Praznicul Botezului Domnului la Catedrala mitropolitană din Iași – 6 ianuarie 2011 (foto & video)

Sute de credincioși s-au împărtășit astăzi dimineață din bucuria praznicului Botezului Domnului, la Catedrala mitropolitană din Iași. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din soborul de preoți au făcut parte arhim. Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași, și protos. Hrisostom Rădășanu, consilier în Sectorul Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Iașilor. La final, soborul de slujitori împreună cu credincioșii au ieșit pe platoul din fața Catedralei mitropolitane din Iași, în glasul clopotelor și al cântărilor. Aici, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oficiat slujba Aghezmei mari. Pentru acest moment a fost montată o cruce mare de gheață străjuită de icoana Praznicului Botezului Domnului și icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei.

Înalt Preasfințitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de învățătură în care a explicat că rânduiala Bisericii din ziua de Bobotează îl cheamă pe om să vină în mijlocul creației lui Dumnezeu pentru a-L lăuda. “Botezul Domnului prelungește și actualizează marea taină care s-a petrecut la râul Iordanului. Atunci, Mântuitorul Hristos a intrat în adâncimea apelor Iordanului, arătându-Și începutul misiunii. Am săvârșit Sfânta Liturghie în biserică, iar acum rânduiala Aghezmei mari are loc afară. De ce am săvârșit Sfânta Liturghie? De ce avem icoane? De ce am fost botezați? De ce ne mărturisim sau primim Sfânta Împărtășanie? Pentru că avem nevoie de sfințire. Simțim că suntem oameni păcătoși și că păcatul pătrunde în noi. De aceea avem nevoie de curățire, de sfințire. Suntem aici pentru că avem o nevoie imensă de sfințire. Simțim păcatul în sufletul nostru și de aceea avem nevoie să ne curățim sufletul“, a amintit IPS Părinte Mitropolit Teofan.

Credincioșii din Iași și din localitățile învecinate au participat de dimineață la slujba Sfintei Liturghii, iar apoi s-au așezat la rând pentru Agheazma mare. Gerul de afară nu i-a împiedicat pe oameni să aștepte, cu răbdare, în rând, cel puțin două ore. “De dimineață am stat mai întâi la slujbă, iar acum mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să iau Agheazmă. O voi duce și celor de acasă și vom lua în fiecare dimineață până la Odovania Praznicului Botezului Domnului. Știm de la părinții și bunicii noștri că Agheazma mare este binefăcătoare și ne ferește de boli dacă o luăm cu credință“, a declarat Aglaia Bălanu din localitatea Tomești, județul Iași. “Am venit la Catedrala mitropolitană pentru a mă ruga în timpul slujbelor care au fost oficiate și pentru a mă împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Mi-a ajutat Dumnezeu ieri și m-am pregătit pentru Împărtășanie iar acum sunt bucuroasă că am luat Agheazma mare pentru a gusta în zilele ce urmează și pentru a stropi casa unde locuiesc“, a spus Lucia Rotaru din Iași.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa articol: portalul Doxologia

sursa foto: Ziarul de Iasi

Bucuria de a fi pelerin la hramul Sfintei Parascheva

Pelerinajul, aşa cum îl înţelegem noi, creştinii ortodocşi, constituie un prilej de întărire a credinţei, însă importanţa sa derivă şi din faptul că pelerinii sosiţi de pretutindeni să se „îmbrace” în duhul sărbătorii duc mai departe, către familiile, casele, oraşele sau satele din care sosesc evlavia şi sfinţenia pe care le trăiesc în zilele de hram. Iată de ce a fi pelerin este, înainte de orice, un mod de a intra în comuniune cu aproapele.

Ne întrebăm adesea, cu prilejul marilor hramuri are Ortodoxiei noastre, văzând numărul mare de pelerini care sosesc să se închine sfintelor moaşte, de ce aceşti oameni nu vin pe parcursul anului să aducă mulţumire sfinţilor şi să se roage pentru sănătate. Deşi mai puţin vizibil, pelerinajul la mănăstirile sau bisericile care păstrează moaştele unui sfânt se desfăşoară neîncetat, pe tot parcursul unui an. Însă întâlnirea cu sfinţii în chiar ziua lor de prăznuire e tulburătoare şi înălţătoare pentru că ajută pelerinul sosit de departe să intre în duhul sărbătorii, să se apropie şi mai mult, în rugăciune, de Dumnezeu, să-şi găsească liniştea şi pacea sufletească de care avem atâta nevoie.

Până şi simpla trecere printr-un oraş care-şi sărbătoreşte hramul transferă călătorului ceva din încărcătura emoţională, din starea aceea specială pe care o emană o rugăciune atât de amplă, izvorâtă din sufletele a sute de mii de pelerini.

Tocmai comuniunea aceasta, aflarea aproapelui, împăcarea cu sine şi cu ceilalţi transformă pelerinajul într-un prilej de înălţare şi de bucurie sfântă. Într-un astfel de pelerinaj, cei veniţi să se roage nu găsesc doar biserica sau sfintele moaşte, ci se îmbogăţesc cu ceea ce ceilalţi pelerini aduc cu ei: credinţă, evlavie, dragoste, pace.

Poate de aceea, fiecare mijloc şi sfârşit de octombrie aduc cu sine, la Iaşi şi la Bucureşti, de hramul Cuvioasei Parascheva şi al Sfântului Dimitrie cel Nou, trăiri pe care numai Dumnezeu, în bunătatea-I nesfârşită, le revarsă asupra celor ce se nevoiesc în rugăciune şi smerenie.

Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi aduce, în fiecare an, sute de mii de pelerini din toate colţurile ţării şi de peste hotare. Cei mai mulţi vin cu regularitate, tocmai pentru că simt în suflet frumuseţea înălţătoare a acestui moment. „De 37 de ani n-am lipsit niciodată de la sărbătoarea Sfintei. Vin să-i mulţumesc pentru ajutorul ce mi l-o dat în viaţă şi să mă rog pentru mântuirea familiei mele şi a mea”, explică Elena Agapie, de 67 de ani, din Bârlad.

„Maica nu mă lasă să plec. Mă rog pentru sănătatea mea, a copiilor, a nepoţilor, pentru iertarea păcatelor. Vin de 22 de ani aici”, spune şi Adela Ghervosche, de 65 de ani, din Săveni, judeţul Botoşani.

