Praznuirea Sfantului Maxim Marturisitorul la Iasi 20-21 ianuarie 2011 (foto & video)

Această prezentare necesită JavaScript.

După cum ştiţi, vineri, 21 ianuarie, în Biserica Ortodoxă s-a făcut pomenirea Sfântului Maxim Măturisitorul. Ca şi anul trecut, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul a fost cinstit în ziua pomenirii de singura parohie din țara noastră care și l-a ales ca ocrotitor spiritual. Cu multă bucurie am participat joi seara la slujba Privegherii ce a fost oficiată arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, alături de un sobor de preoți profesori și de la parohiile din Iași, în Paraclisul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din incinta Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul “Basileus“ al Seminarului Teologic Ortodox din Iași, dirijat de diac. prof. Mihai Ursache și de Corul „Byzantion” din Iași, dirijat de prep. univ. Adrian Sîrbu. Aici trebuie menţionat faptul că membri ai corului au tradus cântările din slujba Vecerniei, Litiei și Utreniei după mai multe manuscrise din limba greacă.

La finalul slujbei Privegherii, arhim. Nichifor Horia a vorbit despre prigoana pe care a trăit-o Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul pentru că a propodăduit dreapta credință. “În secolul VII, în timpul ereziei monotelite, când se afirma că în Hristos cele două voințe nu au fost depline, ci voința dumnezeiască ar fi copleșit voința omenească încât se putea vorbi doar de o singură voință, Sfântul Maxim Mărturisitorul a ieșit spre propovăduire. În perioadă de pace Sfântul Maxim a trăit prigoană. Îl vedem înfățișat în icoană cu mâna tăiată, știind faptul că i s-a tăiat și limba. Toate acestea le-a primit nu ca pe o silnicie, ci ca o înțelegere că acestea vor rodi“, a explicat arhim. Nichifor Horia.

Părintele paroh Dragoș Bahrim, care este și directorul Seminarului Teologic Ortodox din Iași, i-a îndemnat pe enoriași să facă în continuare cunoscută viața și opera Sfântului Maxim, arătând că “privegherea ne face să stăruim în rugăciune. M-am gândit că cel mai potrivit pentru un sfânt cuvios este să-i facem priveghere pentru că se bucură atunci când ne rugăm și cântăm, aducându-l mai aproape de noi. Slujba aceasta a fost minunată pentru că iată actualii și foștii elevi ai seminarului au cântat împreună în același duh de rugăciune, dând slavă Sfântului Maxim Mărturisitorul“, a spus pr. paroh Dragoș Bahrim.

După priveghere a urmat o agapă la care au patricipat membrii parohiei, dar şi apropiaţi ai parohiei veniţi din oraş sau de mai departe. Vineri dimineaţă, începând cu ora 7, a fost săvârşită Sfânta Liturghie.

Parohia Munteni-Copu a fost înființată în anul 2006 și este ocrotită de Sfântul Maxim Mărturisitorul și de Sfântul Grigore Palama. În luna ianuarie a anului trecut la Seminarul Teologic Ortodox din Iași a avut loc o dezbatere intitulată „Atelierul de biserici“, în cadrul căreia s-a discutat propunerea de proiect a viitorului așezământ parohial din Copou. Iar în luna octombrie a anului trecut Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi a pus piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaș care se va ridica în parohia Munteni-Copou, ce aparține de Protopopiatul Iași 1. La acest eveniment a fost adusă în parohie, spre închinare, mâna dreaptă a Sfântului Maxim Mărturisitorul de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos.

Pentru cei ce vor sa-si aminteasca de frumoase momente din toamna trecuta iata si cateva articole:

• Cinstirea Sfântului Maxim la Iaşi: Mărturisitorul dreptei credinţe în mijlocul ereziilor
• Cu Sfânta Parascheva şi Sfântul Maxim pe cale
• Duminica dimineata (10 oct), racla cu moaştele Sfintei Parascheva şi cea a Sfântului Maxim au fost scoase în procesiune din Catedrala mitropolitană
• Cetatea Iaşilor e în sărbătoare de sâmbătă seara, când au sosit aici moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul
• “Sfânta Parascheva și Sfântul Maxim – rugători pentru pelerinii Iașilor” – cuvantul IPS Teofan catre pelerini
• Moastele Sfantului Maxim Marturisitorul la Iasi
• Omilie la Sf. Maxim tinuta de Gheronda Partenie de Hramul Cuvioasei Parascheva (Up date)
• Închinarea la sfintele moaşte, o manifestare a credinţei – Interviu cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Text după articolul “Privegherea ne face să stăruim în rugăciune” de pe portatul Doxologia al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Praznicul Botezului Domnului la Catedrala mitropolitană din Iași – 6 ianuarie 2011 (foto & video)

