Caznele singurului preot din Timoc care slujeşte în limba română

În regiunile din sud-vestul Dunării, vechile episcopii de Aquae şi Remesiana vorbesc despre vechimea creştinismului daco-roman din aceste zone. Românii timoceni, locuitori în Serbia Răsăriteană, sunt descendenţii creştinilor din timpul Sfântului Niceta, vrednicul episcop din secolul al IV-lea. Peste ei au trecut multe veacuri, au venit invaziile slavilor, iar mai târziu perioadele de asimilare forţată. Dar au rezistat, împotriva oricărei politici de stat sau bisericeşti antiromâneşti. Părintele Boian Alexandrovici din Malainiţa, ctitorul primei biserici din Timoc în care slujba se săvârşeşte în limba română, este dovada evidentă a acestei atitudini de păstrare a identităţii româneşti ortodoxe de la sud de Dunăre. Cuvintele lui reprezintă mesajul tuturor timocenilor care doresc recunoaşterea drepturilor religioase şi politice.

Părinte Boian, aţi trăit din pruncie drama de a nu vă putea ruga în limba pe care o vorbeaţi acasă. Povestiţi-ne despre copilăria sfinţiei voastre.

Încă de când eram mic mergeam la biserica din Negotin şi cântam la strană, mergeam împreună cu preoţii sârbi la înmormântări. Îmi era drag să ascult slujbele bisericeşti, multe cântări le-am învăţat pe de rost. Dar când mergeam în satele româneşti, credincioşii întrebau: „De ce nu cântaţi pe limba noastră, ca să vă putem înţelege?” Atunci, preoţii sârbi răspundeau că limba localnicilor nu există. „Voi nu aveţi alfabet, nu aveţi gramatică. Limba voastră e limba vlahă.” Acest lucru l-am trăit de mai multe ori în copilăria mea. Eu, de fel, nu sunt din Malainiţa, ci m-am născut în oraşul Negotin. Părinţii mei, care provin din satul Malainiţa, s-au mutat în 1961 la Negotin.

Ce s-a întâmplat mai departe? Care a fost drumul parcurs până la hirotonia în preot?

De la preoţii sârbi am aflat că Biserica Ortodoxă Română a numit un episcop român în Banatul Sârbesc, la Vârşeţ. În 23 ianuarie 2003 am luat pentru prima oară legătura cu Preasfinţitul Daniil de Vârşeţ. I-am spus despre căutările mele, despre ceea ce vreau să fac în satul unde locuiam. Nu am putut termina Facultatea de Teologie, pentru că am intrat în conflict cu episcopul Iustin al Timocului, care dorea să nu mă întorc în zona de unde eram eu, zonă cu populaţie majoritar românească, ci voia să mă îndepărteze tot mai mult de Malainiţa, propunându-mi să fiu preot în Episcopia Şumadijei, unde sârbii sunt în număr foarte mare. Nu am vrut să plec dintre timoceni. Pentru asta am mers la Preasfinţitul Daniil, care m-a primit. Pe 5 iunie 2003, la praznicul Înălţării Domnului, am fost hirotesit ipodiacon în catedrala episcopală de la Vârşeţ. În data de 4 iunie 2005 am fost hirotonit diacon la Mănăstirea Prislop din România, iar o zi mai târziu am fost preoţit pe seama parohiei Malainiţa, la Schitul „Schimbarea la Faţă” din Munţii Retezat, de către episcopul de Vârşeţ, Preasfinţitul Daniil Stoenescu. Mai târziu am fost numit protoiereu iconom stavrofor al Protopopiatului Dacia Ripensis. Am fost bucuros că am primit hirotonia în diacon la Mănăstirea Prislop, ctitoria Sfântului Nicodim de la Tismana, care se crede că ar fi venit în Ţara Românească pe la jumătatea secolului al XIV-lea din Serbia. După ce a ridicat mai multe mănăstiri în zona noastră, a Timocului, a trecut în părţile româneşti, unde a înfiinţat Mănăstirile Tismana şi Vodiţa.

Cum aţi reuşit să înfiinţaţi parohia de la Malainiţa?

De multe ori spunem că am înfiinţat fie parohia de la Malainiţa, fie Protopopiatul Daciei Ripensis. Nu e foarte corect. Noi nu am înfiinţat, ci doar am reactivat aceste instituţii, pentru că strămoşii noştri daco-romani ţineau slujbele în limba latină, iar mai apoi română, asta până la venirea slavilor, care au introdus limba slavonă în cult. Venirea slavilor a dus la distrugerea ortodoxiei daco-romane. A venit vremea să întoarcem lucrurile aşa cum au fost ele odinioară, să refacem ceea ce alţii ne-au luat.