„M-am aşezat la rând azi dimineaţă pe la 6. E a doua oară când vin; parcă mă cheamă Cuvioasa măicuţă Parascheva. Abia aşteptam s-ajung. E frig, dar nu mai contează nimic acum”, spune dna Tudoriţa, care a venit de la Oneşti, judeţul Bacău.

Deşi implică cheltuieli materiale, nopţi de nesomn, oboseală, deşi încearcă puterea omului de a rezista în faţa frigului sau a arşiţei, pelerinajele la moaştele sfinţilor constituie pentru creştinul ortodox român un prilej de jertfă, o ocazie de a uita de cele lumeşti şi de a dobândi plată în împărăţia lui Dumnezeu.

„Pelerinajul este în acelaşi timp călătorie fizică şi spirituală. Călătoria fizică este o deplasare, uneori obositoare şi costisitoare, dintr-o localitate în alta, adică de acasă la locul de cinstire a sărbătorii şi a sfinţilor. Iar călătoria spirituală din pelerinaj este o mutare interioară de la o stare spirituală a sufletului la o altă stare spirituală a lui. Dacă această mutare sau călătorie spirituală este un urcuş duhovnicesc sau o creştere duhovnicească, atunci pelerinajul schimbă oboseala fizică în odihnă spirituală, în pace şi bucurie sufletească. Astfel, pelerinajul preface o cheltuială materială într-un câştig spiritual şi o iniţiativă particulară într-o bucurie comunitară”, arăta Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul adresat pelerinilor veniţi să se închine la moaştele Cuvioasei Parascheva, pe 14 octombrie 2009.

sursa: ziarullumina.ro

Hramul Sfintei Parascheva a bucurat sufletul României

Iașul a devenit săptămâna trecută loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioși care au participat la sărbătoarea Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Modovei. Oamenii s-au închinat în acele zile și moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul.

Clopotele Catedralei mitropolitane din Iași au răsunat a sărbătoare joi dimineață în ziua hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, și protectoarea a sute de biserici din țara noastră și din afară. Pelerinii veniți din toate colțurile țării și-au îndreptat pașii către cetatea Iașului pentru a-și pleca genunchii la racla Sfintei Cuvioase Parascheva și a Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul. Vremea însorită de toamnă și atmosfera duhovnicească a hramului a bucurat sufletele miilor de români care și-au manifestat evlavia față de sfinții sărbătoriți în aceste zile în capitala Moldovei, care mijlocesc înaintea Tronului Preasfintei Treimi. Joi dimineață rândul de pelerini se întindea pe aproximativ doi kilometri, timpul de așteptare crescând la 15 ore. Peste 150.000 de persoane s-au închinat moaștelor Ocrotitoarei Moldovei și ale Sfântului Maxim Mărturisitorul în ziua de prăznuire a Sfintei Parascheva, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul Județean de Jandarmi Iași.

Sfânta Liturghie a fost oficiată pe podiumul din fața Catedralei mitropolitane din Iași de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu IPS Vasilios, Mitropolit de Elassona și Muntele Olimp, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și exarh patriarhal, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Atenagoras, Episcop de Sinope, PS Vasile, Episcop de Srem, PS Corneliu, Episcopul Hușilor, PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Vasile Someșanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, PS Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Preafericitul Părinte Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit mai întâi despre semnificațiile pericopei evanghelice citite în timpul Sfintei Liturghii. Întâistătătorul Bisericii noastre a amintit faptul că Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca (7, 37-50) a fost rânduită a se citi la pomenirea unei cuvioase. “Femeia păcătoasă arată nu numai regretul pentru păcatele ei, ci și dorința de a fi aproape de Fiul lui Dumnezeu, cel care s-a făcut om din iubirea pentru oameni și pentru mântuirea lor. Sfânta Cuvioasă Parascheva nu a fost o femeie păcătoasă pentru că ea, din tinerețiele ei, a ales să devină călugăriță. De la vârsta de zece ani a simțit chemarea pentru o viață trăită în rugăciune, în post și în pocăință. Sfânta Parascheva nu s-a pocăit doar pentru ea ci și pentru o mulțime de oameni care nu știu, nu pot sau nu vor să se roage“, a spus Părintele Patriarh Daniel, care a continuat predica facând referire la viața Sfintei Parascheva. “Sfânta Cuvioasă Parascheva unește prin rugăciunile ei și prin sfintele ei moaște popoare ortodoxe, greci, bulgari, sârbi, români. Astfel vedem cum Dumnezeu prin sfinții săi întărește Biserica Sa, întrucât Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Sfinții sunt cei care ne ajută să simțim că Biserica este trupul lui Hristos. Prin sfinții și moaștele sfinților Săi, Dumnezeu arată milostivirea și ajutorul Său“, a adăugat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În continuare, PF Daniel a reliefat viața, opera teologică, scrierile ascetice și scrierile dogmatice ale Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, “care a apărat adevărul întrupării Mântuitorului Hristos și taina mântuirii omului“, după care a vorbit despre semnificația pelerinajului și despre menirea pelerinului. “Pelerinul este un căutător de Dumnezeu și de sfințenie. Mântuitorul Hristos îndeamnă pe toți creștinii: <<Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă>>. Dar pe de altă parte spune: <<Împărăția mea nu este din lumea aceasta>>. Pelerinul caută în lumea aceasta Împărăția lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta dar se arată în arvună în această lume prin cele șapte Sfinte Taine și prin lucrarea sfinților Bisericii. Pelerinajul este o ofrandă a recunoștinței, o jertfă bineprimită de Dumnezeu pentru că este făcută din iubire față de Dumnezeu ca răspuns al nostru la iubirea Lui. Pelerinajul este și un moment de pocăință și de rugăciune mai intensă, de aceea fie ne spovedim aici, fie acasă înainte de a pleca în pelerinaj. Pelerinajul este și un act de pocăință însoțit de osteneala drumului, de răbdarea frigului, de o anumită jertfă făcută prin darurile date bisericii sau mănăstirii respective. Pelerinajul este un moment de cerere a ajutorului lui Dumnezeu ca să ne scape de greutăți, să ne ocrotească familia, să ne ocrotească pe cei dragi, să ocrotească Biserica și poporul Său“, a spus în încheiere PF Părinte Daniel.