Sute de credincioși s-au împărtășit astăzi dimineață din bucuria praznicului Botezului Domnului, la Catedrala mitropolitană din Iași. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din soborul de preoți au făcut parte arhim. Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași, și protos. Hrisostom Rădășanu, consilier în Sectorul Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Iașilor. La final, soborul de slujitori împreună cu credincioșii au ieșit pe platoul din fața Catedralei mitropolitane din Iași, în glasul clopotelor și al cântărilor. Aici, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oficiat slujba Aghezmei mari. Pentru acest moment a fost montată o cruce mare de gheață străjuită de icoana Praznicului Botezului Domnului și icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei.

Înalt Preasfințitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de învățătură în care a explicat că rânduiala Bisericii din ziua de Bobotează îl cheamă pe om să vină în mijlocul creației lui Dumnezeu pentru a-L lăuda. “Botezul Domnului prelungește și actualizează marea taină care s-a petrecut la râul Iordanului. Atunci, Mântuitorul Hristos a intrat în adâncimea apelor Iordanului, arătându-Și începutul misiunii. Am săvârșit Sfânta Liturghie în biserică, iar acum rânduiala Aghezmei mari are loc afară. De ce am săvârșit Sfânta Liturghie? De ce avem icoane? De ce am fost botezați? De ce ne mărturisim sau primim Sfânta Împărtășanie? Pentru că avem nevoie de sfințire. Simțim că suntem oameni păcătoși și că păcatul pătrunde în noi. De aceea avem nevoie de curățire, de sfințire. Suntem aici pentru că avem o nevoie imensă de sfințire. Simțim păcatul în sufletul nostru și de aceea avem nevoie să ne curățim sufletul“, a amintit IPS Părinte Mitropolit Teofan.

Credincioșii din Iași și din localitățile învecinate au participat de dimineață la slujba Sfintei Liturghii, iar apoi s-au așezat la rând pentru Agheazma mare. Gerul de afară nu i-a împiedicat pe oameni să aștepte, cu răbdare, în rând, cel puțin două ore. “De dimineață am stat mai întâi la slujbă, iar acum mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să iau Agheazmă. O voi duce și celor de acasă și vom lua în fiecare dimineață până la Odovania Praznicului Botezului Domnului. Știm de la părinții și bunicii noștri că Agheazma mare este binefăcătoare și ne ferește de boli dacă o luăm cu credință“, a declarat Aglaia Bălanu din localitatea Tomești, județul Iași. “Am venit la Catedrala mitropolitană pentru a mă ruga în timpul slujbelor care au fost oficiate și pentru a mă împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Mi-a ajutat Dumnezeu ieri și m-am pregătit pentru Împărtășanie iar acum sunt bucuroasă că am luat Agheazma mare pentru a gusta în zilele ce urmează și pentru a stropi casa unde locuiesc“, a spus Lucia Rotaru din Iași.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa articol: portalul Doxologia

sursa foto: Ziarul de Iasi

Un an fără părintele Teofil Părăian

Asociația Studenților Creștini Ortodocși (ASCOR), filiala Iași a organizat în aseară (4 noiembrie 2010) începând cu ora 19:00 evenimentul „Un an fără părintele Teofil Părăian“. Marcarea unui an de când părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus a trecut la Domnul a avut loc în sala T17 a Facultății de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae“ a Universității “Al. I. Cuza“ din Iași. Invitatul întâlnirii a fost pr. Dumitru Păduraru, redactor colaborator al Radio TRINITAS, care, în anul 2005, a realizat un interviu cu părintele Teofil chiar la Mănăstirea Brâncoveanu. După un scurt cuvânt al părintelui Dumitru Păduraru toți cei de față au vizionat interviul.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan și fiind primul dintre cei patru frați. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei școli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935-1940. Își continuă cursurile la o școală de nevăzători la Timișoara, între anii 1942-1943, iar până în 1948 urmează tot la Timișoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaște pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minții. Preocuparea pentru viața religioasă și pentru aprofundarea cunoștințelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, între anii 1948-1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, și primește numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă, ce se traduce „iubitor de Dumnezeu“. La șapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie, este hirotonit preot de Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primește și hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.
Din anul 1992 părintele a început să răspundă invitaților din țară, participând în aproape toate orașele importante din România la conferințe duhovnicești, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului. Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei, un om care și-a propus să înmulțească bucuria și credem că a reușit cu prisosință. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi și mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii și în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cărțile fundamentale ale spiritualității ortodoxe, cum ar fi Patericul și Filocalia, dar și pentru textele liturgice cuprinse în cărțile de slujbă, l-au făcut să fie iubit și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ.