Din prima zi în care am hotărât construirea bisericii în Malainiţa mi s-a spus că singurul episcop care are dreptul legal de a desfăşura o activitate religioasă este ierarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Iustin. Fără aprobarea lui nu se putea obţine nimic. Acest lucru mi-a fost comunicat din partea Ministerului Cultelor din Serbia, deşi acest lucru nu este conform legilor sârbeşti în vigoare. Episcopul Iustin a spus un singur lucru: „Biserica de la Malainiţa trebuie să fie rasă de pe faţa pământului”. A încercat din răsputeri să îşi ducă gândul până la capăt. Faptul că nu a putut a fost pentru că Dumnezeu nu a dat. Am avut probleme cu episcopul sârb al Timocului, care nu a vrut să mă primească în eparhia lui. Gestul episcopului, pentru care eu îi mulţumesc, a făcut să se deştepte în mine şi mai mult sentimentul căutării originii noastre şi păstrării limbii şi tradiţiilor rumâneşti în acea zonă. Noi spunem că suntem rumâni şi că vorbim rumâneşte, iar sârbii ne spun „vlasi”, cuvânt care îi desemnează pe vlahi, unii socotind chiar că „vlasi” ar însemna sârbi.

Demersurile mele pentru construirea bisericii din Malainiţa au fost multiple. Am prezentat actele pentru primirea aprobării în vederea construirii bisericii. Nu am căpătat nici un răspuns din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Ei au spus că nu se poate. Pentru că ei au tăcut, noi ne-am pus pe lucru şi am ridicat biserica. Legea prevede că, atunci când nu primeşti în termen legal un răspuns, înseamnă că cererea ta este indirect acceptată sau, cel mult, autorităţilor le este indiferent ceea ce faci. Biserica am construit-o în 40 de zile. S-a lucrat şi ziua, şi noaptea. Imediat Episcopul Iustin s-a ridicat împotriva mea, declarând că s-a săvârşit un act ilegal, ridicând o construcţie fără aprobarea lui. Faptul că nu am primit nici un răspuns din partea lui timp de 8 luni nu a contat nici un pic. A început un proces lung împotriva mea, paralel cu întreţinerea unei atmosfere de teamă în rândul credincioşilor, cărora li s-a spus: „Nu o să vă fie bine dacă faceţi precum Boian. Cine se duce la slujbele lui o să aibă probleme cu sârbii”. Am ajuns cu procesul la Curtea Supremă, iar acum suntem chiar la Curtea Internaţională de Justiţie de la Strasbourg. Ministerul pentru construcţii a anulat hotărârea Primăriei, de dărâmare a bisericii şi a clopotniţei, şi a casei părinţilor mei din Malainiţa, socotită drept casă parohială. Iar aceasta nu a fost pe placul episcopului. Casa a existat înainte de zidirea bisericii, dar existenţa ei nu a deranjat pe nimeni dintre autorităţile sârbeşti. Dar când a fost construită biserica, brusc casa trebuia să fie şi ea dărâmată. În satul meu, peste 90% din case nu au autorizaţie de construcţie, fiindcă zona unde locuim este una muntoasă, satul se întinde pe 15 km, iar distanţa dintre case este destul de mare. Anularea deciziei Primăriei din partea Ministerului a făcut ca dărâmarea bisericii să nu mai fie subiect de discuţie. În schimb, procesul împotriva mea a continuat. Am fost condamnat la două luni de închisoare cu suspendare.

Înainte de venirea dumneavoastră, în Malainiţa exista biserică?

Nu. În Malainiţa, de când se ştie, de la primul recensământ făcut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, nu se pomeneşte de existenţa vreunei biserici. Nici în istoria Bisericii Ortodoxe Sârbe nu există vreo menţiune referitoare la satul acesta. Noi suntem primii care am înfiinţat parohia acolo. Până la ridicarea bisericii româneşti, toţi locuitorii din Malainiţa au contribuit la construirea bisericii din Ştiubic, un sat sârbesc aflat în vecinătatea satului nostru. Ei au donat jumătate din suma totală necesară pentru ridicarea bisericii din Ştiubic.

În ce măsură v-au sprijinit credincioşii în lupta dumneavoastră pentru slujirea în limba română a Liturghiei?

La început, mulţi au fost înfricoşaţi. Unii chiar mi-au spus între patru ochi: „Boiane, eu sunt pentru ceea ce susţii tu, dar eu nu cutez să fac asta, pentru că o să am de pierdut”. Apoi, m-a sunat cineva şi mi-a spus să am grijă ce fac pe mai departe.

În Timoc există 154 de sate şi 48 de localităţi mixte. Această proporţie, fără a pune la socoteală şi satele din Voivodina sau din Banatul Sârbesc. Protopopiatul Dacia Ripensis cuprinde toate aceste sate şi pe credincioşii care doresc să ţină de această biserică.

După toate presiunile şi problemele, lumea nu dă înapoi, venind în număr cât mai mare la biserică. Noi avem reactivate sau înfiinţate sub un nou nume încă patru parohii care îşi aşteaptă preoţii.