În timp ce soborul de preoți și diaconi s-au împărtășit, arhim. Partenie, starețul Mănăstirii “Sf. Pavel“ din Sfântul Munte Athos, cel care a adus anul acesta la Iași, cu binecuvântarea Sanctității Sale, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, moaștele Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, a adresat un cuvânt de binecuvântare. Arhimandritul Partenie a evocat personalitatea și învățăturile pline de conținut teologic ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Înalt Preasfințitul Părinte Teofan și-a exprimat bucuria pentru faptul că slujba Sfintei Liturghii din ziua pomenirii Sfintei Parascheva a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel. Părintele Mitropolit Teofan a mulțumit ierarhilor, preoților și pelerinilor din țară și străinătate pentru prezența la hramul Sfintei Parascheva.

Pelerinii care au participat la hramul Sfintei Parascheva au stat peste zece ore la rând pentru a se închina cinstitelor moaște. Deși a fost obositor, credincioșii de toate vârstele au mărturisit că nu simt oboseala și sunt mulțumiți din punct de vedere sufletesc.

sursa: doxologia.ro

Omilie la Sf. Maxim tinuta de Gheronda Partenie de Hramul Cuvioasei Parascheva (Up date)

NOTĂ: Întrucât, din rea intenţie, unii au interpretat în mod greşit sintagma „varianta integrala” mă simt dator să scriu această notă. Am postat această variantă a omiliei pentru folosul celor interesaţi. S-a ajuns la o varianta mai scurta a predicii dintr-un motiv simplu. După cum se vede în filmul „dovadă”, în spatele părintelui Partenie se împărtăşesc preoţii şi diaconii, deci momentul în care sa citit predica a fost după împărtăşirea arhiereilor şi a părintelui Partenie. Chiar IPS Teofan, atunci când la prezentat pe arhimandritul Partenie, a spus că „acum, în scurtul timp în care se împărtăşesc preoţii şi diaconii, părintele Partenie va ţine un cuvânt despre Sfântul Maxim Mărturisitorul.” Din inregistrare se observă că numărul preoţilor şi al diaconilor era restrâns şi, prin urmare, timpul acordat omiliei parintelui Partenie a fost foarte scurt, căci urma şi împărtăşirea credincioşilor. Din această cauză părintele Partenie a rostit în greacă doar primul şi ultimul paragraf, traducerea în română fiind citită de părintele Sidoreac. Se ajunsese la o lungire a sujbei datorita predicii PF Daniel de după citirea Evangheliei de aproximativ 30 de minunte (AICI poate fi vizionată înregistrarea predicii). Pe lângă această explicaţie a contextului în care s-a citit omilia, mai adaug faptul că, dacă ar fi fost vorba de o rea intenţie, atunci ar fi fost cenzurată întreaga predică şi astfel ar fi trebuie să lipsească mai multe fragmente. Aseară am aflat că membrii delegaţiei athonite sunt foarte mâhniţi de acest „scandal”. În această seară, la începtului conferinţei ASCOR „Întâlnire cu tinerii”  de la ora 18.00, părintele Partenie va lămuri personal de ce omilia s-a citit astfel.

Preafericite Părinte Patriarh al Romaniei, Daniel, Înalt-Preasfinţite Părinte Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Teofan, Preasfinţiţi Părinţi Arhierei, iubiţi fraţi întru Hristos, onorate autorităţi, binecuvântat popor al lui Dumnezeu.

Suntem profund marcaţi de prezenţa noastră aici la Iaşi, în acest mare şi vestit oraş al României, împodobit cu mânăstiri minunate şi biserici strălucitoare. Aceasta o datorăm în primul rând binecuvântării date de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, căruia îi mulţumim călduros, şi în al doilea rând faptului că la această luminoasă şi mare sărbătoare a Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Iaşului şi a Moldovei, Înalt-Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a avut deosebita purtare de grija de a ne invita să aducem moaştele cele de-har-izvorâtoare ale Sfântului Maxim Mărturisitorul care se păstrează de veacuri în mănăstirea noastră, a Sfântului Pavel, una dintre cele douăzeci de mănăstiri suverane ale Sfântului Munte Athos.

 

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mat. 10:32-33).

 

Aceste cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos s-au încrustat adânc în inimile tuturor ce L-au iubit pe Dumnezeu, jertfindu-se pe sine pentru apărarea Adevărului Bisericii noastre, moştenirea cea mai de preţ lăsată nouă de Hristos. Unul dintre aceştia este şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care s-a dovedit un mare apărător al credinţei ortodoxe – deşi era simplu monah – deoarece timp de aproape 25 de ani a fost principalul exponent al acesteia, mărturisind două voinţe în Persoana lui Hristos, într-o vreme de mare cumpănă pentru Biserică.

Sfântul Maxim s-a născut la Constantinopol în anul 580, dintr-o familie nobilă, şi a avut parte de cea mai înaltă educaţie din vremea sa. Împăratul Heraclie (610-641) l-a rânduit ca secretar al său, dar după câţiva ani el a părăsit înaltele dregătorii de la curte şi s-a făcut monah într-o mănăstire din Hrisopolis, în apropiere de Constantinopol. A fost apoi pus egumen al acelei mănăstiri. În anul 627, Împăratul Constans a emis „Typosul” prin care se interziceau orice discuţii despre una sau două voinţe şi lucrări în Hristos. După cum se ştie, Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, precum şi Sinodul al V-lea Ecumenic din Constantinopol condamnaseră erezia monofizită. Cu toate hotărârile sinodale şi legiuirile drastice impuse de împăraţi, monofizitismul nu a dispărut, ci s-a răspândit în Siria, Palestina, Egipt, Mesopotamia şi Armenia – provincii ce s-au rupt de Imperiul Bizantin, iar bisericile lor de comuniunea cu Biserica Ortodoxă. În veacul al VII-lea, Împăratul Heraclie, ce era de neam armean, şi Patriarhul Piros au încercat să atragă de partea lor populaţiile monofizite prin exprimări teologice împăciuitoare cu felul lor de gândire, temându-se să nu piardă cu desăvârşire din componenţa Imperiului acele provincii răsăritene. Ca soluţie de rezolvare a crizei, a fost născocit monotelismul şi, ca o consecinţă a acestuia, monoenergismul. Atunci Serghie şi Piros au redactat „Ekthesi”, un text cu conţinut monotelit, intenţionând reunirea şi realipirea bisericilor monofizite răsăritene la Imperiul Bizantin. Sinodul de la Lateran, a condamnat monotelismul, iar Sfântul Maxim a fost reprezentantul cel mai de frunte din acel Sinod. Din această pricină, el a fost arestat şi dus la Constantinopol împreună cu cei doi ucenici ai săi. A fost acuzat, fără dovezi, de complot politic şi surghiunit într-o cetate a Traciei, Vizia.