Prof. univ. dr. Andrei Pleşu – Parabolele lui Iisus. O analitică a receptivităţii – miercuri, 27 octombrie, UAIC, Iasi (+video)

După marele hram al Sfintei Parascheva, în perioada 20-30 noiembrie, Târgul Ieşilor a fost din nou în sărbătoare, un altfel de sărbătoare: Dies Academici sau Zilele Universităţii Al. I. Cuza, prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţare. Sărbătoarea primei universităţi din ţară a fost un minunat prilej prin care Iaşul a re-devenit capitala culturală a ţării. Ioan Holender, Felicia Filip, Andrei Pleşu, Grigore Leşe, iată câteva din personalităţile care au onorat cu prezenţa urbea Iaşului.

Cu încântare am participat la conferința „Parabolele lui Iisus. O analitică a receptivităţii” pe care domnul Andrei Pleșu a susţinut-o miercuri, 27 octombrie în Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Am ajuns cu o mică întârziere la acest eveniment, tocmai când prof. univ. dr. Ştefan Afloroaie – din postura de moderator al conferinței – făcea introducerea profesorului Andrei Pleșu. Sala era deja umplută până la refuz de peste 550 de auditori aşa încât a trebuit să mă număr printre cei 250 de studenţi şi profesori care au urmărit conferinţa din Sala Paşilor Pierduţi, unde prelegerea a fost retransmisă pe un ecran uriaş. M-am mulţumit şi cu asta, chiar m-am bucurat de găsirea unor scaune libere.

Andrei Pleşu este scriitor şi eseist român, estetician şi istoric al artei. Este profesor la Facultatea de Filosofie din Bucureşti. A fondat Institutul de studii avansate Colegiul Noua Europă şi revista culturală „Dilema veche“. Acceptă, în diverse perioade, o serie de funcţii publice. Ca scriitor înregistrează un important succes cu volumele „Minima moralia“, „Jurnalul de la Tescani“ şi „Despre îngeri“. Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică şi existenţială) şi abordarea ei relaxată, adesea ludică şi de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor.

Conferenţiatul şi-a început discursul prin prezentarea parabolei. „Toată lumea ştie că Iisus vorbea deseori în parabole, în pilde, adică în povestioare. La întrebarea de ce folosea acest procedeu în predicile Sale, e simplu de răspuns. Parabolele erau un procedeu didactic şi retoric la îndemână. Ele elucidau un subiect supus dezbaterii prin puterea lor de a exemplifica. Însuşi răspunde la această întrebare. De ce le vorbea oamenilor în pilde? „Răspunsul lui Iisus este de-a dreptul năucitor, smintitor”, spune Andrei Pleşu. „Replica lui Iisus contravine parabolei care ilustra, simplifica, lămurea un pasaj. Iisus răstoarnă folosirea curentă a parabolei. „Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi””. Acesta este răspunsul Domnului la întrebarea „celor doisprezece”, aşa cum apare la Evanghelistul Marcu (4, 11, 12).”

„Trebuie să recunoaşteţi că pentru imaginea pe care o avem noi despre predicaţia hristică acesta e un răspuns tare. S-au găsit teologi care să susţină un scandal teologic; nu seamănă a Iisus, nu seamănă a Evanghelie. Sunt mai multe argumente pentru care această afirmaţie este greu de acceptat. De ce Iisus, predicatorul, Cel atât de iubit de mulţimi, voia să le stopeze unora accesul la informaţie, să discrimineze? Discriminare, pentru că precizează că „vouă vi s-a dat să cunoaşteţi”, nu la toţi, la ceilalţi nu. Avea Iisus oare intenţia explicită ca ceilalţi să nu înţeleagă?”, s-a întrebat retoric Andrei Pleşu.