Parohia noastră nu este fixă. Noi răspundem oricărei persoane ne cheamă pentru rugăciune, pentru săvârşirea unei Sfinte Taine sau înmormântări. Aşa că preoţii care vor veni în Timoc trebuie să poarte pe umeri o cruce şi o jertfă cât mai mare. Pentru că doar prin asta ne mântuim. Când ne ducem într-un sat românesc, chemaţi spre exemplu la o înmormântare, preoţii sârbi închid biserica şi nu ne dau voie să slujim. Atunci nu intrăm cu mortul în biserică, facem slujba înmormântării doar acasă şi la cimitir. Prima dată când aude lumea slujba în limba lor e foarte bucuroasă. Mai ales oamenii bătrâni, care nu ştiu o vorbă sârbească, când mă aud slujind, spun între ei: „Ăsta-i popa din Malainiţa, el slujeşte pe româneşte şi tot îl înţelegi”.

Despre câţi credincioşi avem şi câţi participă la slujbe nu vă pot spune prea multe. Cine vrea să cunoască starea noastră să vină acasă, la noi, să vadă. De multe ori episcopul sârb a spus că lumea nu doreşte slujbă în limba românească şi că eu şi Preasfinţitul Daniil stârnim în mod artificial nemulţumirea oamenilor faţă de autorităţile Bisericii Ortodoxe Sârbe. Dacă ar fi aşa, episcopul ar trebui să ne ofere biserica şi să ne zică: „Hai să vedem câtă lume se adună la slujbele româneşti”. El este speriat, pentru că, dacă noi suntem chemaţi într-un sat românesc la slujbă, tot mai multă lume se adună.

Cum sunt priviţi în general românii de către sârbi?

Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare. Românii şi sârbii nu au nici un fel de problemă. Mai mari probleme au sârbii între ei şi românii între ei. În schimb, există dificultăţi cu preoţii bisericii sârbe care sunt veniţi din Croaţia, din Bosnia, din Kosovo. Ei au trăit în zone de conflict şi, de aceea, tot ce este nesârbesc ei urăsc. Dar asta e politica Bisericii Sârbe. Să aducă preoţi care nu sunt de aici. Episcopul sârb îi cheamă şi le spune: „Ai să faci aşa şi aşa. Dacă nu, nu mai eşti preot”.

Aceştia sunt slujitorii bisericilor din Timoc. Am vorbit cu femei bătrâne pe care le-am întrebat: „V-aţi spovedit vreodată?” Răspunsul lor a fost trist: „Poate o singură dată, când eram mai tânără”. E firesc. Cum să se poată înţelege un preot venit din Croaţia cu bătrâna asta care nu ştie nici un cuvânt sârbeşte?

Am vorbit şi cu preoţi sârbi şi le-am spus: „Voi cum vă înţelegeţi cu oamenii ăştia?”. La care ei au zis: „Duhul Sfânt poate face minuni”. Da, Duhul Sfânt a lucrat la Cincizecime. Dar voia Duhului Sfânt a fost ca tot neamul să aibă limba lui şi să înţeleagă pe limba lui. Or, cel care opreşte slujba în limba credincioşilor săvârşeşte hulă împotriva Duhului Sfânt. Iar noi ştim că hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta niciodată la nimeni. La asta trebuie să gândească aceia care ne opresc de la slujirea pe româneşte.

Care au fost presiunile la care aţi fost supus din partea autorităţilor sârbe?

Caterisirea mea din partea Marelui Tribunal Bisericesc Sârb a fost nimica toată. Şeful Poliţiei mi-a spus: „O să ţi se pună bombă sub maşină, o să ţi se facă accident, o să pieri. Eşti urmărit. Puţin lipseşte ca să nu fii omorât”. Alţii au dat telefoane, ameninţându-mă că au să-mi frângă oasele. Toate ştirile astea te fac să îţi pierzi pacea. Îţi creează o stare de teamă. Dar nu doar atât. Lumea din jurul tău, auzind aşa ceva, începe să spună: „Lasă, vezi doar ce fac cu el. Acesta nu-i bun. Mai bine şedem aici şi nimeni nu ne face rău. Ne vedem de treabă”.

Sunteţi bucuros că slujiţi în româneşte?

Mie nu îmi trebuie ca cineva să mă laude. Nu am nimic din această laudă. Trebuie să facem ceva pentru Biserică. Oamenii mă cunosc şi mulţi doresc să mă vadă. Eu mă gândesc însă la ce răspuns voi da Domnului când mă voi duce pe lumea cealaltă. Doar cei pe care i-am botezat, copiii români vor fi martorii mei la judecata lui Dumnezeu. Pentru asta mi-e drag când unul crede în Dumnezeu, după ce a auzit şi înţeles totul la biserică. Pentru asta mă lupt. Când omul spune: „slujba asta, toată am înţeles-o”, aici e mulţumirea mea sufletească. De multe ori, când mă duc în parohie aud de la vreo muiere bătrână: „Măi, am spus de o sută de ori la nepoţii mei să se ducă să se boteze. Te botează şi nu-i nimic. Nu te mănâncă popa până te botează”. Îmi vine să plâng când aud aşa ceva. Ei nu ştiu ce-i acela botez. Nu sunt ei de vină. Nu a avut cine să-i înveţe. Dacă ei nu înţeleg limba, ce să priceapă din slujba Botezului?