A fost rechemat în Constantinopol pentru noi cercetări şi, după refuzul său de a semna „Typosul”, Sfântul Maxim a fost trimis iarăşi în exil, la Pervera. După şase ani, a fost chemat din nou în cetatea împărătească şi, după ce a refuzat pentru a treia oară să se supună poruncii împărăteşti, a fost anatematizat şi torturat. După aceea, a fost aruncat în temniţă pe jumătate mort, iar a doua zi i s-a tăiat limba de-Dumnezeu-înţelepţită cu care a mustrat rătăcirile ereticilor. Dar Dumnezeu, Cel ce „nebuni arată a fi pe cei înţelepţi” şi „din gura pruncilor săvârşeşte laudă”, i-a dat credinciosului Său mărturisitor darul de a vorbi, mai presus de fire, chiar şi fără limbă – mai limpede decât înainte. Umplându-se de ruşine şi mânie, ereticii i-au tăiat şi mâna cea dreaptă, apoi l-au târât aşa prin toată cetatea, spre batjocura tuturor. După aceea, l-au trimis iarăşi în surghiun, fără purtare de grijă, fără haine şi mâncare. În cele din urmă, l-au închis într-o temniţă din cetatea Shimaris. După trei ani de suferinţe, Sfântul Maxim şi-a dat cu bucurie sufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-a iubit din tinereţile sale şi pentru Care a suferit chinuri atât de grele.

***

Din impresionanta viaţă a Sfântului Maxim, deosebim trei componente de bază ce caracterizează mărturisirea ortodoxă: frica lui Dumnezeu, adevărata smerenie şi curajul mărturisirii. El nu a cedat în faţa chinurilor, pricină pentru care şi moartea sa rămâne o mărturie veşnică a luptei purtate. Mărturisind Adevărul, Adevărul l-a slobozit de patimi şi l-a unit cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii. A suferit până la moarte ca să nu accepte minciuna şi să nu ascundă, de frică, Adevărul. „Mincinos este cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul” (1 Io. 2:22), ne spune Sfântul Evanghelist Ioan. Sfântul Maxim s-a luptat nu doar să-L mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor, nu doar să fugă de păcat, ci şi să păstreze nealterată puritatea dogmei. Iar puritatea dogmei înseamnă răspândirea directă a mesajului Evangheliei, propovăduit de apostoli şi transmis nouă de către sfinţi: faptul că Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Dumnezeu desăvârşit fiind, în toată plinătatea Dumnezeirii Sale, a binevoit din dragoste să Se întrupeze şi să Se facă Om desăvârşit. În nici un caz nu s-ar putea pune la îndoială şi tăgădui deplina Dumnezeire şi Egalitate cu Tatăl a lui Hristos, din pricina slăbiciunii trupului omenesc luat odată cu întruparea Sa.

Sfântul Maxim, acest mare Părinte al Bisericii, a contribuit magistral la dezvoltarea limbajului teologic în privinţa celor două voinţe în Persoana lui Hristos. El a scris zeci de lucrări de o însemnătate teologică covârşitoare, dintre care enumerăm în treacăt: „Cuvânt ascetic”, „400 capete despre dragoste”, „Întrebări şi răspunsuri”, „Mistagogia” etc., multe dintre ele fiind cuprinse şi în Filocalie. În toate aceste lucrări, cu o iscusinţă teologică fără seamăn şi o uimitoare limpezime, Sfântul Maxim a expus în chip strălucit Hristologia. Râvna sa pentru apărarea Ortodoxiei a fost rodul îndelungatei sale nevoinţe din pustie. Îmbogăţit cu experienţe duhovniceşti înalte şi încercat în luptele ascetice, el şi-a asumat să ridice pe umeri greutatea teologică a înfruntării ereziei monotelite. Sfântul Maxim, al cărui nume e sinonim cu mărturisirea adevărului, rămâne o figură eroică şi luminoasă a Bisericii. Împăraţi, episcopi şi sinoade l-au condamnat din pricină că nu şi-a abandonat mărturisirea credinţei şi nu s-a lăsat purtat de valurile stârnite de vânturile unui compromis politic confortabil.

Astăzi, unele cercuri politice şi bisericeşti doresc unitatea creştinilor. Împăraţii de atunci doreau, la fel, o unitate, un front comun cu potrivnicii lor, trecând cu vederea deosebirile teologice ce-i despărţeau. Din pricina acestor compromisuri făcute de împăraţii de atunci, de dragul unei aşa-zise reconcilieri, au apărut acele erezii împotriva cărora a luptat Sfântul Maxim. Întărit în Adevăr, el a stat împotrivă la toate ameninţările puternicilor vremii, atât politici cât şi bisericeşti. Toate Patriarhiile vechi din Răsărit acceptaseră compromisul. Sinoadele episcopilor anatematizau pe oricine le era împotrivă, cu aprobarea tacită a Basileului şi Senatului.

Lupta Sfântului Maxim are valoare nu doar pentru acele vremuri, ci şi pentru noi, cei de astăzi, deoarece el ne-a arătat ce trebuie să facă orice creştin, în orice vreme: creştinul trebuie să-L mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor prin cuvinte şi fapte; niciodată să nu-L tăgăduiască sau să-L vândă, sau să mărturisească un „Hristos fals”. Când prigonitorii eretici i-au cerut Sfântului Maxim să tacă, el le-a răspuns: „A trece sub tăcere cuvântul este totuna cu a te lepăda de Hristos, fiindcă Duhul Sfânt grăieşte prin gura proorocului: «Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă» (Ps. 18:3). Prin urmare, cuvântul ce nu vine la arătare nu este cuvânt adevărat”. Mântuirea în ansamblul ei depinde nu doar de credinţa inimii, ci şi de mărturisirea acestei credinţe, după cum ne învaţă dumnezeiescul Apostol: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rom. 10:10).