„Puneţi-vă, un pic – dacă nu vi se pare complicat – în situaţia lui Iisus: El vorbeşte în faţa unui public enorm, are de-a face cu o diversitate umană extraordinară. Pentru că nu poate să vorbească pe grupe – El vorbeşte la toată lumea deodată -, trebuie să producă un discurs, trebuie să găsească un procedeu, un dispozitiv care să fie auzit de toată lumea, dar care să provoace în fiecare secţiune a publicului o reacţie adecvată: pe cei disponibili să-i atragă şi mai mult, pe cei indisponibili ori să-i provoace şi să le deschidă gustul ori să-i lase în pace, pe euforici să-i potolească, pe nesimţiţi să-i evite, toate astea cu un singur discurs. Şi Lui I S-a părut că formula optimă pentru a ataca această diversitate de audienţă e parabola. Pentru că parabola e o poveste care pe unii îi lasă indiferenţi, într-unii produce iluminare, pe alţii îi lasă nedumeriţi şi-i aruncă pe gânduri… şi fiecare dintre reacţiile astea sunt posibile în interiorul comunicării parabolei. Parabola e un dispozitiv paradoxal care în acelaşi timp spune şi nu spune, provoacă şi lasă rece, maschează şi dezvăluie, comunică şi nu comunică, e de o invenţie extraordinară. Să manevrezi un asemenea dispozitiv trebuie să ai oarecare talente şi cel mai bine e să fii chiar Fiul lui Dumnezeu”.

„Parabola e soluţia pe care o găseşte Iisus pentru a obţine o receptivitate nuanţată. (…) Parabola e specie a discursului apofatic. Ea defineşte un adevăr spunând doar pe jumătate, nespunând tot, dând doar un impuls, o pornire, o orientare vagă pe care o percepi sau nu. Adică aceeaşi parabolă este pentru unii un punct de plecare, un stimulent, pentru alţii o provocare, pentru alţii o piedică, pentru alţii o indicaţie – pe scurt un obiect echivoc pentru a se adresa tuturor fără să-i smintească”, a continuat profesorul prelegerea.

„Am putea spune că parabola caracterizează stilul delicat al lui Dumnezeu, atent şi grijuliu la libertatea noastră, pe care nu o ştirbeşte nici chiar cu un cuvânt prin care să Se autopropună. „Pentru că unui om dacă îi pui brusc o lumină puternică în faţă, îl orbeşti”, exemplifică Pleşu, care precizează că „parabola vrea să satureze toate formele posibile de comunicare. Şi ar fi pentru ştiinţa comunicării o temă de cercetare: cum se obţine un tip de discurs care să împuşte trei sute de iepuri odată, nu doi. Parabola funcţionează în textele Mântuitorului precum ploaia care cade „şi peste cei buni, şi peste cei răi..”, fără discriminare. Parabola nu e însă un limbaj definitiv”, adăugând că Mântuitorul o foloseşte cât e în lume, dar îi avertizează că va veni un timp când nu le va mai vorbi astfel.”

„Parabola reprezintă un mod de a te raporta la adevăr foarte aparte, care se cultivă mai ales în Orient. Acest mod de a vorbi e uneori mai lămuritor decât orice argument. Parabolele se adresează unui public divers; ele au rostul să acopere şi să dezvăluie în acelaşi timp. Există ceva din natura parabolei în toate discursurile lui Iisus (…) Din parabolă ai să vezi că nu poţi să faci nici o doctrină. Există parabole care spun că fapta e mai importantă decât vorbele, există parabole care spun că e mai importantă contemplativitatea decât activitatea, există parabole care spun că fapta poate fi mai riscantă decât nefapta – necugetată”, susţine Andrei Pleşu, care menţionează că „parabola e prima încercare reuşită din istoria culturii europene, prin care s-a obţinut o victorie împotriva ideologiei. La Iisus nu e nici o ideologie. Ce înseamnă să nu articulezi până în detaliu o doctrină? Înseamnă să laşi liberă libertatea exegetică a fiecărui cititor, să stimulezi această libertate, să nu-i pui de la început limite abstracte. Nu există nici un text care să te instige la libertate în asemenea măsură ca textul evanghelic şi la suspendarea oricărei tendinţe de a ideologiza. Ideologia e un fel de birocratizare a gândirii”.