În zilele noastre s-a ivit această problemă. Străbunicii nu ştiu o vorbă sârbească, iar nepoţii nu ştiu româneşte prea bine. Pentru că ei învaţă mai întâi sârbeşte, ca să nu aibă probleme la şcoală. Dar sârba lor nu e una corectă. Aşa că nu învaţă nici româna, nici sârba corect. Pentru că româna, limba lor, nu se aude decât în familie. La noi nu există nici o şcoală, nici o biserică, nici o grădiniţă, nici o instituţie unde să se vorbească româneşte. Doar în biserica din Malainiţa se face slujba în română. De aceea vor ei să înece biserica, ca să nu se mai audă de locul acesta.

Eu sunt şi sârb după sânge şi nu pitul (ascund) asta. Mama mea e sârboaică. Acum sunt împărţit în două. O jumătate a mea este sârbească şi una românească. Prima jumătate este sănătoasă, zdravănă. Are tot, are şcoli, are biserici, se bucură de toate drepturile. Dar partea românească e bolnavă. Pentru că nu are nimic. Decât limba aia pe care o vorbeşte acasă. Dar şi aia cu tot mai multe vorbe sârbeşti. Că fără şcoală românească lumea se învaţă pe sârbeşte. Dacă vreun om are şlog (este paralizat), toată viaţa cu mâna care este sănătoasă se luptă să o ajute pe cea beteagă, să o vindece. Asta încerc să fac, ca şi partea românească să fie sănătoasă. Iar prin aceasta, toată lumea să aibă ceea ce le lipseşte şi ceea ce Dumnezeu le-a lăsat.

„Asimilarea a fost, este şi o să fie dacă noi nu o oprim”

Dacă am merge în Malainiţa şi am întreba de un om, să zicem, de Trăilă, de exemplu, oricine ştie să vă ducă la casa lui. Oficial, însă, în acte acest om poartă un alt nume, sârbesc, Miloş Cârstici. Într-un fel suntem înscrişi oficial în cărţile statului şi altfel ne numim între noi. Dacă vrei să vorbeşti în Malainiţa cu Georgia Mişici, nimeni nu ştie cine e respectiva, în schimb, dacă întrebi de Gherghina lui Mişoi, şi-un copil te poate lua de mână să te ducă la casa femeii. Acesta este rezultatul politicii de asimilare duse de aproape 200 de ani în Timoc. Există o situaţie într-adevăr aproape absurdă. Într-un fel te numeşti pe sârbeşte şi altfel pe rumâneşte. Asimilarea a fost, este şi o să fie dacă noi nu o oprim. Am început stoparea acestui proces în primul rând în biserică, prin înregistrarea în matricolele bisericeşti sau în registrul botezaţilor a pruncilor aşa cum sunt numiţi ei de români, în paranteză trecând şi numele oficial sârbesc.

„Noi, rumânii, nu oprim preoţii sârbi să slujească în sate româneşti”

Nu poţi fi preot atunci când ai biserica goală. Dacă la slujbele noastre nu s-ar aduna mulţi oameni, biserica românească ar fi desfiinţată de la sine. Dar acest lucru e contrazis de realitatea pe care o trăim în Timoc. Noi, rumânii, nu oprim preoţii sârbi să slujească în sate româneşti. Cerem numai permisiunea ca şi noi să putem face slujba în aceste sate. Lumea va decide la ce slujbe va participa, la cele sârbeşti sau la cele româneşti. Pentru acest lucru am fost eu caterisit. Deşi, la început, sârbii nu au recunoscut hirotonia mea ca preot, după ce a trecut o vreme, am fost recunoscut şi apoi caterisit. Eu nu fac parte însă din clerul sârb. Dau socoteală pentru ceea ce fac doar Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. În consecinţă, hotărârea Marelui Tribunal Bisericesc din Serbia de a aproba caterisirea mea este lipsită de validitate.

La început, în Malainiţa, aveam în biserică, la fiecare slujbă, cam 30 de credincioşi, dar, după aceea, mai multă lume era afară decât înăuntrul bisericii. La marile praznice se strâng cam 150 de oameni, deşi biserica noastă e destul de mică. Făcând o comparaţie între oraşul Negotin, care are aproximativ 20.000 de locuitori, iar la biserică vin cam 30-40 de oameni în fiecare duminică, la Malainiţa, care este un sat cu câteva sute de suflete, din care 70% sunt plecaţi în străinătate la muncă, vin mai mulţi oameni decât la Negotin. Am auzit oamenii din sat spunând: „Măi, mie una nu mi-e clar. Acasă vorbim româneşte. Când facem nuntă, lăutarii cântă româneşte. Muierile, când dau de pomană pentru morţi la sărbătorile mari – căci la noi cultul morţilor este dezvoltat -, dau pe româneşte. Numai slujba la biserică este în limba sârbă. De ce?”. Acesta trebuie să ne întrebăm cu toţii.

un articol de Augustin Paunoiu

sursa: ziarullumina.ro

Romanii timoceni la Senat

Comisia pentru Politica Externa a Senatului i-a audiat miercuri pe reprezentantii romanilor din Valea Timocului.

