Extraordinarul episod al mutării în secret a moaştelor Sfinţilor Petru şi Pavel, de către episcopul Sixtus al II-lea al Romei

În anul 1919 apărea la Paris lucrarea lui Paul Allard „Histoire des Persecutions du I-er au IV-e sičcle”, în care, printre altele, este relatat extraordinarul episod al mutării în secret a moaştelor Sfinţilor Petru şi Pavel, de către episcopul Sixtus al II-lea al Romei. Istoria relatată în cartea lui Paul Allard demonstrează cât de vechi este cultul celor doi Apostoli pe care creştinătatea îi prăznuieşte în fiecare an la 29 iunie.

La 29 iunie 258 d.Hr., sute de pelerini veniţi la Roma din toate colţurile imperiului se aflau pe Via Aurelia şi pe Via Ostia, în locurile unde fuseseră înhumaţi cei doi Apstoli, Petru şi Pavel, în pofida restricţiilor dure impuse de edictul lui Valerian emis cu an în urmă. Acest document interzicea întrunirile creştinilor şi accesul în cimitire, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Episcopul Sixtus al II-lea al Romei (257-258 d.Hr.) tocmai terminase oficierea slujbei când, informate de iscoade, autorităţile s-au năpustit în mulţime operând numeroase arestări printre creştinii prezenţi. Episcopul însă a reuşit să scape. Drept urmare, la cererea prefectului Cornelius Saecularis, împăratul Valerian emite un al doilea edict, prin care pedepsele sunt şi mai severe pentru creştini: episcopii şi întreg clerul care încălcau dispoziţia urmau să fie executaţi în afara cetăţii, nobilii şi cavalerii romani creştinaţi îşi pierdeau averile şi erau decapitaţi, matroanele, declasate şi trimise în exil, servitorii casei imperiale care mărturiseau creştinismul, legaţi de pământurile fiscului etc., iar capii Bisericii, forţaţi să aducă sacrificii zeilor.

În această stare de tensiune, Sixtus al II-lea ia o hotărâre curajoasă şi istorică: punerea la adăpost a moaştelor celor doi Apostoli ai Mântuitorului Hristos.

Cripta Sfântului Petru se afla în catacomba de pe Via Aurelia, lângă Circus Flaminus, alături de cripta Lucinei, proprietara domeniului, care şi-a pus la dispoziţia creştinilor mormântul. Tot aici se mai aflau şi alte morminte de martiri convertiţi la creştinism de către cei doi Apostoli.

După ce militarii care păzeau intrările în catacombe au fost mituiţi, relicvele sacre au fost deshumate în mare taină. La fel s-a procedat şi cu moaştele Apostolului Pavel, înhumate în cimitirul de pe Via Ostia. La ambele deshumări a fost prezent curajosul episcop Sixtus al II-lea.

Moaştele au fost aşezate cu grijă în burdufuri de piele, cusute cu sfoară de cânepă. Ele urmau să ajungă într-un cimitir din afara cetăţii, neecleziastic şi nesupus riscului de a fi confiscate, mergând pe Via Appia, unde rămâneau ferite de ochii autorităţilor şi de zelul indiscret al credincioşilor.

Burdufurile cu sfintele moaşte au fost preluate de două atelaje care trebuiau să traverseze oraşul spre Via Appia. Toată misiunea s-a desfăşurat noaptea. Căruţele s-au aşezat la rând pentru a intra în oraş după apusul soarelui, cum era ordinul.

Căruţa cu moaştele Sfântului Pavel transporta, chipurile, sare din port şi era condusă de arhidiaconul Laurenţiu, preotul Sever şi subdiaconul Claudiu, travestiţi în negustori. Celălalt car, cu moaştele Sfântului Petru, era încărcat cu covoare, stofe de preţ, mătăsuri orientale şi trebuia să ajungă la un circ din Capua. Acesta era însoţit de însuşi episcopul Sixtus al II-lea şi de preotul Lucius, travestiţi în nişte negustori guralivi şi certăreţi. Cele două care urmau a se întâlni lângă Colosseum, în dreptul coloanei de marmură ridicată de Augustus în anul 20 î.Hr., pe care erau gravate în aur distanţele dintre Roma şi principalele cetăţi ale imperiului şi, de aici, pe Via Latina, să meargă împreună, pe lângă Termele lui Carracala, până la bifurcaţia cu Via Appia şi să iasă din oraş prin poarta Capena, spre Capua.

În cele din urmă, sfintele relicve au ajuns cu bine în sud-estul Romei, fiind depuse cu grijă în cripta Platonia, unde au rămas multă vreme.