„Peste locul unde era comoara era o pictură. Cei care ştiau codul cunoşteau că acea pictură semnalează că dedesubt e o comoară. Ei bine, parabola e o prezenţă de acest tip. Pentru cine e gata să intre, pentru cine are demarajul, ea trimite dincolo de ea, pentru cine nu, e o pictură”.

Acestea sunt câteva spicuiri din conferinţă. Am urmărit cu încordare discursul încercât să văd cât de ortodox este şi nu am întâlnit nimic nelalocul lui. Poate că pe unii i-ar putea intriga modalitatea de abordare a unor probleme de hermeneutică de către un filosof.  Alţii s-ar putea împiedica de limbajul folosit de Andrei Pleşu. Pe mine m-a bucurat modul în care profesorul şi-a încheiat prelegerea: un subtil îndemn la citirea Sfintei Scripturi. Biblia a ajuns un fel de relicvă pentru marea partea a românilor pravoslavnici. Ne amintim de Evanghelie doar când ajungem duminica la Sfânta Liturghie. Nu mai vorbim de reflectarea pe marginea textelor sfinte.

Să luăm aminte!

Fotografiile şi spicuirile din conferinţă le-am preluat din Ziarul Lumina – Ediţia de Moldova

<p><a href=”http://vimeo.com/17047701″>Andrei Plesu – Parabolele lui Iisus. O analitica a receptivitatii</a> from <a href=”http://vimeo.com/user3729069″>UAIC Iasi</a> on <a href=”http://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>

Cu Sfânta Parascheva şi Sfântul Maxim pe cale

Această prezentare necesită JavaScript.

Pelerinii au participat aseară la Pelerinajul „Calea Sfinţilor”, cu moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, pe traseul Str. Sf. Andrei, Str. Palat, Biserica „Sf. Nicolae” – Domnesc – Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. În glasul clopotelor şi al toacei, cele două racle au fost purtate pe umeri de preoţii îmbrăcaţi în veşminte. La procesiune au participat Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, precum şi arhim Partenie, stareţul Mănăstirii „Sf. Pavel” din Muntele Athos.

Peste 5.000 de credincioşi din Iaşi şi din alte zone ale ţării s-au alăturat în rugăciune pelerinajului, intonând, alături de Corul „Basileus” al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare din Iaşi”, troparele celor doi sfinţi, dar şi alte cântări. Cele două racle au fost străjuite de făclii ţinute în mâini de studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. Alţi tineri au mers în faţă cu prapuri, felinare, cruci şi membri ai ASCOR Iasi au purtat steaguri naţionale. Deşi vremea a fost mohorâtă, oamenii au venit în număr mare pentru a fi alături de Ocrotitoarea Moldovei şi de Sf. Maxim. În dreptul Bisericii „Sf. Andrei”, Bisericii „Sf. Nicolae” – Domnesc şi Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi” s-au rostit ectenii.

Purtând lumânări aprinse şi busuioc, oamenii s-au rugat pentru ca sfinţii purtaţi în procesiune să-i ocrotească şi să-i ajute. „Particip la acest pelerinaj pentru frumuseţea lui. Cred în puterea Sfintei Parascheva. Mi-a plăcut pelerinajul pentru că a fost organizat frumos”, a mărturisit Elisabeta Vacaru din Iaşi. „Am venit la Sfânta pentru a mă ruga şi pentru a vedea procesiunea. Plec de aici mai împăcat sufleteşte. Sper ca Sfânta Parascheva să-mi ajute şi să mă ocrotească ca şi până acum”, ne-a spus Daniel Leon din Iaşi.

sursa: Ziarul Lumina – editia de Moldova

Duminica dimineata (10 oct), racla cu moaştele Sfintei Parascheva şi cea a Sfântului Maxim au fost scoase în procesiune din Catedrala mitropolitană

Moaştele Sfintei Parascheva şi cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul au fost scoase ieri-dimineaţă în procesiune pe esplanada din faţa Catedralei mitropolitane din Iaşi. La procesiune a participat Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, slujitori de la Catedrala mitropolitană şi de la Centrul eparhial Iaşi. La final, Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a explicat de ce Sfânta Parascheva şi Sfântul Maxim aduc atâţia oameni în aceste zile la Iaşi.