La aceste audieri au participat episcopul de Varset Daniil Partosanul, preotul Boian Alexan­drovici, protopop de Dacia Ripensis, Dusan Parvulovici, presedintele Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin si Predrag Balasevici, presedintele Partidului Democrat al Romanilor din Serbia.

„Asteptam interventii pe langa statul sarb, ca romanii din Valea Timocului sa aiba toate drepturile pe care le au sarbii din Romania. Am dori o sustinere printr-un dialog intre Romania si Serbia, o sustinere financiara, prin Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni. Daca nu avem sprijin, nu ne putem organiza, pentru ca presiunile sunt mari. Eu intalnesc in case batrani care nu cunosc limba sarba si nepoti care nu stiu romana ca sa n-aiba probleme cand se duc la scoala. In biserica, sunt aproape 100 de ani de cand nu se mai aude limba romana”, a declarat Boian Alexandrovici, care se confrunta in prezent cu presiuni din partea autoritatilor sarbe care vor sa demoleze fundatiile unei a doua biserici romanesti din Timoc. La dezbatere au participat presedintele Comisiei de Politica Externa a Senatului, Titus Corlatean, vicepresedintele Viorel Badea, Eugen Tomac secretarul de stat al DRRP si secretarul de stat Adrian Lemeni din Ministerul Culturii si Cultelor.

AICI – comunicatul APEL

sursa: ziua.net

Romanii timoceni sunt aparati in Parlamentul European

Europarlamentarii romani Alexandru Nazare si Marian-Jean Marinescu (PPE-DE, PDL) au depus o declaratie scrisa prin care aduc in atentia Parlamentului European problema incalcarii drepturilor religioase ale romanilor din Valea Timocului, Serbia, informeaza un comunicat de presa al Parlamentului European.

„Respectul pentru drepturile omului si protectia minoritatilor etnice si religioase sunt principii fundamentale ale Procesului de Stabilizare si Asociere, la respectarea carora Serbia s-a angajat, conform Articolului 5 al Acordului de Stabilizare si Asociere. Orice tara aspiranta la aderarea la Uniunea Europeana trebuie sa se angajeze sa isi trateze egal cetatenii, indiferent de identitate etnica si religioasa”, se arata in declaratia depusa. Serbia s-a obligat prin Acordul de Stabilizare si Asociere cu Uniunea Europeana sa protejeze drepturile minoritatilor. Cazul bisericii romanesti din Malainita, Valea Timocului, construita de preotul Boian Alexandrovici si amenintata cu demolarea de primaria orasului Negotin luna trecuta reprezinta o astfel de incalcare a anga­jamentelor Serbiei. Conform regulilor Parlamentului European, declaratia va fi considerata adoptata si va fi transmisa institutiilor abilitate daca este semnata de cel putin jumatate dintre europarlamentari, mai informeaza comunicatul citat.

sursa: ziua.net

Demolarea fundatiei bisericii romanesti din Malainita suspendata de autoritatile sarbe

Ambasadorul Romaniei la Belgrad, Ion Macovei cu Primarita Negotinului

Joi, 05 februarie 2009  Excelenţa Sa Ion Macovei, ambasadorul României în Serbia, a efectuat o vizită-surpriză în răsăritul Serbiei. Motivul vizitei a fost ultima hărţuire a etnicilor români din zonă, de către autorităţile locale sârbe si faptul ca ieri era ultima zi a termenului dat de către Municipalitatea Negotin pentru demolarea Bisericii Ortodoxe Române cu hramul Sf. Niceta de Remesiana din localitatea Mălainiţa, transmite TimocPress.

Fundaţia Bisericii Ortodoxe Române cu hramul Sf. Niceta de Remesiana din Mălainiţa a fost sfinţită la 8 martie 2008, printr-o amplă ceremonie religioasă. Lăcaşul de cult aparţine Protopopiatului Dacia Ripensis – canonic direct în subordinea Patriarhiei Române – şi are autorizaţia de construcţie conform legislaţiei sârbe, însă în 21 ianuarie 2009 o decizie a Primăriei Negotin (de care aparţine localitatea Mălainiţa) a întrerupt lucrările, provocând mari emoţii credincioşilor români: abuziv era cerută demolarea construcţiei în termen de 15 zile.

