutepova, Serghei Puskepalis  în premieră în România, prezentat prin bunăvoinţa regizoarei Vera Storozheva. Într-o îndepărtată provincie rusă, o tânără monahie, ajutată de o ucenică fidelă şi de un grup de oameni fără căpătâi adunaţi în jurul lor mai mult pentru un acoperiş, decât de dragul credinţei, se străduiesc să construiască o mănăstire. Ritmul obştii eteroclite este zdruncinat de sosirea neaşteptată a unui om de afaceri defel evlavios, ce pare să aibă chestiuni vechi de rezolvat cu frumoasa monahie. Filmul redă cu măiestrie miracolul transformării unui triunghi amoros, pe cale de constituire, într-un … poligon al iubirii agapice.

Iar începând cu ora 19:00 va rula filmul Întoarcerea/Vozvrasshenie, Rusia, 2003, regizor Andrei Zviaghintev, subtitrare română, 1h 45min, cu: Vladimir Garin, Ivan Dobronravov, Konstantin Lavronenko. Întoarcerea inopinată acasă, după o îndelungată călătorie, a tatălui deşteaptă în cei doi fii ai acestuia puternice sentimente contrarii, manifestate la cote extreme, de la dragoste jerfelnică la ură, cu ocazia unei călătorii iniţiatice cu final tragic. Film-parabolă a întrupării lui Hristos în lume şi a reacţiilor contradictorii ale omenirii, nepregătite să primească Cuvântul Divin.

În ultima zi de proiecţie, sâmbătă 27 februarie, începând cu ora 11:00 va fi prezentat filmul Culoarea rodiei/Sayat Nova/Color of Pomegranates, Armenia, 1968, regizor Serghei Paradjanov, subtitrare engleză, 1h 18min, cu: Sofiko Chiaureli, Melkon Aleksanyan, Vilen Galstyan. Filmul prezintă într-un limbaj hieratic, încărcat de simboluri etnico-religioase biografia subiectivă a marelui poet (aşug) armean din secolul al XVIII-lea, Sayat Nova. Etapele vieţii (începând de la Facerea Lumii) sunt descrise în forma unor secvenţe-tablou prefaţate de titluri şi citate din versurile poetului: copilăria şi deprinderea ştiinţei de carte la mănăstirea Sanain; cunoaşterea obiceiurilor şi a durerilor poporului său, aflat sub opresiune musulmană; tinereţea petrecută ca trubadur la curtea regelui Heraklios al II-lea al Georgiei; dragostea secretă, dar împărtăşită pentru sora regelui, Anna; vânătoarea regală, teatrul persan şi intrigile de la curte; tunderea ca monah, cu numele Stepanos, la mănăstirea Ahpat; visul în care îşi presimte sfârşitul. Trimis la mănăstirea Ripsime să aducă un epitaf pentru îngroparea Catolicosului tuturor armenilor, Lazarus, Monahul Stepanos este ispitit de o călugăriţă „cu chip de regină”. Plecarea binecuvântată la Tbilisi, pentru confruntarea cu un aşug de o măiestrie nemaiauzită, se soldează cu moartea martirică în catedrala din Tbilisi, cotropită de hanul persan Aga-Mahomed. Drumul spre viaţa de Dincolo, nemurirea. Toate aceste momente sunt ritmate de leitmotivul lirei poetului, de simboluri ale jertfei, iubirii şi transfigurării.

De la ora 16:00 va urma Exilul/Izgnanie/The Banishment, Rusia, 2007, regizor Andrei Zviaghintev, subtitrare română, 2h 23min, cu: Konstantin Lavronenko, Aleksandr Baluyev, Maksim Shibayev. Schema dramaturgică din “Întoarcerea” este continuată în aceeaşi cheie estetică. Întoarcerea acasă, după o îndelungată absenţă, a soţului dezvăluie profunda criză de comunicare şi încredere survenită între soţi, soldată tragic cu silirea soţiei la un avort. Parabolă mistică cu trimiteri veterotestamentare şi hristice.

Evenimentul se va încheia cu reluarea unui film la cererea publicului de la ora 20:00.