Cu toţii ştim că au fost vremuri în trecut când părea că lumina Ortodoxiei s-a stins de peste tot. Dar, de fiecare dată, Dumnezeu a ridicat câte un mărturisitor neînfricat, prin care credinţa a biruit. Astfel au fost Sfinţii Vasile cel Mare, Athanasie şi Chiril ai Alexandriei, Grigorie Teologul, Ioan Damaschin, Theodor Studitul, Grigorie Palama, Marcu al Efesului şi mulţi alţii. Proslăvindu-i pe aceşti mărturisitori ca sfinţi, Biserica ne dă vieţile lor drept exemple de urmat. În zilele noastre, în aceste vremuri de confuzie şi rătăcire, vieţile lor strălucesc ca nişte faruri pentru a ne călăuzi pe calea cea dreaptă.

Sfântul Maxim a mărturisit credinţa ortodoxă într-o epocă ce are multe asemănări cu cea a noastră. Politica basileilor de atunci urmărea înfăptuirea unirii politico-sociale a imperiului – ceea ce se urmăreşte şi astăzi. Mijlocul de realizare a acestui lucru a fost sprijinirea ereziei monotelite. Au fost folosiţi şi oameni din Biserică, care au susţinut erezia de dragul unor oportunităţi lumeşti. Ei credeau că fac, chipurile, un pogorământ ecleziastic. Să nu uităm însă niciodată cuvintele Sfântului Maxim, care spunea: „Domnul nostru Iisus Hristos a numit Biserica Sa Biserică Sobornicească deoarece ea păstrează Adevărul şi mărturisirea credinţei”.

Prin aceste cuvinte, el a pecetluit condamnarea a ceea ce astăzi se numeşte „ecumenism” şi, în acelaşi timp, a destrămat mitul existenţei „succesiunii apostolice” în afara Bisericii Soborniceşti. Unde nu există „adevărul şi moştenirea mărturisirii de credinţă”, nu există nici un fel de Biserică Sobornicească – şi, implicit, nici preoţie, nici Botez, nici Taine. Această teză se regăseşte în textele şi lucrările de-Dumnezeu-insuflate ale Sfinţilor Părinţi, în Sfintele Canoane şi în Vieţile Sfinţilor. Să nu ne înşelăm! Nu poate fi vorba de vreo succesiune apostolică atât timp cât nu există şi credinţă apostolică, deoarece învăţătura Bisericii Ortodoxe ne spune că harul dumnezeiesc este necreat, este expresia veşnică a Fiinţei lui Dumnezeu, cea cu neputinţă de descris – este har nezidit şi dumnezeiesc, în înţeles real şi ontologic! În consecinţă, atunci când noi, creştinii ortodocşi, vorbim despre har, vorbim despre ceea ce ne putem împărtăşi din Dumnezeu noi, oamenii cei muritori şi zidiţi.

Adevărata unitate are sorţi de izbândă doar atunci când se face mai întâi unirea în credinţă, în dogme, în cult. Acesta este prototipul unităţii în Biserica primară. Diversitatea nu poate fi acceptată decât în probleme minore, legate de tradiţii şi obiceiuri locale.

Iubiţi credincioşi, să privim cu credinţă neclintită la pilda Sfântului Maxim şi a celorlalţi mărturisitori! Să ne luptăm pentru a dobândi smerenia, blândeţea şi dragostea lor, pentru ca atunci când va trebui să ne mărturisim credinţa să avem îndrăzneală în mărturisirea noastră şi să ne luăm răsplata în viaţa cea veşnică.

Fie ca rugăciunile şi mijlocirile Sfântului Maxim Mărturisitorul şi ale Sfintei Parascheva care este atât de cinstită şi la care aveţi atâta evlavie, să ne acopere şi să ne întărească pe noi pe toţi în Adevărul credinţei noastre ortodoxe. Amin!

Patriarhul României a sosit în capitala Moldovei

Preafericitul Părinte Daniel și-a început astăzi vizita canonică în Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a ajuns pe Aeroportul Internațional din Iași la ora 12:40 și a fost întâmpinat de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Vasilios, Mitropolitul Elasonei, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și de PS Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La aeroport au mai fost prezenți consilieri de la Centrul eparhial Iași, părinți protopopi, autorități locale și județene și credincioși. Coloana oficială s-a îndreptat apoi către Catedrala mitropolitană din Iași unde, Părintele Patriarh a fost așteptat de sute de pelerini care au venit la Iași să ia parte la hramul Sfintei Parascheva. Preafericitul Daniel s-a închinat moaștelor Sfintei Parascheva și Sfântului Maxim Mărturisitorul, aflate sub baldachinul împodobit cu flori, lângă Catedrala mitropolitană din Iași. În aplauzele oamenilor aflați pe esplanada din fața Catedralei, Patriarhul Bisericii noastre a intrat în sfântul lăcaș. Aici, PS Corneliu, Episcopul Hușilor, a oficiat o slujbă de Te Deum pentru PF Daniel.

La final, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de bun-venit în care a vorbit despre legăturile Preafericitului Părinte Daniel cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei. “Întru numele Domnului, PF Daniel revine acasă în Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Întru numele Domnului, ierarhii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, viețuitorii sfintelor mănăstiri, preoții din parohii, ostenitorii în așezămintele bisericești și poporul drept-credincios din Moldova primesc cu dragoste pe Patriarhul lor, rugându-L pe Dumnezeu să-L aibă în iubirea milostivirii Sale. Întru numele Domnului, Părintele Patriarh Daniel vine să slujească Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iași, vine să se închine moaștelor Sfintei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei“, a spus IPS Teofan care a mai amintit câteva cuvinte despre activitatea Întâistătătorului Bisericii noastre din vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit în continuare despre modelul pe care îl reprezintă Sf. Parascheva și Sf. Maxim, care sunt cinstiți în mod deosebit la Iași în aceste zile. “Una din marile dăruiri ale harului Preasfintei Treimi sunt sfinții, care se împărtășesc din sfințenia lui Dumnezeu și devin luminători în Biserică pentru veacuri. Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților, ca primă duminică după Pogorârea Sfântului Duh și nu la începutul lunii noiembrie, așa cum se întâmplă în altă parte. Roadele lucrării Duhului Sfânt în Biserică sunt tocmai sfinții, care Îl mărturisesc și Îl preamăresc pe Hristos prin felul lor foarte bogat de a exprima lucrarea sfințeniei lui Dumnezeu în fiecare persoană umană. În mod deosebit, în aceste zile cinstim pe Sf. Cuv. Parascheva pentru că este hramul ei dar și pe Sf. Maxim Mărturisitorul, care este considerat ca cel mai mare teolog al epocii bizantine. Sf. Maxim Mărturisitorul a fost unul din cei mai erudiți oameni din timpul său. El are în comun cu Sf. Cuv. Parascheva monahismul smerit și erudit. Faptul de a avea doi rugători, Sf. Maxim, din sec. al VII-lea, și Sf. Parascheva, din sec. al XI-lea, ne îndeamnă și pe noi să înmulțim rugăciunea să ne întărim credință, într-o vreme de mult relativism și delăsare“, a explicat Patriarhul României, care a apreciat faptul că la Catedrala mitropolitană din Iași au continuat lucrările de reconsolidare începute în urmă cu zece ani, în vremea arhipăstoririi Preafericirii Sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