Dacă în viaţă cei doi mari Apostoli ai creştinismului nu s-au întâlnit de prea multe ori (o dată la întoarcerea lui Pavel de la Damasc, când au stat împreună cincisprezece zile, a doua oară la Ierusalim, după întoarcerea lui Pavel din prima călătorie misionară) sau au fost certaţi din cauza propovăduirii Adevărului şi neamurilor de către Pavel, iată cum, într-o noapte, cei doi au străbătut împreună Roma, după 190 de ani, de data aceasta ca relicve sacre ale creştinilor pe care ei îi convertiseră.

La scurt timp după această aventură, episcopul Sixtus al II-lea avea să fie ucis de persecutori, la 6 august, împreună cu doi diaconi, chiar în amvonul din care predicau în cimitirul Pretextatus, luând şi ei cununa de martiri ai lui Hristos, fiind îngropaţi în acelaşi cimitir.

Cele mai vechi icoane ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Această prezentare necesită JavaScript.

Cele mai vechi reprezentări iconografice ale Sfinţilor Apostoli Petru, Pavel, Andrei şi Ioan, datând de la sfârşitul secolului al IV-lea, au fost descoperite în catacombele Sfintei Tecla, din sudul Romei, potrivit Catholic News Service.

Catacombele Sfintei Tecla sunt situate la aproximativ 500 de metri de Basilica „Sfântul Pavel din afara zidurilor”, una dintre cele patru basilici majore din capitala Italiei, unde se află şi mormântul Sfântului Apostol Pavel. Icoanele au fost prezentate presei marţi, 22 iunie.

Aceste icoane circulare au fost descoperite, după mai multe luni de muncă, într-o nişă (cubiculum) – o cameră mortuară – cu pereţii decoraţi cu fresce în roşu, ocru şi negru.

Lucrările de restaurare au fost realizate de către Comisia Pontificală pentru Arheologie Sacră. Partea cea mai importantă a descoperirii este situată pe plafonul nişei care, cel mai probabil, a fost mormântul unei femei din aristocraţia romană. Se poate vedea o frescă reprezentând în centru Bunul Păstor şi în cele patru colţuri ale plafonului patru portrete, pe care experţii

le-au identificat ca fiind cele ale Sfinţilor Petru şi Pavel, Andrei şi Ioan. Descoperirea chipului Sfântului Pavel a fost dezvăluită în urmă cu un an de LâOsservatore Romano, cotidianul Vaticanului. „Sunt primele imagini ale Apostolilor”, a declarat Fabrizio Bisconti, supraintendentul catacombelor din Roma. Aceste portrete „ar putea fi cele mai vechi icoane ale acestor sfinţi”, a afirmat Barbara Mazzei, cea care conduce lucrările de restaurare.

Potrivit experţilor, portretele, a căror prospeţime surprinde vizitatorul, te poartă înapoi în secolul al IV-lea. Fiecare sfânt este uşor de identificat. Petru, prin barba şi părul alb, Andrei, prin trupul puternic, Ioan, prin aspectul tineresc, şi Pavel, prin barba neagră şi numeroase simboluri ale schimbării vieţii sale, datorită convertirii. În plus, lucrările de restaurare efectuate cu ajutorul laserului, pentru prima dată într-o catacombă, au permis identificarea mai multor ilustraţii biblice pe pereţii nişei: învierea lui Lazăr, Daniel în groapa cu lei, precum şi o reprezentare a Mântuitorului Hristos în slavă şi Colegiul Apostolilor.

Adresându-se presei, arheologii au declarat că au putut lucra cu precizie datorită unei noi tehnici laser, utilizată numai în a doua fază a lucrărilor, care au început în urmă cu doi ani. Această tehnică a permis îndepărtarea diferitelor straturi de carbonat de calciu depuse în timp, fără a afecta peretele pictat.

Catacombele Sfintei Tecla au fost folosite, în secolul al XVIII-lea în special, ca beciuri pentru podgoriile de la suprafaţă. Ele se află acum sub o clădire cu şapte etaje, din cartierul Ostiense, în sudul Romei. O uşă discretă, de la subsolul acestui imobil construit în anii 1970, de către o companie italiană de asigurări, permite accesul la aceste catacombe şi la nişa recent restaurată. Ca şi în cazul celor mai multe catacombe romane, administrate de Comisia Pontificală de Arheologie Sacră, accesul publicului este limitat şi poate fi acordat doar la cerere.

sursa: ziarullumina.ro & www.foxnews.com