La acest eveniment va participa ca invitat special Elena Dulgheru. Domnia sa este critic de film, eseist, poet, traducător. Doctor in Cinematografie si Media; Membră a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN), a Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC), a Fundaţiei Culturale Est-Vest şi a Asociaţiei pentru Dialog dintre Ştiinţă şi Religie (ADSTR). A asigurat rubrica permanentă de cinema în publicaţiile Luceafărul (2001-2003), Curentul (2002-2004), „Adevărul literar şi artistic” (2005-2007), iar din 2008 în revista „Lumea Credinţei”. Membru al juriului şi jurnalist acreditat la diferite festivaluri internaţionale de film. A primit Premiu la Concursul studenţesc de limbi străine, Cluj-Napoca, 1985; Premiu la Concursul Naţional de proză scurtă, Aiud, 1998; Premiul „George Littera” al UCIN pentru carte de film, 2002. Premiu la Concursul de poezie religioasă „Daniil Sandu Tudor”, Vatra Dornei, 2006. Pentru mai multe detalii cu privire la invitatul nostru puteţi accesa blogul http://elena-dulgheru.blogspot.com/.

Cu mult drag vă aştept la acest eveniment unic în România şi vă îndemn a vă anunţaţi prietenii, colegii şi apropiaţii.

Biserica Ortodoxa Romana si puterea politica in perioada comunista

8 Februarie, 2010 § 3 comentarii

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi va organiza în perioada 9 – 13 februarie 2010 un ciclu de conferinţe având ca temă Biserica Ortodoxă Română şi puterea politică în perioada comunistă”.

Astfel, marţi 9 februarie, începând cu ora 18:00, va avea loc conferinţa „Comunismul – o religie atee” avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. Radu Preda, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, director fondator al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase (INTER). Domnul Preda este de asemenea membru al în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (Bruxelles).

Miercuri 10 februarie, începând cu ora 18:00, se va proiecta filmul documentar „De ce nu canonizăm martirii anti-comunişti?” – o producţie TVR semnată de Rafael Udrişte.

Cea de a doua conferinţă va avea loc joi, 11 februarie de la ora 18.00. Titlul conferinţei va fi „Biserica şi Securitatea”, avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. George Enache, membru CNSAS şi lector la Facultatea de Istorie din Galaţi

Cea de a treia conferinţă „File din Patericul Închisorilor: Valeriu Gafencu” va avea loc vineri, 12 februarie de la ora 18.00. Conferenţiar va fi Monahul Moise, de la Mănăstirea Oaşa – judeţul Alba, autorul cărţii „Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007.

Toate conferinţele se vor desfăşura în Aula „Mihai Eminescu” din corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi.

Conferinta Dr. Pavel Chirila la Iasi

15 Noiembrie, 2009 § 1 comentariu

A.S.C.O.R. Iaşi, împreună cu Societatea Studenţilor Medicinişti Iaşi, vor organiza în data de 16 noiembrie 2009 orele 19.00 conferinţa cu tema „Vindecarea” avându-l ca invitat pe profesorul universitar doctor Pavel Chirilă. Conferinţa va avea loc în Amfiteatrul „Marţian Cotrău” din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” – Iaşi, strada Universităţii nr. 16.

Domnul doctor Pavel Chirilă este fondator al Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana” (Bucureşti), al Centrului Medical „Naturalia” (Voluntari) şi al hospice-ului „Sfânta Irina” (Voluntari), precum şi ctitor a trei mânăstiri ortodoxe: Christiana (Bucureşti), Nera (Caraş-Severin) şi Dobric (Bistriţa-Năsăud).

De asemenea, domnul Pavel Chirilă este un promotor al conceptului de medicină creştină. Principala premiză a medicinii creştine este aceea că actul medical – adică descifrarea bolii, identificarea deopotrivă a cauzelor ei biologice şi spirituale, pre­cizarea evoluţiei şi prognosticului, profilaxia şi tratamentul – trebuie să se săvârşească în cadrul spiritual al Bisericii, pentru că Hristos este Tămăduitorul absolut. Altfel spus, doctorul tratează, dar Dumnezeu vindecă.

În cadrul conferinţei se va lansa şi volumul „Vindecarea” semnat de invitatul nostru, apărut la editura Christiana, anul acesta. Această carte este o pledoarie pentru conceptul de medicină creştină, pentru actul medical ca act eclesial. Biserica este un spital, nu este un tribunal. În Biserică există oameni de diferite vârste duhovniceşti: cei ce sunt în curs de vindecare şi cei ce s-au vindecat. Ei sunt în drum spre Împărăţie – locul şi timpul unde nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi.

Vă aşteptăm cu drag, să punem început bun vindecării sufletelor şi trupurilor noastre (prin postire, rugăciune şi cuvinte de folos)!

Where Am I?

You are currently browsing the A.S.C.O.R. Iaşi category at Cidade de Deus.