„Sf. Parascheva şi Sf. Maxim Mărturisitorul au reuşit cu mila lui Dumnezeu să depăşească şi să zdrobească lanţul păcatelor, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu darul Sfântului Duh. Sfinţii atrag atât de multă lume, în primul rând, datorită sfinţeniei lor. Pelerinii se simt ocrotiţi de puterea şi binecuvântarea sfinţilor şi de aceea aleargă spre ei. De aceea credincioşii din toată ţara se îndreaptă spre Iaşi, pentru a-şi aşeza sufletul în mâna Sfintei Parascheva, a Sfântului Maxim, iar mâinile lor să ducă sufletele noastre în faţa Tronului Preasfintei Treimi”, a mărturisit IPS Teofan.

Peste 2.000 de credincioşi au participat la această procesiune, mulţi dintre ei ajunşi ieri-noapte la Iaşi, aşteptând întreaga noapte pentru a se închina Sfintei Parascheva şi Sfântului Maxim Mărturisitorul. „Vin la această sărbătoare de cinci ani. Mi-am dorit să văd cum este scoasă racla afară. M-am rugat să mă ajute Sfânta şi să se roage pentru izbăvirea mea de necazuri şi pentru sănătate”, a declarat Maria Porfir din Moineşti, judeţul Bacău.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa: Ziarul Lumina – editia de Moldova

foto: Silvian Stanisor – Ziarul de Iasi

Liturghie arhierească la catedrala mitropolitană din Iași – 10 octombrie

Ieri dimineata am avut marea bucurie de a  participa la Sfanta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iași alaturi de cei peste 1.000 de pelerini prezenti la slujba.

După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat textul citit în Duminica a XX-a după Rusalii. “Noi suntem aici pentru a ne închina moaștelor Sfintei Parascheva și Sfântului Maxim Mărturisitorul, recunoscând prin aceasta că ei au receptat chemarea Domnului Hristos care a spus în Evanghelia de astăzi <<Tinere, ție îți zic, scoală-te>>. Sfinții au receptat acest cuvânt, l-au altoit pe inima lor, au înțeles că omul trebuie să se hrănească din Evanghelie ca să fie viu. Îi rugăm pe Sf. Paracheva și pe Sf. Maxim să fie mijlocitori în fața Preasfintei Treimi iar rugăciunea lor să aducă harul lui Dumnezeu asupra noastră și asupra lumii. Să ascultăm glasul Sfântului Maxim care spune că toate virtuțile îl îndeamnă pe om să dobândească iubirea cea dumnezeiască. Cea mai mare dintre virtuți, care îl ajută pe om să dobândească iubirea cea dumnezeiască, este rugăciunea curată“, a explicat IPS Teofan.

La final, arhim. Partenie, starețul Mănăstirii “Sf. Pavel“ din Sfântul Munte Athos, a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare. “Cu multă bucurie și profund recunoscători ne aflăm împreună în aceste zile la pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea acestui oraș și a întregii Moldove. Înalt Preasfințitul Teofan și-a dorit ca la hramul Sfintei Parascheva din acest an să fie aduse spre închinare moaștele Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul ce se păstrează de veacuri în Mănăstirea “Sf. Pavel“ din Sfântul Munte Athos, de unde venim. Am răspuns invitației Înalt Preasfințitului Teofan, întrucât multe lucruri bune am auzit despre evlavioasa turmă a Înalt Preasfinției Sale și despre credincioșii creștini ai Moldovei. Pentru ca acest pelerinaj să se poată realiza a fost nevoie de aprobarea Sanctității Sale, Bartolomeu, care cu bucurie ne-a acordat-o, binecuvântând pelerinajul și venirea noastră aici la Iași. Slăvim pe Preabunul Dumnezeu pentru această mare binecuvântare. Mulțumim Proniei divine că toate greutățile legate de acest pelerinaj au fost depășite. Mulțumim Sanctității Sale, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, pentru binecuvântarea acordată. Nu în ultimul rând mulțumim călduros Înalt Preasfințitului Părinte Teofan, care a avut inițiativa ca sfintele moaște ale Cuviosului Părintelui nostru Maxim, Marele Mărturisitor, ce a păstrat neștirbită credința ortodoxă înaintea împăraților și tiranilor, să fie aduse aici în mijlocul dumneavoastră. Ne rugăm ca harul Sfântului Maxim să se reverse cu îmbelșugare în inimile noastre ale tuturor, să ne binecuvinteze, să ne dăruiască prisos de bunătăți duhovnicești și să se roage lui Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre. Să aveți un pelerinaj cu mult folos duhovnicesc“, a spus arhim. Partenie.