sursa: doxologia.ro

Închinarea la sfintele moaşte, o manifestare a credinţei – Interviu cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Sărbătoarea hramului Sfintei Parascheva adună în fiecare an mii de pelerini din toate colţurile ţării. În aceste zile, oamenii se închină la racla Ocrotitoarei Moldovei şi la cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Despre dorul omului după sfinţenie şi despre harul pe care pelerinii îl iau cu ei odată ce vin la Iaşi să intre în comuniune cu sfinţii a vorbit Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în interviul de mai jos.

Înalt Preasfinţia Voastră, în mod obişnuit, Sf. Cuv. Parascheva este numită „Ocrotitoarea Moldovei”, „cea mult folositoare”. Am putea-o numi însă, având în vedere tradiţia sărbătorilor care îi sunt dedicate la Iaşi, „aducătoarea de sfinţi”?

Sfinţii au fost împreună în viaţa lor pământeană şi sunt împreună în împărăţia cerurilor. Chiar dacă nu s-au cunoscut faţă către faţă din punct de vedere fizic în tipul petrecerii lor pe pământ, lumina rugăciunii lor urcă la Dumnezeu în acelaşi mod şi pe unda acestei rugăciuni ei se cunosc. Din împărăţia cerurilor ei trimit binecuvântarea lor asupra lumii. De-a lungul vremii, aici, la Iaşi, sau în alte zone ale ţării, ierarhi ai Bisericii au făcut în aşa fel încât pelerinii să aibă bucuria închinării la sfintele moaşte. La Iaşi credincioşii au avut bucuria de-a lungul vremii să se închine moaştelor Sfintei Parascheva, dar au avut binecuvântata bucurie să se închine şi moaştelor Sfântului Gheorghe, Sfântului Andrei, Sfântului Nectarie, Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, sau Sfântului Maxim Mărturisitorul, ale cărui sfinte moaşte se află spre închinare în aceste zile.

Înalt Preasfinţia Voastră, pelerinii care o iubesc pe Sf. Cuv. Parascheva au în fiecare an posibilitatea de a cunoaşte şi de a cinsti şi alţi sfinţi. Ce mesaj transmite pelerinajul cu moaştele sfinţilor care sunt aduşi la noi în ţară?

Omul are un dor nespus după Dumnezeu, după sfinţenie. Acest dor se află în orice fiinţă umană. Acest dor după sfinţenie se manifestă în mai multe feluri. Închinarea la sfintele moaşte este o manifestare a dorinţei omului de a-L vedea, a-L simţi şi a trăi în proximitatea lui Dumnezeu. Proximitatea sfinţilor aduce apa vie după care însetează sufletul omului.

Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme despre o criză. Se ştie că punctul de plecare al acesteia este criza spirituală. Sunt oamenii mai evlavioşi din cauza acestei perioade pe care o traversează omenirea?

Pe mulţi greutăţile vieţii îi apropie mai mult de Dumnezeu. Harul cerului coboară în special asupra celor cu „inima înfrântă şi smerită”, după cum spune proorocul David. Harul lui Dumnezeu este mult mai aproape de omul încătuşat de ispitirile vremii. În vreme de criză, precum este definită perioada pe care o parcurgem, omul are nevoie să fie lângă Dumnezeu. Efortul pelerinilor de a veni la Iaşi să se închine sfintelor moaşte este un răspuns la criza care domină lumea. Omul vine încărcat de poverile acestei vieţi, iar după ce este atins de harul Sfântului Duh devine mai răbdător în faţa greutăţilor vieţii.

Înalt Preasfinţia Voastră, aş vrea să ne oprim puţin la personalitatea Sfântului Maxim Mărturisitorul. Cum a venit anul acesta Sf. Maxim Mărturisitorul la Iaşi?

Prezenţa moaştelor Sfântului Maxim la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi este un glas adresat pelerinilor în ceea ce priveşte menţinerea în viaţa lor a credinţei drept-slăvitoare. Acest sfânt părinte, călugăr de seamă, cunoscător al culturii vremii, a fost binecuvântat de Dumnezeu să ţină aproape, uneori chiar singur, făclia credinţei celei adevărate. Pentru credinţa în Hristos, Sf. Maxim a devenit în conştiinţa creştinătăţii un mărturisitor. Nădăjduiesc ca prezenţa la Iaşi a sfintelor sale moaşte să fie chemare pentru poporul din ţara noastră astfel încât să conştientizeze şi mai mult credinţa în care a fost botezat.

Cum l-aţi descoperit Înalt Preasfinţia Voastră pe Sf. Maxim Mărturisitorul şi cum l-aţi înţeles?

În momentul în care a trebuit să mă aplec asupra unui subiect pentru o lucrare, aflându-mă la Institutul „Sf. Serghie” din Paris, Olivier Clement, un mare teolog al vremurilor noastre, m-a sfătuit să mă aplec asupra teologiei Sfântului Maxim. Olivier Clement are o evlavie aparte pentru părintele Dumitru Stăniloae, primul mare traducător şi comentator al Sfântului Maxim. Marele profesor a considerat de cuviinţă să solicite alcătuirea unei lucrări cu titlul „Divino-umanitatea lui Hristos şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul”. Cu sfială, cu frică de Dumnezeu şi încredere, m-am aplecat timp de câţiva ani asupra acestui subiect. Ajutat de geniul marelui Stăniloae şi sprijinit de profesorul Olivier Clement şi de alte cadre didactice ale Institutului „Sf. Serghie”, m-am apropiat din ce în ce mai mult de Sf. Maxim şi l-am simţit mereu aproape.