Delegatia Ambasadei Romaniei la Belgrad  s-a întâlnit la Primăria Negotin cu doamna primar, domnul viceprimar şi preşedintele Municipalităţii Negotin (din partide sârbeşti diferite), însă fără a fi prezenţi consilierii români sau reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române ori ai organizaţiilor românilor din răsăritul Serbiei. Apoi, diplomaţii români şi reprezentanţii autorităţilor sârbe (fără doamna primar din birourile căreia a plecat decizia demolării Bisericii Ortodoxe Române) au efectuat împreună o deplasare pe teren, vizitând la Mălainiţa pe preotul Boian Alexandrovici, care a fost anunţat de către preşedintele Municipalităţii Negotin că este suspendată orice acţiune a autorităţilor sârbe împotriva Bisericii Ortodoxe Române, în aşteptarea dialogului dintre bisericile ortodoxe surori – sârbă şi română. Situaţia s-a detensionată pe moment, intervenţia Excelenţei Sale Ion Macovei, ambasadorul României în Serbia fiind un demers diplomatic firesc şi prompt  care demonstreaza cat de important este ca statul roman sa apere oricand este nevoie romanii, oriunde s-ar afla ei.

Reamintim ca fundaţia Bisericii Ortodoxe Române cu hramul Sf. Niceta de Remesiana din Mălainiţa a fost sfinţită la 8 martie 2008, printr-o amplă ceremonie religioasă. Lăcaşul de cult aparţine Protopopiatului Dacia Ripensis – canonic direct în subordinea Patriarhiei Române – şi are autorizaţia de construcţie conform legislaţiei sârbe, însă în 21 ianuarie 2009 o decizie a Primăriei Negotin (de care aparţine localitatea Mălainiţa) a întrerupt lucrările, provocând mari emoţii credincioşilor români: abuziv era cerută demolarea construcţiei în termen de 15 zile.

sursa: www.timocpress.info

Biserica din Malainita ramane in pericol

Ieri a expirat ultimatul dat de administratia locala sarba din Negotin parintelui Boian Alexandrovici pentru daramarea fundatiei celei de-a doua biserici ortodoxe romanesti din Malainita, fundatie sfintita in martie 2008.

O delegatie condusa de ambasadorul roman in Serbia, Ion Macovei, a vizitat ieri Valea Timocului, Primaria din Negotin abtinandu-se de la o interventie in forta impotriva clerului si credinciosilor romani din regiune. Surse locale au declarat ca Primaria din Negotin va continua demersurile birocratice pentru daramarea fundatiei noii biserici romanesti, in pofida presiunilor internationale exercitate de organismele europene. Aceleasi surse au mai declarat ca autoritatile locale din Negotin asteapta rezultatele urmatoarei runde de negocieri dintre Biserica Ortodoxa Romana (BOR) si Biserica Ortodoxa Sarba (BOS) privind situatia canonica a romanilor timoceni pentru a implementa decizia de daramare a fundatiei bisericii romanesti.

Marti, problema noii biserici romanesti de la Malainita a fost ridicata in Parlamentul European de catre eurodeputatul roman, Alexandru Nazare. „Subliniez deteriorarea respectarii drepturilor minoritatii romane din Serbia (…) Subliniez ca Serbia s-a angajat conform Acordului de Asociere cu UE sa respecte drepturile omului si sa protejeze minoritatile etnice si religioase” a declarat acesta. La randul sau, intr-un interviu acordat cotidianului sarb „Danas”, vicepresedintele municipalitatii Negotin, Mirko Maksimovickaze, a declarat ca nicio biserica nu poate fi construita decat cu acordul episcopului sarb local, Iustin de Timoc, un cunoscut opozant al folosirii de catre romanii timoceni a propriei limbi in biserica. Anterior, BOR si MAE roman au protestat fata de decizia primariei din Negotin. Reamintim ca autoritatile locale sarbesti au declansat o campanie dura impotriva clerului si credinciosilor ortodocsi romani din Valea Timocului.

sursa: ziua.net

Patriarhia Romana cere ajutorul MAE in cazul prigonirii romanilor din Serbia

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de decizia Primăriei din Negotin, Serbia, de demolare a fundaţiei noii biserici cu hramul Sfântul Niceta de Remesiana de la Malainiţa, ctitorită de Părintele Protopop Boian Alexandrovici, în pofida faptului că fuseseră acordate toate avizele necesare construcţiei. Considerăm că această decizie constituie o nouă provocare a autorităţilor sârbe de pe Valea Timocului, menită să afecteze păstrarea identităţii de neam şi limbă a populaţiei româneşti de pe acele meleaguri.

În acest sens, Patriarhia Română a solicitat sprijinul Ministerului de Externe al României pentru a interveni pe lângă autorităţile în drept şi a nu se da curs respectivei hotărâri a Primăriei din Negotin, respectându-se astfel libertatea de exprimare în limba maternă a credinţei românilor timoceni, în conformitate cu legislaţia europeană.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE”

Pe 21 ianuarie, parintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis (Valea Timocului/Serbia), a primit o instiintare ultimativa de la primaria din Negotin in care i se da un termen de 15 zile pentru daramarea fundatiei celei de-a doua biserici romanesti la Malainita, fundatie sfintita in martie 2008. Potrivit Romanian Global News, Parintele Boian a facut apel atat la presedintele Traian Basescu cat si la presedintele Tadici, dar si la romanii de pretutindeni care au stat alaturi de el in lupta dusa pentru credinta si neam in Timocul sarbesc.

sursa: basilica.ro & ziua.net

Buldozere sarbesti la poarta unei biserici romanesti

Zilele trecute am primit un apel din partea parintelui Boian Alexandrovici din Valea Timocului, Serbia. Primaria orasului Negotin tocmai ce ii inmanase parintelui Alexandrovici o instiintare care cerea demolarea fundatiilor celei de-a doua biserici ctitorite la Malainita, in termen de 15 zile – din care trei au trecut deja.