În perioada 10-17 octombrie 2010 românii de pretutindeni vor avea posibilitatea să asculte în direct toate slujbele săvârşite la Catedrala mitropolitană din Iaşi, prin intermediul portalului Doxologia, accesând pagina de internet http://www.doxologia.ro. Pe acest portal sunt postate cele mai importante secvenţe video de la sărbătorile Sfintei Parascheva, mesajul Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pentru pelerinii care se închină în aceste zile moaştelor Sfintei Parascheva şi Sfântului Maxim Mărturisitorul. Portalul Doxologia mai cuprinde, pe lângă cuvinte de folos duhovnicesc, ştiri actualizate, însoţite de fotografii.

sursa: doxologia.ro

P.S. Voi reveni cu fotografii de la fata locului

Cetatea Iaşilor e în sărbătoare de sâmbătă seara, când au sosit aici moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul

Moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul au ajuns sâmbătă seara pe Aeroportul Internaţional din Iaşi. Racla, ce adăposteşte mâna dreaptă a Sfântului, a fost adusă de arhim. Partenie, stareţul Mănăstirii „Sf. Pavel” din Sfântul Munte Athos, care a fost însoţit de câţiva călugări de la această mănăstire şi de teologul ortodox francez Jean Claude Larchet. Pe aeroport, delegaţia din Grecia a fost aşteptată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de părinţii de la Centrul eparhial Iaşi şi de câţiva credincioşi. Închinarea la racla Sfântului s-a făcut în glasul cântării „Întru tine Părinte”. „Dau slavă lui Dumnezeu că moaştele binecuvântate ale Sfântului Maxim Mărturisitorul poposesc pentru prima dată pe pământ românesc. Moaştele Sfântului vor fi aşezate lângă racla Sfintei Parascheva pentru a fi împreună rugători către Dumnezeu pentru toţi pelerinii care vor veni la Iaşi în aceste zile. Sf. Maxim Mărturisitorul a fost un mare apărător al credinţei drept-slăvitoare. Mesajul pe care acest mare Părinte al Bisericii îl adresează celor de astăzi este să creadă în Hristos Dumnezeu-Omul şi să-şi conformeze viaţa cu învăţăturile Evangheliei”, a spus Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan.

La Catedrala mitropolitană din Iaşi, moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul au fost aşteptate de peste 200 de credincioşi care ţineau lumânări aprinse în mâini. Oamenii au sărutat moaştele Sfântului Maxim, care au fost aşezate lângă racla Sfintei Parascheva. În curtea Catedralei mitropolitane din Iaşi, pelerinii erau aşezaţi deja la rând. Deşi temperaturile erau destul de scăzute şi ploua, pelerinii, sub cerul liber, cu rugăciunea pe buze, aşteptau cu răbdare, în rând, să o întâlnească din nou pe Ocrotitoarea lor. „Nu avem de gând să dormim în această noapte şi sper să fim întăriţi în suportarea frigului şi a ploii de credinţă şi de ajutorul pe care ni-l va da Sf. Parascheva. De fiecare dată când am venit la Sf. Parascheva am rămas impresionată de numărul mare de pelerini. A mai plouat şi în anii trecuţi când am mai fost, dar nu am păţit nimic. Venim la Iaşi pentru că suntem mulţumiţi de ajutorul pe care Sfânta ni l-a dat în familia noastră”, a mărturisit Stela Vrânceanu din oraşul Hârşova, judeţul Constanţa.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa: Ziarul Lumina – editia de Moldova

foto: Silvian Stanisor – Ziarul de Iasi

„Sfânta Parascheva și Sfântul Maxim – rugători pentru pelerinii Iașilor” – cuvantul IPS Teofan catre pelerini

Sărbătoarea cea mare a Sfintei Parascheva se apropie. Duhul Cuvioasei, prezent tot timpul anului pentru cei ce au inimă în sens deplin, se arată acum din ce în ce mai evident.