Înalt Preasfinţia Voastră, care sunt virtuţile Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim pe care pelerinii şi le pot împropria, le pot lucra în viaţa lor?

Sf. Maxim îl îndeamnă pe fiecare pelerin să cunoască credinţa în care a fost botezat, să cunoască ce înseamnă să fii creştin ortodox, să cunoască mersul creştinului ortodox prin Biserica una sobornicească şi apostolească, să redescopere continuu lumina acestei credinţe şi să o trăiască în adâncimea sufletului său. Omul trebuie să aibă tăria, curajul şi determinarea de a propovădui credinţa. Apropiindu-se de racla Sfintei Parascheva, creştinul cu inimă deschisă poate auzi cuvinte de genul: „Nu uitaţi rugăciunea, bunătatea, smerenia”. Sf. Parascheva şi Sf. Maxim să fie cu noi, ca prin rugăciunea lor Dumnezeu să se milostivească în aceste grele, dar nespus de frumoase zile pe care capitala Moldovei le trăieşte.

sursa: Interviul a fost difuzat în întregime la Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii „Dialogurile TRINITAS”, realizată de pr. Bogdan Ţifrea. Adaptare pentru ziar, Constantin Ciofu

Patriarhul Teoctist, evocat la Iaşi – 33 de ani de la întronizarea ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei

La Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost oficiat ieri un parastas pentru vrednicul de pomenire patriarh Teoctist. În Sala „Dr. Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial Iaşi a avut loc un moment de evocare a personalităţii celui de-al cincilea patriarh al Bisericii noastre.

Slujba de Parastas a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. La final, Mitropolitul Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în care a amintit câteva momente din viaţa vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, în vremea cât a fost mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În Sala „Dr. Iustin Moisescu”, patriarhul Teoctist a fost evocat printr-un film documentar şi o lansare de carte. Pe lângă cei patru ierarhi au mai participat preoţi sau personalităţi care l-au cunoscut pe patriarhul Teoctist. În debutul evenimentului, moderat de pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, scriitorul Grigore Ilisei, care l-a cunoscut pe vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, a reliefat câteva aspecte din viaţa fostului mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986).

Participanţii au vizionat apoi un film despre activitatea patriarhului Teoctist ca mitropolit (şi locţiitor de mitropolit) al Moldovei şi Sucevei, care a fost urmat de lansarea volumului „Urme în eternitate – Mitropolitul Teoctist al Moldovei si Sucevei”, publicat la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Prezentarea cărţii a fost făcută de pr. prof. dr. Ion Vicovan, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, care a amintit faptul că printre autori se numără Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, IPS Mitropolit Teofan, IPS Arhiepiscop Pimen, PS Episcop Corneliu, PS Calinic Botoşăneanul şi PS Ioachim Băcăuanul. „Lucrarea îl are ca autor pe academicianul Alexandru Zub, 12 profesori de teologie de la seminariile teologice, 18 preoţi, doi consilieri, zece protopopi, cinci monahi, un medic etc. Lucrarea conţine în primul capitol cuvântul celor şase arhierei. A doua parte se referă la întreaga activitate ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei din punct de vedere pastoral-misionar, liturgic, cultural, administrativ, din punctul de vedere al monahismului, iar a treia parte cuprinde diverse amintiri ale celor care l-au cunoscut”, a precizat pr. prof. dr. Ion Vicovan. Apoi a fost prezentată expoziţia de cărţi tipărită în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în Moldova, prezentare făcută de Virginia Popa, directorul Bibliotecii „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

La finalul evenimentului, IPS Mitropolit Teofan a amintit faptul că manifestarea dedicată patriarhului Teoctist are loc la împlinirea a 33 de ani de la întronizarea ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei. „Patru sunt elementele care l-au definit pe părintele patriarh Teoctist: părinte duhovnicesc, simţ misionar, glas profetic şi deţinător al harismei Bisericii”, a amintit Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan.

sursa: ziarullumina.ro

Pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul continuă

Duminică seara a avut loc prima Priveghere din cadrul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, închinată Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfântului Filip, Sfântului Cuv. Teofan Mărturisitorul şi celor dimpreună cu dânşii. Slujba a fost oficiată de protos. Metodie Oprică, stareţul Mănăstirii Hlincea din judeţul Iaşi, alături de un sobor de şapte preoţi şi diaconi. Corul „Basileus” al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, dirijat de diac. prof. Mihai Ursache şi pr. prof. Iulian Zaltariov, a dat răspunsurile la strană. Rânduiala slujbei Privegherii a cuprins Ceasul IX, Vecernia, Litia, Utrenia şi catismele.

PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat luni slujba Sfintei Liturghii la Catedrala mitropolitană din Iaşi. La final, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a amintit că „Sf. Maxim Mărturisitorul este cunoscut ca fiind unul dintre marii teologi ai Ortodoxiei”, după care a făcut referire la Pelerinajul „Calea Sfinţilor”, la care a participat duminică, 10 octombrie 2010, alături de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

La Catedrala mitropolitană din Iaşi a avut loc luni seara, 11 octombrie 2010, Privegherea închinată Acoperământului Maicii Domnului şi sfinţilor pomeniţi pe 12 octombrie în calendarul Bisericii noastre. Slujba a fost oficiată de pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2, alături de un sobor de preoţi (din Protopopiatele Iaşi 1 şi Iaşi 2) şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Byzantion” din Iaşi, dirijat de prep. univ. Adrian Sîrbu. La această slujbă au participat sute de pelerini care s-au închinat moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Programul liturgic de la Catedrala mitropolitană din Iaşi a continuatmarţi dimineaţă (12 octombrie 2010) cu slujba Sfintei Liturghii săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Cu acest prilej, Înalt Preasfinţitul Pimen a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre milostenie, pornind de la exemplul Sfintei Parascheva.

Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor, înconjurat de un sobor de preoți și diconi, a oficiat miercuri, 13 octombrie 2010, slujba Sfintei Liturghii la Catedrala mitropolitană din Iași. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificația textului evanghelic citit și despre importanța sărbătorii Sfintei Parascheva. Credincioșii ortodocși din Arhiepiscopia Iașilor sărbătoresc astăzi Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, păstrate în Mitropolia de Patras din Grecia.

sursa: Ziarul Lumina – Editia de Moldova

Ghidul pelerinului

Pelerinii care vin să se închine anul acesta la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul şi care vor avea nevoie de îngrijiri medicale vor putea apela la serviciile Centrului medical „Providenţa” de pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt şi ale Serviciului de Ambulanţă Iaşi.

Pe perioada acestei săptămâni, sectorul medical al Arhiepiscopiei Iaşilor va organiza activitatea de prevenţie şi de tratare a cazurilor de urgenţă care apar. A fost organizată o unitate de preluare a pelerinilor care vor avea nevoie de îngrijiri medicale, la Centrul medical „Providenţa” de pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Va fi un punct de prim ajutor şi în vecinătatea raclei Sfintei Cuv. Parascheva, în incinta Centrului eparhial. „Echipelor de la Centrul medical „Providenţa” li se vor alătura medici şi asistente care fac parte din Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români (AMFOR), filiala Iaşi, şi colaboratori de la Crucea Roşie, care vor ajuta echipele medicale”, a declarat pr. Ion Şerban, consilier al Sectorului pentru activităţi medicale al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Centrele de prim ajutor vor fi deschise non-stop în perioada 10-18 octombrie cu linie de gardă de preluare a cazurilor de urgenţă. O parte din ele vor fi rezolvate la cabinetul medical al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar celelalte cazuri vor fi predate unităţilor abilitate în preluarea cazurilor de urgenţă. „Suntem pregătiţi să preluăm o parte din cazuri la Spitalul „Providenţa”, iar restul vor fi direcţionate către Serviciul de Ambulanţă Iaşi. Sfatul nostru către pelerini este să fie îmbrăcaţi adecvat întrucât vremea este deosebit de răcoroasă. Cei care au de luat medicaţie să o aibă la dânşii, iar dacă sunt alergici la anumite medicamente să aibă scris pe un bileţel pe care să-l poarte în buzunar. Îi îndemnăm pe oameni să aştepte cu răbdare momentul închinării la sfintele moaşte şi să ceară sfatul medical persoanelor autorizate”, a mai adăugat pr. Ion Şerban. Aşa cum s-a întâmplat şi în anii precedenţi, SC Antibiotice SA Iaşi va sprijini activitatea de prevenţie şi tratare a cazurilor de urgenţă care vor apărea în rândul pelerinilor. „Am simţit o disponibilitate permanentă din partea domnului Ioan Nani, directorul SC Antibiotice SA Iaşi, care a oferit pelerinilor, prin intermediul unităţilor medicale ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, materialele şi medicamentele necesare în această perioadă”, a afirmat pr. Ion Şerban.

Echipele medicale au asigurat în ultimele două zile asistenţă medicală 24 de ore din 24. Până în prezent s-au înregistrat cazuri uşoare de viroze respiratorii, entorse, hipotermie, spasmofilie. „Sunt foarte mulţi studenţi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi care s-au alăturat în calitate de voluntari. În depistarea cazurilor suntem sprijiniţi de voluntarii de la Crucea Roşie”, a declarat maica Maximilia, asistent medical în cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Pe toată perioada hramului în curtea Catedralei mitropolitane vor fi de gardă două ambulanţe, una a Spitalului „Providenţa” şi cea de a doua a Serviciului de Ambulanţă Iaşi.

sursa: Ziarul Lumina – editia de Moldova

„Nu a fost obositor, nu îmi este foame sau sete, Sfânta ne-a ajutat şi ne-a întărit“

Pelerinii din toate colţurile ţării au continuat să vină la Iaşi pentru a se închina Sfintei Parascheva şi Sfântului Maxim Mărturisitorul.

„Ne-am rugat Sfintei Parascheva pentru sănătate şi pentru înţelepţirea copiilor noştri. Am stat la rând doar patru ore, mai ales că am venit pentru prima dată. Nu a fost obositor, nu îmi este foame sau sete, Sfânta ne-a ajutat şi ne-a întărit”, a declarat Elena Sorea din localitatea Seimenii Mici, judeţul Constanţa.

„Anul trecut am fost pentru prima dată să mă închin moaştelor Sfintei Parascheva. M-am rugat pentru sănătate, bucurie şi pentru ca cei care ne conduc să fie mai înţelepţi pentru a ne fi mai bine. Voi pleca de la Iaşi mai împăcată şi mai liniştită”, a mărturisit Rodica Fiţ din Cluj-Napoca.

„Am venit să-i cinstesc pe sfinţii la ale căror moaşte m-am închinat pentru că aşa am simţit că este bine şi că trebuie să fac. Dumnezeu prin mijlocitorii Săi ne ajută”, a declarat Ecaterina Rădulescu din Iaşi.

„Duhovnicul meu, părintele Arsenie Papacioc, mi-a arătat calea cea adevărată şi m-a îndemnat să vin la Iaşi pentru a cere mijlocire Sfintei Parascheva înaintea lui Dumnezeu. Prima dată am venit la Sfânta Parascheva în anul 1995, iar de atunci pot spune că am devenit un ortodox practicant. După ce am descoperit adevărata credinţă pot spune că am înviat”, ne-a spus Ioan Petrescu din Constanţa.

„Am avut o călătorie binecuvântată în tren mai ales că toată lumea spunea: „Mergem la Sfânta Parascheva”. Mă simt bine când ajung la Sfânta. Am venit să mă rog pentru binele poporului, pentru toată lumea. Îmi doresc ca tinerii să aibă un viitor în ţară şi să nu mai plece în străinătate. După ce mă voi închina sfintelor moaşte voi merge în Catedrală, iar mâine voi merge să vizitez mănăstirile şi bisericile din Iaşi. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am putut să ajung. Nu simt oboseala deloc şi nu mai am griji pentru că sunt mulţumită sufleteşte. Hotărârea de a veni la Iaşi am luat-o pe ultima sută de metri, cu toate că posibilităţile materiale sunt mici”, a mărturisit Maria Ionaşcu din localitatea Satu-Nou, judeţul Constanţa.

sursa: Ziarul Lumina – editia de Moldova