Pentru cei care nu Stiu: parintele Alexandrovici a construit cu mare greutate, incepand cu anul 2004 singura biserica in care se slujeste in limba romana, in Valea Timocului. De-a lungul anilor, autoritatile sarbe au facut tot posibilul pentru a-l impiedica sa-si duca constructia la bun sfarsit. Initial, au refuzat sa elibereze o autorizatie de constructie, iar cand parintele Boian a ridicat biserica pe pamantul propriu, a fost actionat in justitie. Si in prezent, asupra parintelui Alexandrovici apasa o condamnare la sase luni de inchisoare cu suspendare. Toamna aceasta bise­rica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil a imbracat haina nou prin sfintirea picturii. Parintele Alexandrovici a inceput inca din martie 2008 sa ridice o a doua biserica – de data aceasta avand toate aprobarile necesare. Astfel ca decizia de daramare a fundatiilor pentru cea de-a doua biserica vine ca un trasnet din senin, fara niciun fel de fundamentare si fara nicio explicatie.

Pe buna dreptate parintele Boian Alexandrovici se intreaba daca mai este loc pentru romani in Serbia, atata vreme cat autoritatile iau masuri contradictorii: in 2008 aproba constructia, iar in 2009 cer daramarea lucrarilor realizate. Pana la urma este o chestiune care tine de statul de drept si de cata incredere se poate avea in auto­ritatile sarbesti. Experientele romanilor de pana acum nu sunt de natura sa incurajeze increderea in viitor. Conditiile care ar trebui respectate pentru minoritatea romana din Serbia sunt stabilite intr-o serie de documente internationale la care Belgradul este parte, documente care subliniaza niste drepturi de bun simt: dreptul la educatie in limba materna, dreptul la viata spirituala in limba materna, dreptul la mass-media in limba materna. Aceleasi principii sunt prezente si in tratatele bilaterale incheiate de Romania cu Serbia – insa stam in drum din cauza unei scame: este nevoie de o reuniune a unei comisii bilaterale pe pro­bleme de minoritati, reuniune care nu are de gand sa se produca prea curand din motive neexplicate pana acum.

Belgradul practica un joc dublu: in provincia Voivodina respecta drepturile romanilor – iar in Valea Timocului nu le respecta. Astfel ca toate monitorizarile internationale au un fel de concluzie printre dinti: vedeti, acolo e bine; in partea cealalta este mai putin bine. Asa ca nimeni nu face nimic. Presedintii Traian Baserscu si Boris Tadici se intalnesc frecvent si se poarta de parca ar fi cei mai buni prieteni – si de fiecare data anunta stran­gerea relatiilor. Intre intalnirile presedintilor, autoritatile locale sarbe ii tin atat de strans in brate pe romanii din Valea Timocului, incat acestia abia apuca sa mai respire. Adu­narea Parlamentara a Consiliului Europei emite rezolutii in care face recomandari – insa de la recomandarile de la Strasbourg pana la primaria din Negotin este cale foarte lunga, si intre timp s-ar putea ca buldozerele sa rada fundatia celei de-a doua biserici romanesti.

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane a luat totusi pozitie toamna trecuta, sarind in apararea parintelui Boian Alexandrovici, care a fost amenintat in mod inexplicabil cu caterisirea din treapta preotiei de catre mitropolitul sarb Iustin. O caterisire fara sens: parintele Boian Alexandrovici nu tine de Biserica Ortodoxa Sarba, ci de Biserica Ortodoxa Romana. Pana la urma, Biserica Ortodoxa Romana nu are puterea sa rezolve singura problemele romanilor din Valea Timocului – desi un cuvant in duhul blandetii adresat bisericii surori poate ar mai usura din povara parintelui Boian Alexandrovici. Durerea cea mare este ca Romania plateste destui bani – in diverse forme – pentru parlamentari, europarlamentari si diplomati care ar trebui sa-si ia rolul mai in serios.

sursa: ziua.net

Biserica românilor din Timoc îmbrăcată în haină nouă

Pictura singurei biserici romanesti din Valea Timocului a fost sfintita vineri in prezenta episcopului romanilor din Serbia, PS Daniil Partosanul. Biserica din Malainita, pastorita de protopopul de Dacia Ripensis, Boian Alexandrovici, a fost pictata in cursul acestei veri de Mihai Dumitru, cu sprijinul Institutului Cultural Roman. Participarea episcopului Daniil Parosanul la slujba de la Malainita alaturi de un sobor de preoti din Banatul sarbesc este prima dupa patru ani de zile in care Biserica Ortodoxa Sarba a incercat sa convinga Biserica Ortodoxa Romana ca nu este nevoie de slujbe religioase in limba romana in Valea Timocului. Episcopul Daniil Partosanul a aratat in predica sa pretuirea acordata bisericii din Malainita si parintelui Boian Alexandrovici de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si IPF Patriarh Daniel, care a trimis la Malainita o bucata din vesmantul Sfintei Parascheva.