Locuitorii Iașilor intră deja în ritmul praznicului. În țară, și, pe alocurea, în afara ei, zeci de mii, sute de mii de pelerini se pregătesc de drum. Le este dor de Cuvioasa. I-au simțit puterea rugăciunii anii trecuți; vor să fie înveșmântați cu rugăciunea ei și anul acesta. În reculegere, cu sfială, cu minuțiozitate în pregătire, pelerinii gândesc la momentul aflării în fața sfintelor moaște. Au adunat multe, de-a lungul unui an, și vor să le spună Cuvioasei. Bucuriile cele adânci sau încercările cele multe și grele vor fi așezate la picioarele Sfintei. Așezate pe mâini bune, mai ales în inimă mare, sufletele pelerinilor, în bucuriile și crucea lor, sunt duse în fața Sfintei Treimi. Pentru a se împlini aceasta, nimic nu-i prea greu, nimic nu-i prea scump, nimic nu-i împiedică.

Anul acesta, pelerinii vor avea bucuria închinării și la binecuvântatele moaște ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Aduse din Muntele Athos, sfintele moaște ale marelui mărturisitor al credinței ortodoxe vor fi întărire în dreapta credință, îndemn la jertfă și slujire în Biserica lui Hristos, binecuvântare pentru toți.

Sfânta Cuvioasa Parascheva, cea mult folositoare și Sfântul Maxim, Mărturisitorul lui Hristos Dumnezeu-Omul grăiesc cu „dragoste și cu durere“ către tot omul, în mod special către pelerinii care, zilele acestea, le vor cinsti sfintele moaște. „Păstrați credința cea dreaptă, trăiți credința cea dreaptă, mărturisiți credința cea dreaptă“ ne strigă, ne cere, ne poruncește cu glas de tunet Sfântul Maxim Mărturisitorul. „Aveți viață de rugăciune, îmbrăcați-vă cu smerenia, viețuiți frumos și adânc în familie sau în mănăstire“, ne spune, ne roagă, ne sensibilizează cu glas de lumină lină Sfânta Parascheva.

Să le ascultăm glasul, să le urmăm chemarea, să le simțim rugăciunea! Credința lor cea dreaptă, nădejdea lor mântuitoare, iubirea lor cea așezătoare să fie veșmânt, pavăză, binecuvântare pentru sufletele noastre înfometate după pâinea cea spre ființă, însetate după apa cea vie. Către Sfânta Parascheva și către Sfântul Maxim să alergăm cu durere și cu dragoste! Să le mărturisim durerea și dragostea noastră! Să-i rugăm să le ducă la Dumnezeu și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Să facem aceasta cu conștiința că durerea și dragostea noastră, crucea și bucuria noastră fac parte din viața lor.

Sfântă Parascheva, Sfinte Maxim și toți sfinții rugați pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare sufletelor noastre, să ne bucure cu harul Său și să ne dăruiască mântuire întru Împărăția sa! Amin! Așa să fie! Amin!

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

sursa: mmb.ro

De hramul Sfintei Parascheva Editura Doxologia lansează patru cărţi

În perioada 12-17 octombrie 2010, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei organizează mai multe lansări de carte după cum urmează:

1. 12 octombrie 2010, ora 12:00 – volumul „Urme în eternitate. Mitropolitul Teoctist al Moldovei şi Sucevei (1977-1986)”, locaţia Sala ,,Dr. Iustin Moisescu” a Centrului eparhial Iaşi;
2. 12 octombrie 2010, ora 18:00 – „Dicţionar bilingv de termeni religioşi ortodocşi”, în două volume: român-francez şi francez-român, autor lect. dr. Felicia Dumas. Manifestarea este organizată în cadrul unui parteneriat cultural încheiat între Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Centrul Cultural Francez, locaţia Centrul Cultural Francez din Iaşi;
3. 14 octombrie 2010, ora 18:30 – Lucrarea „Mănăstirea Golia, 350 de ani de la sfinţire”, locaţia Muzeul Unirii din Iaşi;
4. 15 octombrie 2010, ora 19:00 – volumul „Sfântul Maxim Marturisitorul, mediator între Răsărit şi Apus”, autor Jean-Claude Larchet, locaţia Aula ,,Mihai Eminescu” a Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi. Acest moment va fi urmat, în aceeaşi locaţie, de Conferinţa „Actualitatea teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul” susţinută de dr. Jean-Claude Larchet, organizată în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.