PS Daniel

„Patriarhul Daniel m-a imputernicit si m-a trimis astazi sa raspund invitatiei parintelui Boian si a credinciosilor romani de aici. Suntem aici din solidaritate fata de parintele Boian. Patru ani am fost oprit de a veni la voi, dar parintele Boian stie cate drumuri a facut la Varset si cate intalniri si convorbiri telefonice am avut. Ca n-a facut un pas fara a se sfatui si a se consulta cu noi, ca arhiereu care l-am hirotonit si l-am investit cu una din cele mai frumoase si mai onorabile si mai delicate, chiar, misiuni, pe care un preot orotox roman o are astazi si o va avea in continuare”, a spus episcopul Daniil in predica sa. Biserica Ortodoxa Sarba a incercat in acest an sa-l impiedice pe parintele Boian Alexandrovici sa mai slujeasca in limba romana la Malainita – episcopul sarb al locului Iustin emitand chiar o decizie de caterisire, in ciuda faptului ca parintele Boian se supune Bisericii Ortodoxe Romane.

sursa: Ziua

Sfântul Sinod al BOR consideră invalid actul de caterisire a părintelui Bojan Alexandrovici

În legătură cu situaţia părintelui Bojan Alexandrovici de la Malainiţa (Valea Timocului), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, sub preşedinţia Preafericitului Daniel, consideră invalid actul de caterisire al acestuia de către tribunalul bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc, deoarece preotul român nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Mai mult, se constată faptul că Episcopia Ortodoxă Sârbă a Timocului nu respectă cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor două Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, şi anume asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunităţile româneşti, după cum informează Basilica.

Apreciind necesitatea continuării dialogului cu Biserica Ortodoxă Sârbă pentru rezolvarea acestei probleme, Sfântul Sinod l-a împuternicit pe Preasfinţitul Părinte Daniel, Episcop-Locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, să intensifice demersurile pe lângă autorităţile bisericeşti şi de stat sârbe cu scopul identificării unor soluţii practice pentru apărarea drepturilor legitime ale românilor din Valea Timocului de a avea preoţi şi slujbe în limba maternă.

Conform Wikipedia:

Bojan Alexandrovič (alternativ: Boian Alexandrovici sau Boian Alexandru) este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainiţa si Remesiana, precum şi protopop al Protopiatului Dacia Ripensis cu sediul la Negotin. S-a născut la Negotin, unde şi-a petrecut copilăria. Ambii săi părinţi sunt români timoceni originari din satul Malainiţa, situat la câţiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuieşte în Malainiţa, unde slujeşte în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. Jasikovo), în Bigreniţa (sârb.: Bigrenica) şi Samarinovăţ (sârb: Samarinovac) s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcţie). În Malainiţa este plănuită ridicare unei biserici mai mari, biserica actuală urmând a fi transformată în mănăstire.

În 2003, Boian Alexandrovici ridică în Mălăiniţa din fonduri proprii pe un teren aflat în proprietatea sa prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autorităţile sârbe, care cereau demolarea lăcşului, invocând ilegalitatea acestei construcţii. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este şi Biserica Ortodoxă Sârbă care se teme de pierderea influenţei în acest colţ al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat şi de presa internaţională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat şi la adunarea Consiliului Europei. La sfârşitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de inchisoare, cu suspendare.

În martie 2008 părintele Bojan Aleksandrović a fost decorat de către ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul „Meritul Cultural” in grad de Comandor, înalta distincţie conferită de preşedintele României, Traian Băsescu. Înalta distincţie a fost decernată arhiereului de catre Bucureşti „în semn de apreciere deosebită pentru ataşamentul şi angajamentul său constant faţă de promovarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a românilor din Serbia”.

legături:

http://www.rostonline.org/rost/ian2005/timoc.shtml

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-04-01&id=235412&kword=Timoc

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/820110/Patriarhul-Daniel-ia-apararea-preotului-din-Timoc/

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/De%20vorba%20cu%20cinci%20bravi%20romani%20de%20RC.htm

http://www.roon.ro/stiri/romania/articol/haiducul-credintei-din-valea-timocului-boian-alexandrovici-decorat-de-presedintele-basescu/cn/news-20080312-03565006

http://www.romfest.org/rost/iun2005/romanii-timoc.shtml

sursa: Ziarul Lumina